405 matches
-
revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaților. Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiară, pentru că spre sfârșitul dominației maghiare asupra Transilvaniei să treacă în fine în proprietatea lui Carol Hunyady, care a stăpânit domeniul Săvârșin până la moartea să în 1932. După moartea acestuia, domeniul intra în
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
a Rusiei, Sankt Peterburg, ca o "fereastră deschisă către Europa", înlocuind Moscova atât ca centru politic cât și ca centru cultural. Eforturile cerute de expedițiile militare ale lui Petru cel Mare au dus la izbucnirea unei noi revolte. Invocând numele răsculatului celebru Stenka Razin, o altă căpetenie cazacă, Kondrati Bulavin, a pornit o răscoală, înăbușită în sânge în cele din urmă. Petru și-a reorganizat forma de guvernământ după ultimele modele occidentale, transformând Rusia într-un stat absolutist. El a înlocuit
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
lor, ceea ce a dus la o răscoală de proporții în 1773, după ce Ecaterina a aprobat legea care permitea vânzarea șerbilor separat de pământul pe care lucrau. Conduși de un cazac, Emilian Pugaciov, mobilizați de lozinca "La spânzurătoare cu toți moșierii!", răsculații ajunseseră să amenințe să cucerească Moscova. În cele din urmă, țăranii revoltați au fost învinși șî pedepsiți fără milă. Pugaciov a fost luat prizonier și mai apoi executat în Piața Roșie, dar amenințarea revoltelor a continuat tot timpul domniei Ecaterinei
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
rentei feudale în bani, natură și muncă. Nobilimea, clerul, fruntașii secui și sași, categoriile privilegiate, au încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, o înțelegere care purta numele "Unio Trium Nationum" prin care se obligau să se ajute reciproc împotriva răsculaților, a turcilor, și uneori chiar împotriva regalității maghiare. Au cerut înființarea și recunoașterea unei "stări" proprii, care să se numească "Universitas Hungarorum et Valachorum" ("Starea ungurilor și a românilor"). Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
luând pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida”, Faptele apostolilor 23,31). Locul a fost martor și la evenimentele Războiului iudeilor. În anul 66 a fost ocupat de trupele romane ale lui Cestius Gallus, când răsculații au fost nevoiți să fugă în apropiere, la Migdal Afek. În continuare orașul a fost loial romanilor, și a fost atacat de răsculați, care au provocat aici răzmerițe și au înfruntat pe oștenii lui Vespasian. În urma războiului orașul a fost
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
în primăvara lui 1875. Grupul a inițiat discuții cu Nikola I Petrović, dar acesta nu era dispus să riște un război fără susținerea Rusiei. Pregătirile au continuat, cu serdarii Todor Mujičić, Gligor Milićević, Vasilj Svorcan și Sava Jakšić în fruntea răsculaților din regiunile Bileća and Trebinje. Otomanii au aflat de convorbirile cu Nikola I și au încercat să-i captureze pe liderii conspirației, dar aceștia s-au refugiat în Muntenegru în iarna lui 1874. În 1875, se amestecă și Austria, care
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
I și au încercat să-i captureze pe liderii conspirației, dar aceștia s-au refugiat în Muntenegru în iarna lui 1874. În 1875, se amestecă și Austria, care avea interese în Bosnia și Herțegovina, încercând să obțină de la otomani amnistierea răsculaților. Pregătirile au început mai târziu în Bosnia și nu s-au putut coordona cu cele din Herțegovina. Aici erau implicați Vaso Vidović, Simo și Jovo Bilbija, Spasoje Babić și . Planul lor era de a elibera mai întâi satele ; Prosara și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
mai slabă (5000 de insurgenți) i-a atacat pe turci și au fost respinși. Reuf-Pașa s-a întors apoi la Gacko. În iarna lui 1875-1876, ambele părți au profitat de pauză pentru a-și reface forțele. Petar Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii l-au înlocuit pe Reuf Pașa cu Muhtar Pașa, care acum avea 30.000 de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte toată ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Epoca", din 27 februarie 1907, că dacă „nu vor fi satisfăcuți, își vor face singuri dreptate”. Tensiunile au continuat, autoritățile trimițând în zonă importante contingente militare( Regimentele 3 Roșiori, 7 Călărași, 13 Iași, ș.a.) care au înfrânt rezistența dârză a răsculaților. Pentru a marca eroismul sătenilor, în fața școlii din Bădeni a fost ridicat un monument pentru a aminti urmașilor numele celor care s-au jertfit pentru respectarea înțelegerilor și a drepturilor oricărei persoane, indiferent de starea socială.Problemele funciare au continuat
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
de domnul Moldovei. Ulterior, regele Cazimir al IV-lea a adunat nobilii pentru o campanie împotriva rebelilor și a angajat în acest sens, ostași bine pregătiți din Ordinul teutonic. În vara anului 1490, cu toată dârzenia de care dăduseră dovadă, răsculații sunt învinși la Rohatîn de oștirea mai bine înarmată a castelanului de Liov, după care rămășițele rebele conduse de același Muha, s-au retras Pocuția, și apoi în pădurile din nordul Bucovinei. În primăvară și vara anului 1491 trupele rebele
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
rămășițele rebele conduse de același Muha, s-au retras Pocuția, și apoi în pădurile din nordul Bucovinei. În primăvară și vara anului 1491 trupele rebele s-au regrupat, sub conducerea lui Andrei Borul sau Barula. Însă, în apropiere de Halici, răsculații au fost din nou învinși. Borul a fost capturat și executat de către polonezi, după care, corpul acestuia a fost aruncat de pe zidurile cetății Hotin. Cu toate acestea, revolta a continuat. În 1492, trupele țărănești sub conducerea din nou a lui
Răscoala lui Muha () [Corola-website/Science/330660_a_331989]
-
omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În anii 1810-1815 urmează un al doile ciclu, ""Los desastres de la guerra"" ("Ororile războiului"), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: "2 mai 1808 - Masacrul de la Madrid", (1814) și "3 mai 1808 - Împușcarea revoltaților madrileni", (1814). La sfârșitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon așază pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
plecarea lui Frederic al II-lea din Acra, răscoala baronilor s-a extins în Siria, apoi a cuprins și insula Cipru. După 3 ani de lupte între partida imperială și grupul anarhic, conflictul s-a stins, victoria fiind de partea răsculaților. Din punct de vedere juridic, regatul Ierusalimului rămânea mai departe să recunoască suzeranitatea împăraților germani și a aparținut imperiului până în 1268, adică și sub cei doi succesori ai lui Fredric al II-lea, Conrad al IV-lea (1250-1254) și Conradin
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
această dată, rezultatul a fost altul. Cavaleria tătarilor a ieșit câștigătoare. Tătarii s-au apropiat mult de tabăra polonă dar au fost respinși de infanterie. Polonii au pierdut 300 de soldați, inclusiv numeroși ofițeri. În a doua zi de bătălie, răsculații au fost câștigători. La ora 3 după-amiaza, ducele Jeremi Wiśniowiecki a condus o șarjă cu 18 companii de cavalerie împotriva flancului drept al armatei cazaco-tătare. Centrul armatei polone, condus de Ioan Cazimir, a înaintat. Tătarii au încercat să atace, dar
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
din Yaffa. Au loc și represalii antiarabe din partea unor evrei individuali dar și din partea organizațiilor subterane - Hagana și grupul disident Irgun B (IZL). La 7 august 1936 două surori de caritate evreice de la spitalul din Yaffa sunt omorâte de rebeli. Răsculații distrug și livezi și plantații ale evreilor. La 7 septembrie autoritățile introduc legea marțială . Deoarece in timpul nopții orașul, cu ulicioarele lui strâmte, se afla sub controlul rebelilor , britanicii aruncă în aer o mare parte din Orașul vechi - circa 220
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
cele 13 județe care au făcut parte din Guvernământul Transnistriei, regiune aflată sub administrație românească între anii 1941 și 1944. În 1799 rusul Pavel Sumarocov notează că în Ovidiopol „majoritatea locuitorilor sunt moldoveni”. În aprilie 1920 încep mari revolte țărănești, răsculații conduși de Tutunică ocupă Balta, răscoala întinzându-se în raioanele Codâma și Ananev (raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că „moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. După înăbușirea în sânge
Județul Ovidiopol () [Corola-website/Science/328539_a_329868]
-
Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Betar, sediul general al lui Bar Kohba. După luptă aprigă, terminată într-o baie de sânge cu învingerea totală a răsculaților, luptatorii evrei au fost schingiuiți, crucificați, iar restul populației a fost trimisă în robie. (132-135 C.E.)", http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/revolt 1.html Accesat: 10 mai 2013.
Revolta lui Bar Kohba () [Corola-website/Science/321385_a_322714]
-
zile de lupte, bate în retragere, neputând continua represiunea începută în 17 decembrie: Prin relatarea care o va face ulterior, Gușă neagă responsabilitatea sa în represiunea sângeroasă și pozează în erou: "" Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaților Timișoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare și nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei"" , declară el mai târziu într-un interviu acordat jurnalistului militar, col. George Vasile. Din declarațiile sale, ar reieși că
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
a practicat o crâncenă exploatare. Ea este asediată în 1514 de răsculații români și maghiari, conduși de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților a fost așezată pe Dealul Cioilor, în apropiere. In 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Șoimoșul a fost reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În aceasta perioadă ea este întărită
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
exploatare. Ea este asediată în 1514 de răsculații români și maghiari, conduși de Gheorghe Doja. După o scurtă rezistență, garnizoana cetății condusă de voievodul de Ciuci se răscoală împotriva oamenilor lui Gheorghe Hohenzollern și se alătură răsculaților. Potrivit tradiției, tabăra răsculaților a fost așezată pe Dealul Cioilor, în apropiere. In 1541, când Transilvania a devenit principat autonom, Șoimoșul a fost reședința principelui minor, Ioan Sigismund și a mamei sale, regina Isabela. În aceasta perioadă ea este întărită și înfrumusețată în stilul
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
au mai fost remediate niciodată, fortificațiile intrând în paragină. Nici pentru conservare nu s-au mai luat măsuri. În secolul al XVIII-lea pierde treptat importanța militară, ca urmare a perfecționării altileriei. În 1784, în apropierea ei s-au ciocnit răsculații lui Horia cu forțele imperiale și nobiliare. Părăsită în 1788, zidurile ei s-au transformat treptat in ruine. În ultimii ani s-au efectuat unele lucrări de consolidare a zidurilor. Castelul are turnuri interioare de forma aproximativă a unui triunghi
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
rămăseseră în gheotoul din Varșovia, provocând o răscoală a evreilor, care a ținut din 19 aprilie până pe 6 mai, aceasta fiind una dintre primele revolte armate din Polonia ocupată. Unele subunități ale Armatei Teritoriale au încercat să-i ajute pe răsculații din ghetou, dar, în principal, evreii au fost lăsați să lupte singuri. În timpul anului 1943, Armata Teritorială și-a pregătit forțele în vedera declanșării insurecției naționale. Planul de insurecție a fost codificat Operațiunea Furtuna și a început să fie pus
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
al Heruscilor (lat. Cherusci), care în anul 9 a ridicat o răscoală împotriva romanilor alungându-i de pe pământul său. Cassius scrie, că înainte de răscoală, Boudica s-a rugat mult și a oferit jertfe lui Andraste — zeița victoriei. Țelul primar al răsculaților a fost Camulodunum (modernul Colchester), fosta capitală a trinobanților, care la acel moment era o colonie romană, locuită de soldați romani lăsați la vatră. În oraș se afla un templu dedicat fostului împărat Claudiu. Orașul a fost asediat. 200 de
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]
-
cucerit în anul 43 de romani. Însă, văzând că nu are timp să se pregătească de asediu, și ținând cont de înfrângerea lui Petilius, a decis să lase orașul, pentru a salva restul teritoriului. Londinium a fost lăsat la dispoziția răsculaților, care au ars orașul, l-au prădat și i-au tăiat pe toți romanii rămași în oraș. Următorul oraș care a fost distrus a Verulamium (modernul St. Albans). În trei orașe au fost omorâți circa 17 000 de oameni. Nimeni
Boudica () [Corola-website/Science/322268_a_323597]