81 matches
-
sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza creatorului verbelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să pot atinge cu mâna un gând/din cireada care-mi defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iubirea de neam, de țară: „Că mama te-a legăna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu și pe val adânc de râu, Pe-amiros de măr, pe-o stea, pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină și pe tremur lin de horă, Pe ram verde de stejar, Pe coamă de armăsar; Pe doi faguri dulci, mustoși, într-un clopot de strămoși, Pe-amintirea lui bunicu, Pe nesomnul lui tăticu, Pe un vers de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de nor de versantul din răsărit, Subcetate Caransebeș linia părăsită, porțiunea cu cremalieră, antropică rarefiată cît sălbăticiunea omul este în prezență, preistoricele lui instalații de autoinstalare, dinamită care ai întors cu fundul în sus balena spațiu și i-a înțărcat răsufletul timp! spațiul vale echilibrat, îl urcă mii de puncte, concentrat în creștere pînă la explozia de sine, condiția de viață nu era omul, copaci sumeși deasupra de buruienile de mal, arborete sensurile întoarse spre noi pe înălțimi, schemă de fier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu-mi de nopțile din dormitoarele de la școală. Îmi era dor de școală... de viața de la Seminar. Regimul școlii era „internatul”, și, deși era cam dur, îmi plăcea. În internat, elevii învățau, munceau, dormeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luminători ai satelor. Îmi era dor de școala aceea... îmi era tare dor. Gândurile mă purtau acasă... la școală... în Moldova. Primul cocoș ca o trâmbiță despica noaptea în două... somnul, încă, tot nu mă prindea. În dormitor, liniște... doar, răsuflet de om în somn... ...Duminică, 6 august... „Schimbarea la Față a Domnului”... Puii de berze își încercau forța aripilor pentru a porni în zbor spre miazăzi... Semn, că a venit toamna. În anul acela, toamna se prevestea lungă și frumoasă. Seară de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încingeau seară de seară, uneori mai aprinse, care trezeau în sufletul lor întărâtare.. răscoliri de dureri amorțite.. până când somnul îi dobora și ultimul sufla în lumânare. În liniștea deasă care se așeza, sub Toaca, nu se mai auzea decât, doar, răsuflet de om în somn. Și, astfel... ”așteptarea” primăverii, părea mai ușoară... ... Era la începutul lui martie, iarna care trecuse, încă nu se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
glasul lui părea a fi înecat de lacrimi. După o clipă, de așteptare, lungă cât vecia... dar, numai o clipă, se auzi... „ - Nimic, Florine... nimic !” În dormitor se lăsă din nou liniște.. o liniște rece ca gheața. Nu se auzea răsuflet de om.. s-ar fi zis că au murit cu toții. După o vreme, în tăcerea aceea ca de cimitir, se auzi din întuneric, din nou glasul lui Florin... se părea că el era singurul viu dintre toți. „ - Și, ce s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frig.. Am intrat pentru puțin în dormitor, și m-am întins cu fața în sus, pe patul meu. Razele lunii pătrundeau prin ferestrele mari, luminându-l ca ziua... Era cald și liniște, o liniște îmbietoare la somn. Se auzea doar răsuflet de om, liniștit, în somn. Mi-era teamă să n-adorm și eu. Deodată, vecinul meu de pat, Condur, unul din cei mai sârguincioși colegi, s-a ridicat în șezut, și a început, cu ochii închiși, să declame gesticulând, fragmente
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bariț" , ziariștii de aici nu Încearcă să justifice aceste fenomene punându-le pe seama relațiilor agrare inadecvate, ci se mărginesc să scoată În relief caracterul lor negativ și antisocial. Gazeta blăjeană dezaprobă faptul că În Irlanda „se tâmplă atentate Înfiorătoare”, iar „răsufletul anarchiei Începe a se manifesta”. De pe aceste poziții, Organul ajunge chiar să aprobe unele aprecieri negative la adresa irlandezilor, ceea ce În Gazetă nu s-ar fi putut Întâmpla. Reproducând afirmațiile unui deputat englez, potrivit cărora „răul de căpătâi” al „poporului Irlandiei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dedesubt. Imagine tautologică, reduplicare în oglindă sau așezare inversă, în tocmai ceea ce face cu putință vederea? Căci cum ne-am putea așeza deasupra noastră înșine, cum - mai ales - am putea arde pe două niveluri de existență, în reverberația dublă a răsufletului ce își face sieși ecou? Dar ceea ce semnifică nu e ceea ce se vede; nu vederea face imagine ci, dimpotrivă, imaginea golește vederea, intră în vedere, se arată așa cum apare. Iar apariția ei nu face decât să desfășoare alba luminare, combustia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
că nu s-a terminat! spune Ștefan încruntându-se. Pentru... pentru obrăznicia de a-l fi înfruntat pe "Măritul Ștefan Vodă", poruncesc... Oamenilor li s-a oprit respirația. ...Poruncesc! Să i se dea numitului Nae-Năică: zece bice la spinare! Un răsuflet de ușurare, trece prin țărănime. Ștefan continuă: Unde-am ajunge, dacă oricine și-ar permite obrăznicia... Ajung și cinci! lasă el mai ieftin. Să ia aminte cum vorbește "Măritului Domn", spune apoi cu o nuanță de autoironie. Cu... cu "slobozenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
preocuparea asta, în două rânduri excelența sa a ținut doamnelor de gazdă, mama și fata, mici conferințe religioase și filosofice, cu acel aer blajin, cu gesturi rotunde, cu capul plecat pe un umăr și cu vorbele moale rostite și amestecate cu răsufletul, dar fără să se uite; căci ochii sfinției sale vedeau fără să privească. Mă amuzam căutând să pătrund întrucâtva enigma ființei lui. Făcusem cunoștință prin intermediul gazdei și aflasem că excelența sa nu vorbește decât nemțește. Nu știe nicio altă limbă (poate slovaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu mare precauție o ființă de o stranie frumusețe care nu putea să fie altceva decât un zeu. Când m-am uitat în urmă nu mai era. Am fost pur și simplu trântit în nisip pe plajă de la Biarritz de răsufletul de dragoste titanic al valurilor oceanului Atlantic; același flux uriaș al "Marii lui Atlas" m-a absorbit și depus fără voie pe stânci în Golful Biscaya, la Bermeo, în Țară Bascilor. Este foarte posibil că aceste miraje să mă scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
același flux uriaș al "Marii lui Atlas" m-a absorbit și depus fără voie pe stânci în Golful Biscaya, la Bermeo, în Țară Bascilor. Este foarte posibil că aceste miraje să mă scrie și să trăiască în poezia mea, de unde "răsufletul oceanic" identificat acolo de minunatul Barbu Cioculescu, el însuși un poet de excepționale fervori, degustător rafinat de esențe păstrate sub pecetea tainei. A.B.Cum arată o zi obișnuită din viața Dumneavoastră? Când nu ascult muzică astfel începe fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît o preparare a celei
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
medalii... În ceea ce privește longevitatea sportivă a Elisabetei Lipă, CIO, la sugestia unor umiliți la Atena, va lua hotărârea ca vârsta maximă de participare la disciplina canotaj să fie sub 40 de ani, pentru ca măcar la Beijing aceștia să aibă aibă un răsuflet de ușurare... 1)"Întoarcere ca la Ploiești": lovitură crauliană de picioare folosită în înotul american ( la 200 m liber - sic), apreciată drept figură de stil... Dicționar pentru Haralampy. Expresia "parte dorsală", dintr-o "Cronică tv" anterioară, se folosește și în
Haralamphy și jocurile olimpice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12549_a_13874]
-
create de înfățișările Lumii celeilalte, acolo unde m-am născut. Numai pierderile și-au lăsat Scursura pe pământ. * Ce contează că m-ai părăsit Așa cum azi mă lasă puterile, Căci din fiecare slăbire din chingi a cărnii îmi crește înapoi răsufletul, Se face plămâni ai lui Dumnezeu Ce mă slujesc împreună cu slujire Gemând a respirației tale. Deodată a naște E ultimul cuvânt spus cu șoaptă de agonie. * Să ne pregătim să trecem pragul Imperiului binecuvântat. De pretutindeni ne izbăvesc forțele Ce
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
Și glasul conteni. În zare Cuvânt după cuvânt muri. EA, tresărind, în jur privi... O neștiută-nfiorare Urca spre rumenul obraz; Tristețea inima-i destrăma, O fură-un dor, o soarbe-o teamă Se pierde-n negrăit extaz ; Fierbinte-i gingașul răsuflet, Simțirea-i fierbe, și-al ei suflet A rupt cătușele lui vechi ; Prin vine vâlvătăi se-adună... Iar glasul minunat răsună Mereu aproape de urechi. Abia spre ziua, somnul greu O dobândi pe ne-așteptate; Dar mintea-i depana mereu Profetice
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
și în registre diferite de participare afectivă, calitățile scriitorului. Până și mai criticul G. Călinescu, al cărui text nu este inclus printre "referințele critice" ale ediției, îi recunoaște lui Nicolae Bălcescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, "un răsuflet regulat de desfășurare epică", în comparație cu arta portretistică a lui Voltaire din Histoire de Charles XII. Citită azi, detașat de alunecările spre hiperbola triumfalistă și transfigurările moralizatoare, lucrarea este depozitară a evenimentelor importante, dintre 1593-1601, "anii istoriei românilor cei mai avuți
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
începe cu plachete, drămuindu-și revolta în fiole mici. Adunînd, împărțind, sperînd că socoteala lumii o să dea cu rost. Nu dă. Unu și Doi, părțile acestui volum cu alburi generoase, lăsîndu-și versurile să respire, sînt primele bătăi din "cadențatul visului răsuflet" (Tabu). Sau, "pentru cine gândul rău și gândul bun,/ pentru ce atât de gravi, domnii mei?.../ Timpul este un genial nebun/ ce numără într'una: un, doi... un, doi, trei..." (Probleme). Patimi și ipoteze, pentru Violaine, poate la jeune fille
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
s-a jertfit câte un cal alb la porunca reginei, cu ea în șa să-l străbată până la marea cea mare. Nouă drumuri trec peste fluviul cel sfânt; pentru fiecare a îngropat de viu câte-un copil să țină cu răsufletul talpa celui ce calcă spre muntele cel mare. De sub piatra drumului se aude cum bate inima copilului îngropat de viu. În pieptul celui ce trece se zbate o piatră să se întoarcă înapoi pe munte. Lumină din nouă stele se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]