81 matches
-
Poezie > Delectare > SUFLET DE-MPRUMUT Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Azi te-ai mutat, suav, în al meu suflet - Garsonieră dată cu-mprumut, Mi-ai colindat toți porii-ntr-un răsuflet, Mi-ai devenit stăpânul absolut. Ți-am respirat tăcerea, ca o boare, Când, rătăcind pe cerul meu, frivol, M-a tulburat căldura ta de soare, Ce-și risipește raza benevol. Și atingând ferestrele concave Spre asfințitul dinăuntrul meu, Mi-ai
SUFLET DE-MPRUMUT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341047_a_342376]
-
Acest pământul eu îl iubesc, Iubesc la fel și munca. Astăzi, nu vreau azi să-l părăsesc! Mai tare sunt ca stânca. Ca mine sunt și alți români, Ce crucea poartă-n suflet. Trăiesc și plecă spre străbuni, Prin ultimul răsuflet. Iubesc nespus acest, pământ, Cu viața mea îl apăr, Și am făcut un legământ... Minciuna să n-acopăr. Și astfel lacrima să-ți șterg Să râzi din nou sub soare. Cu capul sus apoi să merg În viața-mi trecătoare
CU LACRIMI ÎMI VĂD ȚARA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341128_a_342457]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SIMT VRAJA TA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1283 din 06 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tu mi-ai picurat în suflet Apa vie a tinereții. Întreții al meu răsuflet, Dai vigoare bătrâneții. Când te-am văzut prima oară, Ai trezit în pieptu-mi dorul. Pe-a ta strună de vioară, Se înfiripa amorul. Șăgalnic cu a ta privire, Și candoarea frumuseții, Tu vindeci a mea orbire Și-mi schimbi brusc
SIMT VRAJA TA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343544_a_344873]
-
Poate-am vrut să-ți intru-n minte Dar era zăvor la poartă Și m-am resemnat, cuminte, Dac-așa ți-e scris în soartă. Am dorit să-ți intru-n suflet Să mă cuibăresc, lascivă, Să te las fără răsuflet Ca o iolă în derivă. Aș fi vrut să-ți mângâi gura Și să-ți intru-n somn și-n noapte, Să-ți preiau din trup căldura Când mă învelești în șoapte. Ai fi vrut dragoste pură Dar a ta
SURGHIUN de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379159_a_380488]
-
căutat pe cărări întinse, Am cercetat în clipele fugare, E noaptea târziu, stelele-s aprinse N-ai apărut și mult mă doare... Te aștept mereu cu brațele întinse Ca să-mi alini focul din suflet Și să-mi spui dintr-un răsuflet Te iubesc! În brațele-mi cuprinse! E noaptea târziu, stelele-s aprinse! Referință Bibliografică: AȘTEPT / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marilena Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AŞTEPT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381435_a_382764]
-
iarăși la Coșbuc, care cu sensibilitatea lui poetică prinde magistral această trăsătură a eroului mistic, devenit Arhanghel: Sălbaticul Vodă e-n zale și-n fier/ Și zalele-i zuruie crunte,/ Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/ Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,/ Iar barda din stânga-i ajunge la cer,/ Și Vodă-i un Munte.” Capitolul III-Gânduri, cu 58 de limpeziri, de reflecție, de discernământ, de asumare, de înrolare, de împlinire și de împletiri cu o nouă Soartă a țării, coroborată pe
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > IARNĂ PRICINOASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Copacii gem sub apăsări de vânturi, Răsuflet greu de iarnă urâcioasă Ce vede că apare-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]
-
mai strâmtă Ce iubirii-i pune coarne. Dar mirajul cu principii Mă oprește-n alergare; Nu pot să înșel iubirea, Nu-mi pot da o derogare. Vreau să fiu curat în suflet Și model de zel virtute, Vreau ca ultimul răsuflet Să nu mi-l dau pe căi urâte ... Referință Bibliografică: TENTAȚIE ADULTERINĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TENTAŢIE ADULTERINĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372959_a_374288]
-
a plesnit cu zgomot, o coardă. În definitive, și Nicolo Paganini a susținut un concert întreg pe o singură strună. Și ce e o strună, când artistul e doldora de spirit înalt și ar putea ține o sală întreagă cu răsufletul încremenit, vreme de câteva ceasuri? Ori, vreme de câteva nopți și încă o noapte... Este inepuizabil, veșnic tânăr, veșnic în formă, susținând concerte în întreaga țară, mai cu seamă în orașele mici, unde nu ajunge lesne lumina culturii române. Și
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IARNĂ PRICINOASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Copacii gem sub apăsări de vânturi, Răsuflet greu de iarnă uricioasă Ce vede că apare-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
tău și de-al tău glas Și te jelesc cu dulci cuvinte Peste-amintiri ce mi-au rămas. Și-mi bate vântul greu în nopți Prin rănile adânci din suflet, Izbind și zăvorâdu-mi porți Ce te-au pierdut de-al tău răsuflet. Și îți ating și mângâierea Ce-a rătăcit prin așternut, Îți sorb sărutul și tăcerea Rămase-n dorul meu gemut. Și-aștept în șoaptă să-mi apari, Săruturi vii din Rai să-mi porți, Pe ceruri astru să-mi răsari
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
e-n lume și câtă rumoare Doar gândul spre ceruri în viață ne ține Părinte cu daruri răstorni peste suflet Frântură de stele din mările fluturi Cu ochii la Domnul plătim doar tributuri Pe note de îngeri și gându-i răsuflet Pescar pentru oameni cu duhul blândeții Ne-ai dus peste praguri cu tălpile goale În ele să-nchidem a vieții splendoare Ce vrajă ne dărui popas dimineții Prin Țara în care trecutu-amuțește Ai fost călăuză în inimi de ceară Nicicând
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
țara. Pământul său, eu îl iubesc, Iubesc la fel și munca. Astăzi nu vreau să-l părăsesc, Mai tare sunt ca stânca. Ca mine sunt și alți români Ce crucea poartă-n suflet. Trăiesc și pleacă spre străbuni Prin ultimul răsuflet. Iubesc nespus acest pământ Cu viața-mi o să-l apăr. Eu am făcut un legământ: Trădarea să n-acopăr. Și țară,lacrima să-ți șterg, Să râzi din nou sub soare. Apoi cu fruntea sus să merg În viața-mi
CU LACRIMI ÎMI VĂD ŢARA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376259_a_377588]
-
-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează, Acuma mă îmbată c-o clară, dreaptă rază, Căci miere veninoasă e-n caldul tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet. Te las pentru o clipă... [VERENA] Nu! Nu vreau să te duci... Ei, du-te, fugi de-aicea... Nici vreau să te mai văd, Urât ca un cărbune, posomorât, certareț
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creștetul stîncei diademă de aur... Stânca trăia... Vulturii-ncongiurară, crezând că-i împăratul lumilor Joe cu fulgerile-n vârful Olimpului... era Mihai Viteazul. PLANUL MIREI ACT l SCENA HILARIU, MIHAI MIHAI Hilariu! rugăciunile mele sunt murmurele unui preot care le-neacă în răsufletul murind. Tu nu mai trăiești, vorbele tale sunt confesiune, faptele tale [sunt] ultima pocăință, fie comunicarea din sângele lui Cristos, căci libertatea și Cristos (crucea) una sunt. Binecuvântarea mea, gândirea mea, care totdeuna te va conjura, fie mirul din urmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pasiuni și-a afectelor eroice să ni reamintească puținătatea cea săracă a naturei fizice. Artistul are aicea datoria de-a face astfel întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete multe silabe, grele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a acestui proces natural. 0 tecnică fundamentală are de dătorie de-a-l dezvolta după un plan. Ea, începînd de la fraze cu mai multe membre, va trece la perioade împletite de proză, spre a studia în ele artea respirărei, adică împărțirea răsufletului ce e corectă și scărită după sensul vorbei. Oratorul câștigă astfel conștiința propriei sale măsuri și câștigă în putere de-a respira, tactul pentru economia lui și-o 391 vabilitate de-a-l intercala fără ca să se observe. După aceea trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăiu, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și apoi, fără să-mi dea timp să răspund: Închipuiește-ți că mi-ai lipsit, cu tonul care vrea să spună: "Închipuiește-ți ce curiozitate: ți-am simțit lipsa". Mușcat de demonul ambiției
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]