2,809 matches
-
amurgurile" (ibidem). Prin adîncirea acestui tablou de-o înverșunare a asociațiilor fără frîu, de-o dezordine superlativă, provocatoare, e atins un soi de baroc al apocalipticului. "Răul de Nord" bîntuie precum o patologie metafizică, precum o maculare a ființei ce răsfrînge macularea cosmică, dobîndind înfățișările unor fantezii ale însăși organicului dereglat. Versurile se umplu de dejecțiile, secrețiile, vîscozitățile materiei rebele: "Așadar, ca un viscol ce spulberă argintul/ vocalelor eu îți răsfir în față iarba,/ răul de Nord: un fluid/ în care
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
esență o religie a iubirii -, toleranța. Dacă grecii și romanii au configurat Europa din punctul de vedere al culturii și civilizației, creștinismul a configurat-o din punctul de vedere spiritual. Efectele acestei revoluții, cea mai însemnată din istoria umanității, se răsfrâng și asupra culturii determinând o schimbare a imagisticei poetice și apariția de noi motive care, alături de cele grecești și romane, pecetluiesc caracteristic spațiul european. Când în anul 312 împăratul Constantin promulgă faimosul edict de la Milano creștinismul se impune ca religia
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
completă, volumul structurat în eseuri aplicate nu este tributar nici unui studiu în domeniu; meritul cărții este acela de a completa portretul controversat al omului și al cretorului Caragiale, umplând spații libere (de exemplu intervalul1904-1908) din biografia lui Șerban Cioculescu și răsfrângând poliedric prezența personajului Caragiale în comedia spumoasă a culiselor și a articolelor din presa sfârșitului de secol al XIX-lea și început de secol XX. Aflăm că E. Lovinescu are destui precursori în persoanele lui Anghel Demetriescu, Pompiliu Eliade sau
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
cu Anton Holban are în comun cu cartea Dorinei Grăsoiu aceeași obstinație în exploatarea la maximum a detaliului, a manuscriselor, a corespondenței, a oricăror urme lăsate de prozatorul interbelic. Cartea începe cuminte cu refacerea biografiei holbaniene, în oglinda căreia se răsfrâng multe din personajele romanelor. Simetric, volumul se încheie cu un album cu fotografii comentate în aceeași direcție a stabilirii unui pact autobiografic, toate cele trei eroine fiind proiecțiile a trei iubiri ale lui Holban. În celelalte capitole ale cărții Nicolae
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
propria ta imagine/ a o deretica a o îngriji a o face vie/ cum o casă care altminteri se părăginește/ care altminteri se stinge cum o lumânare.” Mișcarea poeziei din acest volum este una de recul, impulsul descriptiv, obiectiv, se răsfrânge de fiecare dată asupra lui însuși, devenind oglinda propriei subiectivități: „Strugurele/ ciorchin/ de ochi/ ce te privesc/ ca și cum n-ai exista” (În vie). Versurile sumare, inegale ca expresivitate, se întrupează dintr-o înlănțuire de corespondențe, țintind să cuprindă totul, să
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
s-au nascut peste noapte cartiere de lux, iar toate acestea se fac cu bani foarte mulți, cu materiale, cu forța de muncă. Există o investiție privată imensă în România care nu este consemnata și cuantificata nicăieri, dar care se răsfrînge implicit și asupra existenței noastre simbolice, asupra fenomenului artistic, în particular. Marea avalanșă de expoziții, de galerii, de consignații și de magazine de artă, deschise, în ultimii doi ani, în zona Lipscani, Blănari, Covaci, trăiește dintr-o relație directă cu
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrîntă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie" ( p. 77
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
schimbări aduse de realism. În acest context trebuie înțeleasă celebra afirmație a lui Stendhal din Roșu și negru, referitoare la vocația românului: Un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. El va răsfrînge în ochi cînd seninul cerului albastru, cînd noroiul mocirlelor din cale. Iar pe cel ce poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
vremuri "normale" doar un prilej de introspecție și de confruntare cu ambianța, sub egida melancoliei, se încarcă în cazul de față cu tensiunea unei alienări obiective, supraindividuale. Scepticismul funciar e mereu confirmat de mediu. În conștiința lezată a scriitorului se răsfrînge monstruozitatea unui segment al istoriei care i-a marcat destinul. Contactul cu o carte care-l evocă e precum atingerea unei răni nespus de dureroase: "«Stalin și stalinismul» de Medvedev. De cîte ori mă apropii de subiectul Stalin, am sentimentul
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
încă vag conturat, altfel arată acest tablou în Voința de putere. Despre aceeași perioadă este vorba și despre aceeași ambianță a Clujului post-decembrist, dar acea viață concretă pătrunde acum în roman în mai mare măsură, cu formele și ritmurile ei, răsfrângând noile procese și noul climat social. Este o vreme a "carierelor fulgerătoare", a marilor averi făcute rapid, a "numelor noi ce urcă furtunos pe «cerul public»". Pus pe mari fapte, în contextul acesta de ebuliție, unul din eroii romanului remarcă
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
satanică și monstruoasă. - Dvs. utilizați cuvintele ca un fel de anàmneză a acestor atrocități care vă revoltă și vă oripilează, dar și a unei duioșii pe care o păstrați lăuntric și pe care doriți - și chiar reușiți - s-o exteriorizați, răsfrângând-o asupra sunetelor, ca și asupra semenilor. Îmi spuneați, în conversa- ția noastră - neînregistrată - pe care am purtat-o la Paris, în Octombrie 1990 că, pentru dvs., cuvântul este o "necesitate mistică." Or, această pluralitate a récits-urilor (a povestirilor, cum
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
care-l cheamă, pur și simplu, Sf. Ana. Această bizarerie m-a umplut deseori de uimire, m-a vituperat cu nenumărate întrebări și mi-a bruscat reprezentările geografice. Faptul că acest nume părea că vine din adîncimile Evului Mediu se răsfrîngea direct asupra percepției spațiale și multă vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării, acolo unde începe celălalt tărîm, în punctul cel mai îndepărtat al unei hărți evadată și ea din scară. În această lume ireală
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui său se răsfrînge într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte o rună/ a seninătății, ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
o proiecție în exterior. O dezolare, o decepție a sinelui îl împiedică, după toate probabilitățile, pe autor a se lansa în nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
o metamorfoză semantică în cursul căreia, pe măsură ce concepția lui Noica își schimbă nuanțele, termenul își schimbă la rîndul lui semnificația. E ca într-o panoramă cronologică în care cititorul poate observa felul în care evoluția gîndirii lui Noica s-a răsfrînt asupra terminologiei sale. Să ne închipuim acum un om care nu a citit nici un rînd din Noica și căruia îi este cu neputință să pomenească măcar un titlu din opera lui. Un asemenea om ar avea acum, sintetizată în paginile
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
la originea volumului frigul intermediar. De această dată binomul cu încărcătură existențială cel puțin la fel de intensă este trecut vs. viitor. Contradicția dintre percepția asupra sensului și a finalității celor două concepte care compun termenii acestui binom și ființa umană se răsfrânge dramatic asupra prezentului. Scindat între tinerețe, percepută ca stare de normalitate, și inevitabilitatea bătrâneții (să nu uităm că, incredibil pentru cine îl cunoaște cât de cât pe Dinu Flămând, poetul este în pragul celebrării celor șaizeci de ani) eul liric
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
vreodată în gură de om. Părea a nu fi un cântec pământean, ci unul îngeresc, din altă lume, atât de minunat și de neobișnuit răsuna. Pe cerul limpede și adânc, luna viscolea din plin o lumină albă, strălucitoare, ce se răsfrângea ireală pe chipuri. Așa că nimeni dintre martorii acestei întâmplări, nu puteau să se înșele în vreun fel de cele văzute și auzite... (Fragment din volumul în lucru, Lumina îndepărtată a fluviului)
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum râde de-a binelea. I se îngustează ochii, dar lumina răsfrântă din ei e caldă, amicală, atât de amicală încât încep să mă simt nesigur (butonul, butonul! La loc furia! Numai că... nu găsesc butonul, și în secunda asta nici nu sunt furios!) Ne-am mai întâlnit, nu ții minte? Nu
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
doar o seară de vară și-o înscriere de vînt în lanul încă fraged * pesemne, aidoma fetei aspirînd mireasma unei grădini, înfiorată de așteptarea unuia, încă nevăzut și neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
adoptat mă ofer Ploii de azi, cu ea chemat din ceață. Cine m-a strigat și pe ce nume, Căci am avut atâtea câte vieți De zei m-au străbătut. Și merg, nu știu de ce, pe-o oglindă Ce mă răsfrânge dincolo de somnul Pe care am căzut Cu toată venirea pe lume, Cu tot ce încă nu a venit. Mi se arată locul beat, Fără somn, numai viață somnambulă. Merg către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la perdele, Parcă-nmuiat, bun zahăr candel tare, De
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
singura în stare să acrediteze sau să excludă un fenomen care ține de creația simbolică. Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Petrașcu și mulți alții, care se bucură la noi de un statut cvasimitologic, în exterior sînt prezențe neglijabile. Această realitate se răsfrînge extrem de prost asupra capacității noastre de a convinge prin cultură. Ne batem cu pumnul în piept, propagandistic și narcisiac, că prin cultură suntem deja europeni, dar nu este deloc așa S-au creat, astfel, niște situații absolut aberante: dacă în
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
aceste confruntări au marcat, în era totalitară, destinul unor opere. Este de presupus că alt ecou public, deci alt destin, ar fi avut cartea lui Costache Anton dacă apărea neamputată în anii ’70, adică în chiar epoca pe care o răsfrânge în multe aspecte de viață instituțională, de mentalitate și de climat social. Erau acolo trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează, dar interesează altfel decât
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
consolidarea unei poziții „de centru”. Să fie vorba și de o rivalitate? Privind lucrurile de sus, nu s-ar cuveni a reține disocierile și diferențierile, ci asocierile și complinirile. Umbrele unei prezumate „competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Gheorghe Grigurcu Așa cum scriam și altă dată, poezia lui Gabriel Chifu răsfrînge un rău al secolului. O criză romantică, dacă e să-i găsim o filiație, dar acutizată, devenită o convulsie a unei conștiințe ce nu se mai acceptă, ce se mai recunoaște doar cu greu în condițiile unei scindări care nu
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]