143 matches
-
Cunoștea insectele care îi zburau pe lângă ureche, greierii, fluturii de noapte, șopârlele, dar ce nu știa era cum să-l seducă pe bărbatul arab de deasupra ei. El îi turnase în vene tifosul Africii, pulberea de aur a stepelor, tăcerea răscoaptă a platourilor de rocă. El îi arătase prima oară Magrebul pe o hartă a hotelului în care stătea și îi vorbise de golf și de albiile secate ale deșertului, de palatele din Maroc și de ferigile roșii ale Algerului, de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse-n mișcare, umpleau într-atât văzduhul până-n cer, că luna și stelele dispăruseră și aerul nu mai putea fi respirat. Fluturii și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată de arome, cu florile calde, lipite de obraz. Așa se apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții însăși, cu fața nobilă, arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a dezgustat mai mult pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit din spital, mama mi-a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt prea slab. La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă, premiul gigant pe care și l-a atribuit singur tovarășul Carp, în detrimentul celor care nu se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece și ouă răscoapte". Și, pe puncte, în ortografie privată: 1. Revista are multe plăgi și racile. 2. Orice angajare la revistă să fie aprobată de Un. Scri. de la București. 3. Pe mine tov. Papămere, adm. sfat. Pop. Reg. m-a omis de pe listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui! Pregătirea se desfășura încet, dar rezultatul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Împăratului Roșu, la capătul celei stângi, peștera zmeului. În care pământ să-mi îngenuncheze intențiile? Copile! Dumnezeule, abecedarul acesta despre buchiile cerului îl știu pe de rost! Am nevoie de un strigăt, stăpâne, de un cer crăpat precum un pepene răscopt, de un tremur de stâncă, de o inimă desfăcută! Porunca ta, ca o secure, să despartă apele, muntele, frunza! Să plouă sânge din degetul tău arătător, să lași semne, să pășesc după tine! Doamne, culege-te din regrete și fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tău de păr crește ubicuu și nesătul, însemnându-te, așa ai spus chiar tu, animal între miniaturi sidefate. Femeile lor plutesc în fața mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei cu care gospodinele adeseori se mândreau de ceea ce ieșea din palmele lor obosite și bătătorite de muncă. Dulceața din nucă și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în "echipă", refuzând orice eventuală cerere în căsătorie din partea unor fii de bogătani sau văduvi răscopți, după vechiul obicei al Orfelinatului. Cecilia alege a treia cale: cea de a părăsi stabilimentul deghizată în bărbat: se îmbarcă pe o navă mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Aceasta nu înainte de a susține
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în „echipă", refuzând orice eventuală cerere în căsătorie din partea unor fii de bogătani sau văduvi răscopți, conform unor vechi uzanțe ale Orfelinatului. Cecilia alege a treia cale: cea de a părăsi stabilimentul, deghizată în bărbat: se îmbarcă pe o navă, mergând să-și întâmpine destinul, să-și ia soarta în propriile mâini. Asta nu înainte de a
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
cursă, Caba iubea nebunește o femeie, Davida Despot. După teribilul accident însă, aceasta nu vrea să-l mai accepte. Îl consideră definitiv dispărut și-i păstrează maniacal o dragoste funestă. Complicația apare din faptul că între tânărul restaurator și deja răscoapta Davida relația nu-i neapărat inocentă. Și asta nu-i tot. Printre cuceririle ulterioare ale avocatului s-a numărat, între altele, și viitoarea soție a lui Vlad. Iar moartea acesteia, susține fantele, s-ar datora refuzului său demn, masculin, de
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
rău” din După melci, care prăduiește nenumărate ouă ca să le ia bănuțul („galben icusar”, cu un alt farmec al limbii, la Barbu). Alternativa e mai cu scaun la cap, dar la fel de terre-à-terre: „măcar nu le-a mâncat/ Fierte, ochiuri sau răscoapte/ La cafelele cu lapte”. Cele două posibilităț i vor deveni, în Oul dogmatic, una și-aceeași: suficiența care strică. În contra ei se ridică o întreagă construcție simbolică. Simplu spus, oul moare când își împlinește promisiunea, când alege viața din moarte
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
într-un vis relatat altădată prietenilor săi se metamorfozează în șoferul care îl plimbă de la „începutul Cotrocenilor“ până la „Leu“, mirosul rustic de levănțică din autobuzul 36 este „parfumul fanaticei din august trecut intrând în vagonul de campanie“, „duhoarea de piele răscoaptă a țiganului pirat îi apăru în minte, chiar acum, în vibrația levănțicăi“, olfacțiile agronomului legându-se între ele „după legi mai trainice decât ale vederii“: acestea sunt legile nescrise ale detenției în capsula poveștii, care anulează reperele temporale și spațiale
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
Emil Brumaru (monolog) Cumplită afacere e în roua tremurată-n vîrful firului ierbii, pe plasa țesută-nde- sat de paianjeni răscopți, da, cumplită afacere e în rouă, prieteni, teribili prieteni... frați de portocală desfăcută-n felii mustoase, gustoase, mirositoare naiv și parșiv în nările lacome de vitejii, de isprăvi în miezul unui basm de-a pururi neterminat... Și-am tăcut. Apoi
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
Emil Brumaru (Interpretează cerșetorul 469) La ce-aș minți? Te mai iubesc și-acum. Crezi tu că ruga mea e-o blasfemie? Plăpumi s-au șters. Clăbuce de parfum Topitu-s-au. Și am rămas c-o mie De melci răscopți la care n-ai răspuns. Dizolvi amiezi în solnița-mi de carne. Zadarnic, veseli, sîngele mi-au scurs Îngeri ce vor în ceruri să-mi răstoarne tristețea, bălăcind-o-n bucurii de raze-n cîrlionți prelinși din soare. Mă chinui
Tamaretă tîrzie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15693_a_17018]
-
dormind iarna prin stațiile de metrou, nu mai are surâsul copilului, nu-i așa Nunzio? Rodiile de un roșu imperial pe crengile joase și grele, mici candelabre, focuri de bal, dacă ar vrea să-ntindă mâna de fum, spre ele, răscoapte, spre stele, spre Calea de lapte, i-ar îngădui-o Îngerul? Nunzio-i poate chiar fiul pierdut, acasă întors, în mijlocul Missei. Dar Domnul a spus: ,,Să-l primiți!’’ Pinii nu-i țineau umbră rotată, erau mai spre piatra lui Keats, ,,poet
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
căpătat de curînd, o eczemă de sezon". Ori: ,rochia de pe umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare". Suprarealismul e cununa de spini a poeziei Norei Iuga.
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
din contră.. Consider mai periculos pretinsul nonconformism al celor de aceeasi varsta și educație ca mine, decat “cinstitul” conformism al celorlalți. Mutăm conflictul între generații sau clase în interiorul acestora. Ineficient... DB, acest neostoit izvoditor de teze execrabile altoite pe polemici răscoapte, se gîndește că, după ce-a dezgropat marxismul și-a înhumat în locul lui, Crăciunul, n-ar putea să-și trimită brandul la hibernat tocmai în postul Paștelui! Prin urmare, omul se-apuca, mai nou, să înfiereze icoanele din școli în numele
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
fântână... Singur în pământul firii ești. Totul dinafară te readuce la tine și te ajută. De pretutindeni - semne de binecuvântare. Pe o altă orbită: greu e teascul destinului și cerul de fier - tot mai greu!! Miroase a prăpăd, a roze răscoapte. Drumul e lung. Aerul tare, și seara subțire, și-atât de înaltă!! Zeii dau buzna din templele nopții adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
avatar al Desăvârșitului Rafinament, direct din spița davidiană, biblică, rezumând și sublimând reflexele teologice, gândiriste ale lui Nichifor Crainic și ale colaboratorilor săi, de la V. Voiculescu la T. Arghezi. Roadele strădaniilor mistice ale mentorului „Gândirii” se văd de-abia acum răscoapte, fără aparentă legătură, în timp și spațiu, cu înclinațiile deiste programatice ale celor amintiți. Părând a recapitula, în forme canonice diamantine, plăcerea pe care incantația Logosului Divin o producea sacerdoților meditativi întru Dumnezeu, poezia mistică, de izvod biblic, a lui
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
capitala unei provincii de idioți, însă îi era văr de-al doilea și-l considera tare credincios, mai ales că-l pâra una-două la împărăteasă. - Dă-te dreacu' sânje! Îi răspunse conform protocolului și aruncă după el cu o roșie răscoaptă, aflată la îndemână. Ieși, se urcă în aeroglisorul blindat având marca cercului cu trei spițe și porni spre palatul ducelui. În urma lui veneau aeroglisoarele împărătesei ale prinților și ale celorlalți curteni. Femeile erau și ele la mare ținută pline de
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
De-a Cerului curmeziș... Nelămurite luciri... Pe veci ochi protectori... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de copaci Ploua cu poame de fulger - Nimfe cu copite se scăldau în izvoare halucinante Femei învelite în crini Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
fermecată de eleganța și frumusețea lor. Veronica își îmbrăcase acea superbă rochie lungă de culoarea cerului de vară senin care-i scotea în relief un corp de păpușă, un mijloc subțire și-un bust cu rotunjimi nebănuite, cu rodiile sânilor răscoapte, din care ieșea, marmoreean un gât roz-albiu cu un cap semeț de femeie la care nu știai ce să admiri mai mult, părul blond, care cădea în onduleuri până la mijloc, fața senină și proporționată, plină de lumini, aducând cu femeile
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]