336 matches
-
Ghilgames din zilele noastre, războinic și viteaz, în adaptare contemporană, a fost și încă mai e însuși Traian Băsescu. Ne-sumerian, ci constănțean, el e calit în lupte grele, purtând pe trupu-i cicatrici adânci, mărturii ale multor încleștări cu inamici răpuși, aproape tot atâția, să zicem, câte nave a numărat flotă odată. Ceilalți războinici, ce nu se dau în lături să se ia la trânta cu el - sunt tineri și cu forțe proaspete. Ultima bătălie ce tocmai s-a dus, fără
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
acum un tânăr serios, împlinit, cu-o mustață stufoasă, neagră, cu aer de șef cu autoritate, plutea în al nouălea cer. În cui, deasupra cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de anul trecut, atârnau mănușile din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zei să răzbune moartea nedreaptă a tatălui și să pedepsească dragostea nelegiuită. O singură dorință o stăpânește: să vină Oreste, să aducă salvarea; gândul neîmplinirii actului justițiar o umple de revoltă, revoltă îndreptată împotriva zeilor înșiși: „De-o fi ca răpusul meu tată Sărmanul să zacă pe veci Morman de țărână și colb Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și murise, într-o baltă de sânge care se întinsese din ce în ce mai mult, sub razele lunii revenită în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
toți zicând că însuși Ceaușescu era un aurolac. Regele aurolacilor. Aurolacii încep să deseneze pe geamuri. Porcării. Acele porcării îi fac să se simtă în siguranță. Le sunt familiare. Își marchează teritoriul. Omul cavernelor desena pe pereții peșterilor cerbi, mamuți răpuși, urși. Funar a vopsit băncile Clujului. Nevoia de creativitate rămâne constantă în toate perioadele istoriei. Asistăm la un schimb cultural între niște barbari și niște oameni dintr-o altă cultură. Interesant e cum a fost împărțit teritoriul. Autobuzul e teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vreme, auzi întâmplător cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-am lăsat răpus, slavă Domnului, și am devenit absent la provocările lumii imunde, preocupat de valorile în care am crezut, cu toate că respectul, încrederea în oameni și generozitatea mi-au fost puncte vulnerabile. După arestarea tatei, firea mea timidă a devenit și mai retrasă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în genunchi de partea cealaltă a trupului lui Georgie mi-am dat seama că cele două femei alcătuiau pentru mine, pentru o clipă, o pietà nespus de stranie: Honor ținându-și capul plecat, arătând deodată blândețe și grijă, și Georgie, răpusă, străină, adormită. Honor ținea încă mâna pe umărul lui Georgie. Ca și cum acest gest o recompunea logic pe fata cufundată în somn, am simțit că acum pot să o ating și eu și mi-am trecut mâna peste coapsa ei. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nou-născutul, indiferent de sex, primește de la părinți sau rude un lacăt de viață lungă la împlinirea unei luni de viață și îl poartă până în ziua căsătoriei. În vremurile de demult, din cauza sărăciei și a asistenței medicale precare, mulți copii mureau răpuși de boli, la vârste fragede. Părinții se rugau la zei pentru sănătatea și viața liniștită a copiilor și sperau că obiecte cu mesaje binecuvântate le vor păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe el imagini de copii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar fi ajuns probabil să fie și În viața de toate zilele dacă natura nu și-ar fi bătut joc de el dîndu-i acea față inacceptabilă. Dar o jumătate de oră mai tîrziu, cînd În sfîrșit Învinsese, cînd cetaceul plutea răpus la suprafața apei, iar excitația vînătoarei și a primejdiei trecuse, Oberlus se transforma din nou În „monstru”, „fiu al lui Scaraoțchi”, cu care puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
repezi spre tatăl său cu o bucurie fără margini iar el sări de pe gard și-o strânse la piept, sufocat de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi avu efectul unei lovituri de cuțit. Se prăbuși lângă fereastră răpusă, copleșită de o cascadă de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii de dor: cîinele soldatului, cățelușa lui Mozart, Codarcea al tău, dus pe linia tramvaiului... Am făcut și io un exercițiu în răscrucea Șapte Vînturi. Pe urmă, m-aș fi băgat unde-i primejdia mare: în giratoriul Pieței Eminescu. Cînd n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se ridică - / Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul / Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul.“ Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din nefericire, și la influențe. Cel mai recent volum de versuri al său, Vitralii prădate (Semne, București, 2006), aduce aminte frecvent de stilul abrupt și călugăresc-umil al lui Tudor Arghezi: „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Fiind practicat într-un mod exterior, fără mare talent și cu flagrante erori de gust, acest stil nu dă rezultatele pe care le dă în poezia argheziană. Strofa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
De Quincey nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu împlinirea unui destin eroic, în felul său. Iuda se manifestă de la începutul până la sfârșitul carierei sale ca un patriot fanatic, un activist energic, păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al încrederii în sine și în cauza politică pe care o întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, în prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cum, uite, cutare amic sau cutare unchi al tău, din cauza stresului îndelung și a muncii istovitoare 132 Rareș Tiron depuse, epuizat de energie, ca din senin a făcut atac de cord și a murit, sărmanul. S-a sfârșit din viață răpus, căci l-au măcinat neîncetat efectele nefavorabile ale stresului și ale nervozității în formă continuată, astfel fiindu-i afectate grav inima și ficatul. Cam așa se întâmplă de cele mai multe ori, nu altfel. Ei, ce neghiobie crasă, zi și tu! Hotărât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai mult poveste. Priveau în tăcere lupoaica și puii. Nu erau cățeluși, așa cum nici mortăciunea găsită în pădure nu fusese de neam câinesc. Erau pui de lup alb! Undeva existau și tatăl, și frații, și surorile mai mari, rubedeniile lupoaicei răpuse și ale lupilor cei mititei; alți lupi, și ei cu neamurile lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se ridică -/ Cine ieri în miez de noapte spărgea ușa cu toporul/ Azi dă-n presă interviuri și-l aplaudă poporul." Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): "Înpăimântat de propria-i lumină/ se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână./ Disprețuise, până ieri, șederea,/ odihna bună, chiar și mierea." Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): "Doamne cu piciorul ridicat,/ Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple/ Fluturând, vă întreb unde este oare
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Eva Ekvall, fostă Miss Venezuela în anul 2000 și câștigătoarea locului trei la Miss Universe 2011, a murit răpusa de cancer la doar 28 de ani. Eva, care devenise un star de televiziune în țara ei natală, a fost diagonosticată cu cancer la sân imediat după ce a adus-o pe lume pe fiica ei, Miranda. Autor: Gabriela Florentina Boghian
Fosta Miss Venezuela din anul 2000, răpusă de cancer la doar 28 de ani () [Corola-journal/Journalistic/67743_a_69068]
-
3-1, cu un sfert de oră înainte de final. Băieții antrenați de Pep Guardiola s-au impus cu 3-1 și, cu 4-2 la general, continuă în tentativa de a deveni prima echipă din istorie care își apără trofeul Champions League. „Extratereștrii”, răpuși Tot de la 1-1 în tur a pornit și returul dintre Atletico Madrid și Barcelona, de pe Vicente Calderon. Băieții lui Diego Simeone au început ca din tun: au deschis scorul în minutul 5, prin Koke, și au lovit de trei ori
Bayern și Atletico s-au calificat în semifinalele Ligii Campionilor by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74307_a_75632]
-
iluzia luptei. Nu voluptatea sfîrșitului, ascunzînd promisiunea unor lauri, o momește, ca pe atîți războinici de datorie, ci voluptatea spectacolului. A tărăgănării somptuoase, a muzicilor, a pozei. Pe meterezele ei nu se numără morții de glonț, ori de baionetă, ci răpușii de vanitate. Și dintre ei nu poate lipsi, la un apel cît de în surdină, Mateiu Caragiale, cu ale sale Pajere imediat postume, din 1936, de la Cultura Națională. Ediția, prinsă între un portret inedit al lui Mateiu, de Marcel Iancu
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
noastre ospitalități, gripa aviară, noua fantomă care bîntuia Europa. Păsăretul din Deltă dădea țipăt de moarte; lebede, gîște, rațe, pelicani, cocostîrci, pescăruși, cormorani, porumbei, găini, cocoși, curcani, de-a valma, de pe coclauri, de pe plaiuri și din curțile oamenilor necăjiți, sfîrșeau răpuși, de amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană în piețele noastre și, o dată cu ea, prima victimă: eterna
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
ucigătoare. Personaje: Doamna matador: Suki Palacios. Superbă, irezistibilă, alură de efeb, „dă impresia că există în afara sexelor, o specie nouă, mai sublimă". Pe jumătate japoneză, pe jumătate mexicană, fostă studentă la Medicină. Roasă de suferință pentru că mama ei a murit răpusă înainte de vreme de o boală umilitoare. Furioasă pe tatăl ei, dansator profesionist, care nu-și poate înfrâna destrăbălarea, dar practicând cu religiozitate ritualurile de doliu impuse de acesta (atâtea lumânări aprinse în același loc, la aceeași dată) și pe acelea
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
soluția găsită de politolog, aceea a social-democraț iei, nefiind deloc viabilă pentru comentatorul român. O a patra analiză de volum (postum acesta, intitulat Cabana memoriei), ne plasează sub zodia cutremurătorului, întrucât acesta consistă în relatările dictate de savant, atins și răpus, în cele din urmă, de o rară boală neurovegetativă (Lou Gehrig), unui asistent care prelua gândurile unui om imobilizat, perfect lucid, conștient că e condamnat, și apt, prin intermediar, să transmită unele dintre cele mai curajoase și nemiloase idei despre
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
Amerigo Vespucci, nici pictorii, alchimiștii, ori prelații luminați. Apoi însuși Marsilio Ficino, marele filosof neoplatonician, îi arată pictura lui Sandro Botticelli, La primavera. Curând, moare într-o zi de miercuri, otrăvit cu mercur, alchimistul Lutzius, urmat de Smeralda, personalitate venusiană, răpusă vineri, probabil de o stareță, pe când, împodobită cu splendide smaralde, dădea o petrecere în cinstea zeiței Venus. Ulterior, alte două personaje sunt ucise în ziua lui Marte. Fiecare victimă avea câte o interpretare a tabloului, întro cheie proprie: astrologică, alchimică
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]