107 matches
-
artiști nu apar decât în societățile întocmite rațional, într-o „desfășurare liberă a puterilor sufletești”. Poezia, definită, după Goethe, ca un „simțământ viu de a cuprinde lucrurile din lume după toate împrejurările lor, și puterea de a le reproduce sau răspica cu grație și suavitate”, trebuie să se afle în slujba unor înalte idealuri sociale și naționale. M. considera, încă de la 1844, în Câteva reflexii asupra poeziei noastre și în Duplică (Asupra poeziei), că a sosit „minutul criticei” și, după exemplul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
credința că noul canon a răsturnat tot ce-a gândit Europa în apogeul ei cultural din secolul al XX-lea. Inumanul, cuvânt care ar putea pleda, mai departe, pentru o atitudine postnietzscheană, al acelui omenesc prea omenesc, aduce o dezicere răspicată de credința că postmodernismul a pus capăt modernității, instituind o nouă paradigmă culturală sau un "nou antropocentrism", sau un "nou umanism". Dimpotrivă, soluția lui Lyotard este mai degrabă dezamăgitoare pentru fanii postmodernismului, dovadă că această lucrare a autorului nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
groazei. Ceva prețios dinlăuntru-i trebuia salvat de putrezirea lentă și timpurie printre ei. "Du-mă pe creasta celui mai mare talaz, du-mă în santina Titanicului, numai ia-mă de-aici, de pe malul ăsta năpădit de muribunzi!" rosti ea răspicat în urechea lui Rică printre respirări întretăiate. Un tragism operatic reverbera în glasul ei. "Ducă-se dracului cu toții - mai dracului decât tine!" se corectă ea, amintindu-și că se adresa cuiva ce atinsese deja, în principiu, nedorita destinație. Atâta deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
argumentează științific dualitatea materie-spirit și imanența spiritului În raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific cu interferențe evidente cu creaționismul dogmatic. „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și infinit Înțelepte este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia” afirma răspicat Paulescu În lecția din l8 februarie 1905 În fața studenților săi fascinați de argumentația omului de știință, și Încheia la fel de răspicat „Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare omul de știință nu se poate mulțumi să spună Cred În Dumnezeu ci
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
întrebarea cum se raportau liderii politici desemnați să pună bazele pactului fundamental la ceea ce era deja cunoscută acum ca fiind problema evreiască. Fără a avea legătură în primă fază cu chestiunea amintită, faptul că marea majoritate a celor care vorbeau răspicat despre viitorul statului modern român considerau firesc ca religia să reprezinte un criteriu pentru împământenire reprezenta în mod evident o surpriză 608. Dezbaterile ce vor urma arătau că invocarea libertății religioase pentru români și condiționarea dobândirii cetățeniei române de neapartența
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
1880, f. 1v. și urm. </ref>. Momentul ales este unul foarte propice, deoarece, de curând, alegerile din Anglia fuseseră câștigate de către liberalii lui Gladstone, susținători ai panslavismului, considerat un pericol de către austrieci. Mai mult, succesorul lui Andrassy, cel care afirmase răspicat la 1878 că „dacă va fi un rege la Dunăre, atunci el va fi Împăratul” <ref id="70"> 70 Ibidem, f. 1v.</ref>, și anume Haymerle, era mai moderat, existând posibilitatea unei colaborări mai rodnice. Discuția cristalizează punctele de vedere
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
spune într-un articol din seria Împotriva clevetirilor - trebuie să afirme sufletul unui popor în forme cari corespund culturii timpului.” Scriitorilor le revenea îndatorirea de a da „neamului românesc o literatură care să pornească de la el, de la ce e mai răspicat și mai caracteristic în el”, oferind în același timp „literaturii universale, în formele cele mai bune ale ei, un capitol nou și original”. Orice mediu meritând a fi înfățișat în literatură „în măsura valorii sale artistice, a valorii sale sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
fi recunoscut participarea voluntară la toate acestea. Ce se poate observa din toată mizanscena comunistă? În primul rând, preocuparea obsesivă de a arunca vina exclusiv pe deținuți, fără a implica administrația ori oficialii Securității, cu toate că Eugen Țurcanu, de exemplu, afirmă răspicat în anchetă că a acționat „din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție”, și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului sau poate al celuilalt Ioan, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întrebarea cum se raportau liderii politici desemnați să pună bazele pactului fundamental la ceea ce era deja cunoscută acum ca fiind problema evreiască. Fără a avea legătură în primă fază cu chestiunea amintită, faptul că marea majoritate a celor care vorbeau răspicat despre viitorul statului modern român considerau firesc ca religia să reprezinte un criteriu pentru împământenire reprezenta în mod evident o surpriză 608. Dezbaterile ce vor urma arătau că invocarea libertății religioase pentru români și condiționarea dobândirii cetățeniei române de neapartența
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
loc înaintea pătrunderii marelui val de idei iluministe, și că ea pregătește viitoarea știință istorică, geneza unei importante școli culturale și ideatice în perimetrul central și sud-est european: Școala Ardeleană. Prin urmare, un fapt ce vorbește cât se poate de răspicat despre dorința de emancipare, despre racordarea gândirii intelectuale la aceea a Europei timpului, despre elementele moderne, propunând alte structuri sociale, alte ierarhii politice și religioase, un sistem de învățământ înnoit. Banatul realizează încă de la începutul guvernării austriece o comunicare directă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
spiritului în genere, cât și a filozofiei îndeosebi. De aceea, prin demersul lui, Dilthey urmărește să refacă o unitate pierdută, să regăsească o identitate în diversitate și o continuitate în discontinuitate. Toate aceste aspecte și evoluții din ultimul timp pledează răspicat pentru actualitatea modelului creator al pluralității în științele spiritului, model ce l-a călăuzit pe Dilthey spre elaborarea unei Weltanschauungs-philosophie și, implicit, spre abandonarea modelului clasic al metafizicii. Dar filozofia înțeleasă ca viziune despre lume nu este numai actuală, ci
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Constanța, acesta a semnalizat avioanelor sovietice vrăjmașe unele obiective militare, atât românești cât și germane, fapt ce a dus la grave pierderi materiale și umane. A fost acest individ un trădător de țară și neam? Răspunsul nostru este un „da” răspicat”! Demn de remarcat este faptul că în martie 1948, în urma redenumirii comuniste a străzilor și parcurilor vasluiene, actualul parc „Copou” a primit numele său la care s-a renunțat, totuși, la începutul anilor ’60. e. „Secretarul Căminului de ucenici ne-
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
revenind în forță la dogmatism, și-a dat iarăși pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum a reacționat N. Breban față de revoluția culturală ceaușistă se știe: aflat în Franța în momentul declanșării, a formulat, în presa occidentală, declarații răspicate de deza probare, comițând astfel primul gest de disidență politică anticeaușistă, disidență în sensul propriu: adică exprimarea dezacordului față de linia politică oficială pe care, până în acel moment, o urmase. Oricâtă speculație s-ar face, și s-a făcut destulă, în jurul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și de câte ori eram pomenit elogios - o tempora! - la „Europa liberă” avea grijă să mă anunțe. Se atașase de noi toți. Cel mai mult îmi plăcea la el modul în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face Na-dej-da! Nu-i iubea, firește, pe ruși, dar acest nume (deși mama nu era rusoaică) îi suna bine, îl scanda pe un ton triumfător. Cu toate marile lui calități, în ultima vreme evitam să-l văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
glas i se simțea un început de întărâtare. — Și copiii? — Iar copiii devin, la rândul lor, oameni mari. Și Stalin, și Hitler au fost copii... Ăsta nu-i un răspuns. Atâta vreme cât copiii rămân copii, ei nu sunt vinovați... Dar a-ni-ma-le-le, răspică el cuvântul, privindu-mă aproape cu ură, ele sunt vinovate? Ele care nu au conștiință... care nu pot concepe și nu pot alege răul... pe care îl fac, când îl fac, din necesitate... ele, osândite să poarte jugul necesității... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
local al unui vechi patrimoniu. În această invasie de străinism, presa, scăpată din mâinile noastre, are rolul de slujnică a fiecărei clipe. Cu ajutorul ei se multiplică infuzoriile parazitare și susțin o acțiune concentrică". El nu se sfiește a se rosti răspicat în cazul discreditării lui Eminescu. "Personalitatea lui scrie Octavian Goga are însă și o specială semnificație pentru noi. Din scrisul lui s-a închegat mai întâi doctrina naționalismului organic, care a îndrumat întreagă ideologia vremii, și al cărei rezultat e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Suntem "Poarta Creștinătății"... Jurăm să luptăm, până la moarte să luptăm... Veniți ca nu singuri să luptăm! Veniți! Vin turcii! Vin turcii!... Răsuflă adânc, ca după o luptă cu sine însuși. Își drege glasul: Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, răspicat: "Suceava, marți 25 ghenarie, anul Domnului 6983 de la Zidire. Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, regi, crai, principi, tuturor cărora va ajunge cartea aiasta... PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Moscova. Intrarea în orbita sovietică s-a făcut prin violență. A fost însoțită de o senzație necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în care intrasem. Din acel moment, o suprarealitate rostită răspicat de discursul ideologic stalinist se suprapunea peste adevărata realitate, trăită de toată lumea, adică frica și mizeria. Am trăit această tranziție brutală și inocularea acestei boli funeste: minciuna. Boală morală, din care societatea română nu avea să se mai ridice vreme
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fi recunoscut participarea voluntară la toate acestea. Ce se poate observa din toată mizanscena comunistă? În primul rând, preocuparea obsesivă de a arunca vina exclusiv pe deținuți, fără a implica administrația ori oficialii Securității, cu toate că Eugen Țurcanu, de exemplu, afirmă răspicat în anchetă că a acționat 'din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție', și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina, inspectorul general MAI Iosif Nemeș, inspectorul general MAI Tudor Sepeanu, șeful Biroului Inspecții din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a produsului angajatului în fată colegilor, excluderea de la ședință, sau ruperea obiectelor (pixurile și creioanele sunt preferate) sau aruncarea pe jos a obiectelor de pe birou (capsatoarele și perforatoarele zboară regulat prin unele birouri). Aceste acte violente îi spun clar și răspicat victimei: „Te văd ca pe un copil pe care îl pot răni după plac. Vreau să îmi știi de frică și astfel să te controlez”, în același fel în care un părinte autoritar încearcă să își domine și își terorizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și să n.ai curajul de a te apropia de ea; să mori de dor de a-i spune că o iubești și să n-ai puterea de a-i îngâna un cuvânt. Eu unul nu sunt destul de psiholog ca să răspic firul de păr în patru și să dau soluțiunea acestei delicate probleme. Eu constat faptul și zic că atunci nu aveam mai mare grijă decât să ascund de ochii lumei și ai Mariei flacăra ce pâlpâia în pieptul meu; iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alta, s-ar evita astfel formarea acelei comisii, n-ar mai ieși la iveală aspectele neclare ale activității părintelui Ioan, totul s-ar rezolva foarte ușor, și nimeni nu-i va face imputări, iar eu voi uita totul, Nu! e răspicat acest nu al meu, Contam pe tine, Daniel, să vorbești cu el, să-l faci să renunțe, auzisem că e grav bolnav, că stă foarte prost cu vederea, nu trebuie decât să-și dea acordul, și te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bărcuță și deschise un evantai alb. În timp ce se mișca În ritmul bătăilor din palme, barca se legăna ușor, stârnind mici valuri. Mosuke nu mai suportă să-l privească și lăsă capul În piept. De Îndată ce melodia Încetă, Muneharu vorbi, Încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care Îngenunchease, Își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele Înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tiparele doctrinare. În ce-l privește pe confratele său român, acesta pornea către bastionul marii revoluții proletare de pe un teren modelat politic și ideologic. Cum am notat deja, Istrati avea un trecut de simpatizant al mișcării socialiste și convingeri exprimate răspicat despre necesitatea transformării revoluționare a lumii apăsate de exploatarea burgheză. Nu era, însă, membru de partid, refuzase înregimentarea doctrinară, optând pentru o participare personală, întemeiată pe o "credință" proprie, personalizată, pasibilă de interogări și confruntări cu realitățile concrete, dar ancorată
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]