350 matches
-
răspunse politicos Nicanor. Dar, cu toate că a zis "mergem, mergem", nu se porni cu nici un chip din fața copiilor. Parcă l-ar fi plantat cineva acolo. Se uită țintă la fiecare, la cazmale și lopeți, apoi dădu furios din cap și zise răstit: Izvor, vasăzică? Lasă că știu eu unde-ați fost, șobolanilor! He, he! Nu văd eu? Vă arăt eu vouă mîine! Dădu să plece, dar... (uf, și Bărzăunul ăsta!) ochii i se opriră asupra Bărzăunului, care ținea în mînă una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
celuilalt: - Hai mai repejor! Să mergem undeva, să-l împărțim! - Ești sigur că nu te-a văzut cineva? îl întrebă tovarășul său de drum, un sărman credincios cu frică de Dumnezeu. - Sunt sigur. M-am uitat atent prin jur ! răspunse răstit cel cu sacul pe umăr. Nu m-a văzut nimeni. - Dar spre Cer, te-ai gândit să privești? PORUNCA A IX-A “Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!” (Ieș. 20, 16) Una dintre plăgile societății românești contemporane este cea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
et des aventures de terre et de mer, care de curând începuse să publice în foileton primele capitole ale unui extravagant roman englezesc, Mașina timpului. ŤEste adevărat ce se spune?ť i se adresă acesta profesorului, pe un ton aproape răstit. ŤEste adevărat că în urma accidentului de anul trecut ați suferit un șoc cerebral care v-a aruncat în viitor?ť" (pag. 68) Răspunsul întârzie să sosească. Mostre din el, însă, se regăsesc pe tot parcursul acestei povestiri, de la presimțirea valorii
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu, care s-a proptit în fața lui Petrache. În spatele lui s-a ițit Catârcă, fostul primar. Ascultă, pungașule! Unde-i primarul? i s-a adresat răstit Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă cu noi! Adică care noi? a întrebat Petrache fără să-și piardă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște vin. Acușica acușica sosesc musafirii și noi nu suntem gata... Bine că am apucat să mai aud și eu o vorbă domoală. M am săturat de ordine răstite, de înjurături și, amenințări. La auzul acestor cuvinte, un gând amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ciubote scâlciate... Totul părea că plutește în colb... Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați. Un sergent ne a spus pe limba noastră: „Războiul s-a sfârșit și veți pleca acasă. Depuneți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sală au început murmure la început nedeslușite.Tovarășul de la raion și-a bolovănit din nou ochii. S-a uitat la Chersân întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți din gură? Vă vorbește un om doar, nu... Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i-o mai văzusem niciodată. Era Însoțită de un tip solid, care, după ce a dat buzna-n casă Împrăștiind un miros puternic de after-shave si a trecut pe lângă mine ca pe lângă un mobilier, i-a spus Melaniei, pe un ton răstit, că are un sfert de oră „să-și strângă boarfele”. După care s-a așezat pe balansoarul meu din lemn de bambus, și-a aprins o țigară și a Început să o urmărească insistent cu privirea și să bată darabana
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi, dragă!", face ironic doctorul. Apoi răstit: "Normal că-i faci toaletarea! Iar tu, Lenuțo, ce-ai? A dat paraplegia aia mare peste tine? Fă anamneza de bază doamnei! I-auzi! Cred că-i pentru tine, Florine! Auzi, o doare stomacul rău de tot. Așa... Matale ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care, ajungând la pământ, parte se topea ca și când nici n-ar fi fost. Fără să fiu atent la saluturile trecătorilor veniți din sens opus. Treptat începeam să reconstitui scenă cu scenă, toate întrevederile noastre. Orice aș fi făcut, dincolo de vorbele răstite și de plecare, îmi apărea în minte zâmbetul privirilor ei. Totuși, speranța că în seara aceasta ne vom întâlni la repetiție și că ziua următoare voi juca în scenă cu ea îmi dădeau aripi. Oblojirea sufletului rănit de plecarea ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit. Ce puneți la cale băieți? - a întrebat Hliboceanu când i-a ajuns din urmă. Păi... Vorbeam și noi ca oamenii... Spuneam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-o aici? Hoții priveau cu ochii dilatați de groază la cărăușii așezați în fața lor, asemenea unui complet de judecată. Tăceau. Dar se vedea pe fața lor că prin minte le umblau felurite gânduri. V-o pierit graiul? - i-a întrebat răstit Puicuță. Le-am dat la o crâșmă din târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman, cu glas aspru. Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo i-am dat - a răspuns cel la care au fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o replică aducînd un nou subiect în discuție. Nu o dată replica este preluată în ecou, Peter ridică glasul nemulțumit de ceea ce vede la televizor, în timp ce în telenovela pe care o urmărește Katia un alt personaj vorbește tot pe un ton răstit. Acest efect de rezonanță alternează cu un fel de joc de pase, meciul reluîndu-se acolo unde discuția este escaladată spre o apropiere prea mare. De la început, vulnerabilitatea lui Peter constă tocmai în vanitatea sa, îi servește Katiei o serie de
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
liniște sau bând, Îi dădea lui Antoniu o senzație de bine. I-a spus Kawabata din prima clipă și nici astăzi nu știe cum Îl chema cu adevărat. L-au impresionat ochii lui asiatici, tăietura japoneză a ochilor, și felul răstit În care pronunța cuvintele când vorbea. Și cum scriitorul, fusese prin anii ,70 una din marile lui preferințe literare, numele a venit dintr-odată, spontan. Ca să ajungă astăzi În oraș, Antoniu are de Înfruntat frigul și ninsoarea deasă care cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul și-n josul aleii, printre sălciile cu frunzele crețe. Acest final nu-i tocmai un paradox, se pronunță Alexe. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe pancardă numele stației. E "gară mică", îmi spun și gândurile încep să-mi zboare aiurea, când tocmai ea trece prin dreptul geamului meu. Izbutesc să-i pun întrebarea ce m-a torturat tot timpul mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a binelea, a realizat dimensiunea Întâmplării și s-a Înfricoșat, s-a rușinat și chiar a simțit cum popa vine cu un foarfece enorm ca să-i taie limba, așa ca pe un cordon mai lat. A vrut să spună ceva răstit și să se scoale pentru explicații, dar o mână moleșită l-a apăsat către poziția de somn și o palmă delicată i-a astupat gura În timp ce o voce pierdută șoptea diafan: Hai, stai locului! Nu te simți bine?! Ei au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O ții doar pentru tine? spune , întinzînd bărbia spre sticlă. Vai de mine, sar eu ca fript, mutînd sticla cu cîțiva centimetri. Amicul se întinde greoi, apucă sticla cu vin, își umple paharul și face exact ca mine, adică n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din nou bătăile în ușă mă fac atent. Intră, spun, puțin necăjit că am dat liber cîteva ore secretarei. În spatele ușii este o liniște deplină și nici vorbă să se deschidă. Merg și deschid ușa, văd omul și întreb cam răstit: De ce nu intrați? Mi-i puțin frică, șoptește pentru el. Luați loc și prezentați-vă doleanțele. Ionel se uită roată prin birou, aparent deloc interesat de dialog. Îl las să se acomodeze și, între timp, pun niște rezoluții pe hîrtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tace. Puțin jenat, ridic tonul: Vă rog, ce doriți? Aștept să terminați... Dar eu nu termin nici în cinci ore, așa că... Nu-i nimic, aștept, răspunde precipitat. Las pixul din mînă, îl fixez rece, îmi îngruzesc puțin fruntea și spun răstit: Numai că eu n-am nevoie de companie... Spuneți repede, n-am timp de pierdut. Se uită roată, se saltă de pe scaun și, vădit incomodat, mă anunță: Eu v-am votat. Îmi schimb atitudinea și replic moale: Mulțumesc mult. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
erau, ce-ar fi avut ei să-ți dea de la ei ?! Terminase de povestit. Rămăsese cu ochii țintă la foc. Și-a trecut mâna prin păr, a oftat și ne-a privit pe fiecare. Tăceam. Se auzeau din curte vorbele răstite ale străjilor, strigătele slugilor, ba una răcnea: "Și tu ai fost cu El, și tu, hai, spune, erai dintre ai lui !" Și o voce de bărbat care se apăra : "Nu și nu" ! Era frig, focul ardea, se făcea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-ți spun ce am discutat cu ea... Gruia asculta cu respirația oprită. Când profesorul și-a Încheiat povestirea, a remarcat: ― Bine gândit, domnule profesor! Nu ne-ar rămâne decât să avem răbdare... ... ― Ce dorești de la mine? - au fost primele cuvinte răstite ale doctorului Cuc adresate pirandei, care l-a așteptat cu Înfrigurare În cămăruța de la poartă... ― Apâi, domnu’ doctoru’, parcî Dumnezău te-o scos În calea noastrî, cî pânî amu’ nu puteam agiungi la domnu’ profisoru’. Ave tari multî treabî. ȘÎ
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drumu’ acasî, când Îi dai drumu’?!” ― Mă iartaț’, domnu’ profisoru’ doctoru’. Da’ cum sî nu Întreb când Îi dă drumu’ acasî dacî o zâs cî barbatu’ meu Îi cu un chicior În groapî? ― Când am spus eu așa ceva?! - a Întrebat, răstit, doctorul Cuc. ― Dupî ci ai pus inelu’ pi degit șî ai zâs sî țî-l dau dumitali.- a răspuns ofensată piranda, până să intervină directorul: ― Doctore, mi se pare că nu bagi În seamă că suntem și noi de față. ― Mâine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]