270 matches
-
Ziarul "Liberalul" din 30 martie 1886 făcea o descriere a monumentului, cerând repararea acestuia . La 1 mai 1900, după scrierile vremii, sindicaliștii ieșeni s-au grupat lânga Crucea lui Ferentz, au blestemat războaiele și au aprins lumânări, solidari cu ostașii răposați din toate semințiile . În același an, Primăria a decis ca cei 3.000 de metri pătrați din jurul monumentului să fie împrejmuiți, pentru o mai bună conservare. După încheierea celor două războaie mondiale a avut loc o creștere semnificativă a populației
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
două morminte îngrădite cu un gard din fier. Pe una din pietrele funerare se află următoarea inscripție: ""Supt această piatră se află depus trupul răposatei fecioare Ecaterina fiica d-lor sale Sardariul Daniil Hristodor și soția sa Zamfira. Această fecioară răposată la 1 (?) octomvrie 1859 în vîrstă de 14 ani ... Cetitoriule, trecănd pe aice, aduți aminte că ești muritoriu; roagă pe D-zeu pentru iertarea răposatei fecioare."" Pe o altă piatră de mormânt se află inscripția: ""Supt această peatră odihnesc robii
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
minuni,ieroschimonahul Iustin.Dupa 35 de ani de nevoință,s-a mutat la cele veșnice,lăsând egumen,în locul său,pe ucenicul lui ,ieromonahul Patapie.După 20 de ani,din cauza tulburărilor din Balcani,călugării s-au risipit,Patapie retrăgându-se și răposând la mănăstirea Neamț.În anul 1850,ieromonahii Nifon si Nectarie,ambii cu metanie din mănăstirea Horaița, județul Neamț,au rezidit cu ajutoare aduse din țara temelia schitului Prodromul,biserica și trei corpuri de chilii,care se ruinaseră aproape cu desăvârșire
Prodromița () [Corola-website/Science/313036_a_314365]
-
acea dată. Istoricul Nicolae Stoicescu îl consideră drept ctitor al acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care a fost proprietarul moșiei Bozieni. Un argument în favoarea aceste ipoteze este faptul că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al XIX-lea deasupra ușii de intrare în pronaos, domnitorul Vasile Lupu este considerat a fi ctitor al bisericii. Textul pisaniei este parțial șters, putându-se descifra
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
un perete despărțitor, ci doar un arc sprijinit lateral pe doi pilaștri. Interiorul bisericii nu este pictat. În incinta lăcașului de cult se află trei morminte; piatra funerară a soției marelui paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu, răposată în 1649, impresionează prin frumusețea decorațiunilor. În curtea bisericii se află și alte pietre funerare vechi, foarte deteriorate. Pe una dintre ele se află o inscripție în limba română cu caractere chirilice, aproape ilizibilă, dar se distinge anul 1822.
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
în butuci pentru chinuri. După aceea, dacă a luat Mihail II Gângavul (820-829) împărăția, a fost scos din legături marele Teodor și chemat din surghiun. Și având puțină odihnă, s-a aflat cu prietenii săi și cu bună nădejde a răposat întru Domnul. Era om uscățiv, palid la față, cu păr cărunt și cam pleșuv la cap.
Teodor Studitul () [Corola-website/Science/318196_a_319525]
-
și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
la necropola domnească de la Mănăstirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața. Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod obscur: "În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod. Și într-al 26 (sau 16 "n.t.") al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
sa funerară se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României de la București. Pe piatră se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu, meșterul Gheorghe zugravul, venit din țara Tricalei; și a răposat la viața veșnică [în zilele binecinstitorului... în anul 7038, luna ianuarie] 15”". Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost construită după planul mai vechi al Bisericii Sf. Ilie din Sfântu Ilie. Biserica lui Ștefan cel Mare are plan triconc, cu
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Paisie. Barbu Craiovescu III era strănepot al lui Neagoe de la Craiova, întemeietorul familiei boierești Craiovescu. Neagoe a fost ridicat la rang boieresc de voievodul Vladislav al II-lea, după cum arată inscripția de pe piatra tombală a acestuia de la Mănăstirea Dealu: "„A răposat Io Vladislav Voevod, în anul 6963 [1455], luna august 20, în zilele - și s-a făcut această piatră în zilele lui Neagoe Voevod; au făcut-o Barbul Banul și Pârvul Vornicul cu frații lor, fiii lui Neagoe din Craiova, căci
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
restaurată în anul 1895 de către zugravul Vladimir Mironescu. În interiorul bisericii au fost înmormântați câțiva boieri. În partea dreaptă a pronaosului, la nivelul pardoselii, este o piatră de mormânt, înfrumusețată de către cneaghina Elisafta jupânului său panul Iane Calugheru, vistier din Pogoniani, răposat la 24 martie 1595 (7104), la Poperiu [?]. Acest boier a îndeplinit dregătorii înalte în Principatul Moldovei, în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind rudă cu Nicoară Prăjescu și cu Movileștii. În pridvor se află o piatră de mormânt
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
înalte în Principatul Moldovei, în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind rudă cu Nicoară Prăjescu și cu Movileștii. În pridvor se află o piatră de mormânt, pusă de Lupul Cărăscul pe mormântul fiului său Mihail Cărăscul, care a răposat la 28 decembrie 1664 (7173). De asemenea, în zidul exterior al lumânărarului construit în anul 2002, este încastrată o piatră de mormânt, fragmentară, amplasată inițial în interiorul bisericii, cu o inscripție aproape ștearsă, distingându-se aproximativ data de 15 octombrie 1510
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
află o lespede funerară cu următoarea inscripție: ""Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7005 (1497) luna aprilie 11, am înfrumusețat acest mormânt străbunicii mele, cneajnei Anastasia, care a dat Coțmanul acestui locaș, fiica lui Lațcu Voievod. Ea a răposat în anul 6928 luna martie 26 (=1420)"". În partea dreaptă a pronaosului se află mormântul Doamnei Stana, soția lui Bogdan al III-lea și mama lui Ștefăniță Vodă. Lespedea funerară a fost pusă de fiul ei și are următoarea inscripție
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează și astăzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodă: "În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
și nici măcar o pisanie originară, construirea bisericii de către Gheorghe Coci este atestată de o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820: "„Această sfântă biserică întru care să prăznuiește hramul Pogorârii Sfântului Duh iaste zidită de răposatu Gheorghe hatman frate cu Vasile Voievod, leat 7147 (1639), iar acum 7328 (1820), cum blagoslovenia preasfințitului mitropolit kirio kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonah Iosif, egumenul acestei sfinte mănăstiri, s-au deschis zidirea, s-au tencuit și s-
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează din anul 1566, atestând moartea jupânului Andriaș Mănjina: „În anul 7074 [1566 n.n.] a răposat jupân Mănjina Andriaș, luna februarie 10”; celelalte două sunt nedatate și incomplete: „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân ...” și „Ruga robului lui Dumnezeu, jupân Crăstia Mușat”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, potrivit unei inscripții în româno-chirilice, a fost pictat iconostasul
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
a 2-a, p[a]g[inile] 167171? În ce an din Buletinul francez al secției istorice e articolul d[omnu]lui G. Brătianu despre Vicina 10 și la ce pagini? Unde spune d[omnul] Lapedatu (Vlad Călugărul) că a răposat acest Vlad Vodă? La Babele sau aiurea 11? Primește, te rog, mulțumirile mele N. Iorga Note • Originalele celor patru scrisori, necunoscute până acum, se găsesc în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. N. Iorga - Corespondență. Volumul 1-3. Ediție, note
Câteva epistole necunoscute ale lui N. Iorga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6062_a_7387]
-
înmormântare precum la realizarea unui adăpost provizoriu unde vor fi primiți cei ce vor veni la înmormântare. Membrii iddir-ului vor sta cu familia răposatului toate cel 3 zile de la deces până la îngropăciune. Cambodgia În Cambodgia etnicii khmer sărbătoresc despărțirea de răposat printr-o mare sărbătoare pentru ca cel decedat să se poată bucura pentru ultima dată de viață. Persoanele cele mai apropiate arată decedatului drumul către cer, se ard bani falși simbolizând plata drumul către cer și se aruncă talismane. Japonia Doliul
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
urmărea cu ochi atenți acțiunile lui Nobunaga. Dar, cu toate că priveau adâncul albastru al cerului, încă nu se risipseră toți norii negri. Nimeni nu putea ghici ce avea să se întâmple în continuare. În ultimii doi sau trei ani, câțiva oameni-cheie răposaseră. Cu doi ani înainte, muriseră atât Mori Motonari, seniorul celui mai întins domeniu din apusul Japoniei, cât și Hojo Ujiyasu, stăpânul Japoniei răsăritene. Pentru Nobunaga, însă, aceste evenimente nu aveau nici pe departe o semnificație la fel de mare ca moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a castelului fură aduse flori și tămâie, spre a fi folosite la slujba funerară pentru cei vii. Yusan se adresă adunării vasalilor clanului Asai: — Prețuindu-și numele ca un membru al clasei samurailor, Seniorul Asai Nagamasa, stăpânul acestui castel, a răposat ca o frumoasă floare căzută. Prin urmare, ca vasali ai săi, se cuvine să-i aduceți ultimele omagii. Nagamasa stătea așezat în spatele monumentului de piatră, ca și cum ar fi murit cu adevărat. La început, samuraii părură să nu înțeleagă. Se întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a acceptat să stați de vorbă câteva momente, spuse omul, făcându-i semn lui Hideyoshi să intre. Apoi, însă, adăugă: Seniorul Nagamasa a refuzat să te primească. Hideyoshi dădu din cap: — Mi se pare firesc. Consider că Seniorul Nagamasa a răposat deja și n-am să insist. În timp ce vorbea, intră fără a privi nici la stânga, nici la dreapta. Cum putea acel om să intre atât de calm în mijlocul inamicilor? În timp ce urca pe aleea prelungă, în pat, dintre prima poartă și poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Domniei Sale că, întrucât dumneata umbli prin temple, ai putea lăsa să-ți scape secrete militare față de călugării-războinici. Așa că, ieri, când era în audiență a Domnia Sa, i-am tras o mică săgeată ca să i-o plătesc. În orice caz, de când a răposat tata, familia noastră a beneficiat de mult mai multă mărinimie din partea Domniei Sale decât altele, așa că mă tem că oamenii sunt invidioși. Fii atentă și să n-ai încredere în nimeni. Imediat după sărbătorile de anul nou, în cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
luptă pentru hegemonie, fiecare dintre ei lăudându-se că numai el va putea aduce aurora peste lumea haotică, salvând poporul de nenorociri. Însă Kenshin, care era un om atât de excelent, s-a dus la moarte; Shingen din Kai a răposat; marele Motonari din provinciile apusene a părăsit această lume, după ce și-a sfătuit urmașii să-și apere moștenirea cunoscându-și propriile capacități; și, dincolo de toate acestea, atât clanul Asai cât și Asakura și-au căutat cu mâna lor nimicirea. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe Kaisen la noul său castel de arătă binevoitor să se angajeze într-o auto-examinare care, pentru el, reprezenta o atitudine cu totul blândă. Probabil, însă, că schimbarea se producea prea târziu. — N-au trecut decât zece ani de când a răposat tatăl meu și opt ani de la bătălia de la Nagashino. De ce și-au pierdut atât de brusc generalii din Kai fidelitatea față de principiile lor? îl întrebă Katsuyori pe preot. Kaisen, însă, rămase așezat, privindu-l în tăcere, iar Katsuyori continuă: — Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
facă un singur pas în Kai? Cum s-a putut ajunge la o asemenea deteriorare a disciplinei? Cât de degradați pot fi? Mulți dintre generalii de sub comanda tatălui meu, ca Baba, Yamagata Oyamada și Amakasu, fie sunt bătrâni, fie au răposat deja. Cei rămași sunt niște oameni cu totul diferiți: sunt fie copiii acestor generali, fie războinici care n-au avut legături directe cu tatăl meu. Kaisen nu spuse nici acum nimic. Călugărul fusese mai intim cu Shingen decât oricine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]