79 matches
-
definesc o întoarcere a ființei lirice spre sine, o atitudine speculară, act de redescoperire a valențelor proprii: Liniștea din jur mă hipnotizează... tresar (din când în când, pentru a nu uita să trăiesc, pentru a nu încerca să mor!) și răsuflu, în tonalități de valuri, în nemărginirea mirajului acvatic, pe cât de veridic, acustic, pe atât de neclar, prin încărcarea de infinit. Un periplu în dublu, arhetip, anarhetip! Ca și cum, pentru cateva clipe, mi-am întors privirea în mine! pentru regăsire? pentru deconstrucție
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
înfrunt cu ochii în amonte curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire nu mă ceartă, mă-ndeamnă. Să am răbdare! Pentru ce?! O bancă - salvator, mirific refugiu! Așezat pe-un colț, rezemat, răsuflu pierit. Sunt obosit. Da, obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
același scaun. Apoi exersez poziția lotus pentru a ajunge la anumite locuri din talpă, pe care nici nu știam că le posed. După aproximativ două trei minute, sunt eliberat și pot spune că operațiunea a fost un succes. Exact când răsuflu ușurat, ușa de la baie se deschide furtunos și micuța mea prințesă iese sprintenă și se repede la mine. - Tati! Uite sunt gata! strigă ea din fugă. Sincer, nu mi aduc aminte cum am ajuns lângă ea și am ridicat o
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_marin_1450876825.html [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Blocul Patria, intrarea la barul de noapte Melody, Blocul Eva, Hotelul Lido și aproape tot Bulevardul Magheru ... Cum să nu scriu despre el!? Este data de 6 septembrie 2013, spre seară. Îmi zic „gata”! Gata să fie! Am închis mustăria! Răsuflu ușurat... și bine dispus. Trimit un mesaj electronic cu titlul „Mission Accomplished! Încă 1000 de articole editate și publicate! Am plecat în vacanță...” la peste 200 de persoane, redactori de reviste, scriitori, oameni de litere, prieteni: Distinși prieteni Iată că
PREGĂTIRI DE PLECARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1383907197.html [Corola-blog/BlogPost/342072_a_343401]
-
români, trăitori în Italia. În cele din urmă, un grup de bărbați în vârstă, cunoscători ai locurilor (mă aflam în cartierul Castello, unul dintre cele cinci cartiere ale centrului istoric venețian), îmi dau o veste bună. Există locul cu pricina! Răsuflu ușurată. Mai mult, unul dintre bărbați, pe picior de plecare și bombănind privitor la un articol citit în ziarul strâns sub braț, m-a condus până înaintea unui pod, Ponte S. Gioachin. De fapt, mergea înaintea mea, aruncându-mi, din
Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
Deși starea sa de sănătate se ameliorează, recuperarea nu va fi niciodată completă. În stilul caracteristic, se plânge în privința incompetenței doctorilor din Mallorca: „Primul mi-a spus că sunt pe moarte. Al doilea mi-a spus că am avut ultimul răsuflu, iar al treilea mi-a spus că eram deja mort”. Chopin petrece verile din perioada 1839 - 1843 la proprietatea scriitoarei din Nohant. Reprezintă o perioadă liniștită și productivă pentru compozitor. Aici compune Poloneza în La bemol major, Op. 53 „"Eroica
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
George Cosbuc, În poezia "La Paști" dă glas exploziei de bucurie și speranță pentru primăvara Învierii " Prin pomi e ciripit și cânt/ Văzduhu-i plin de-un roșu soare/ și salciile-n albă floare E pace-n cer și pe pământ/ Răsuflul cald al primăverii/ Adus-a zilele-nvierii// și cât e de frumos În sat !/ Creștinii vin tăcuți din vale/ și doi de se Întâlnesc În cale/ Își zic : Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars
Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Încredere. De-acum Încolo numai Lapte de Fecioară...“ „O să verificăm. Ar putea fi o mașinațiune a celor mai mari companii petroliere, Cele Șapte Surori, principii inferioare care vor să controleze mersul Creației... În orice caz, după Expansiune, iată și marele răsuflu divin, care În textele cele mai vechi e numit Descărcarea. Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se suie În el, Îmi face semn cu mîna de la o fereastră, după ce-și găsește loc, resemnată, oftînd, dar stră duindu-se să zîmbească. Acest tablou impresionist clasic (dar cu o ramă de cauciuc negru) Începe să se Îndepărteze și răsuflu ușurat. Acum pot să mă Întorc la afacerile mele, cu nasul meu coroiat. Coroiat? Doamne Dumnezeule! Mi se face frică... Oare chiar nu Își dă seama cît e de...? Oare cînd o să...? Cum să o faci să...? De ce trebuie mereu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată intimitatea ta,/ speriat doar la gândul/ că ai putea învia/ înainte de moarte". O așteptare suspendată în gol, ultimă și nemăsurată, căci nimic nu îi dă măsura unui conținut de sens. Veghe tensionată în fața imaginii care supraveghează, o clipă de răsuflu pe muchie. Aici imaginea stă în așteptare, stă să dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din imediata apropiere a baldachinului, o zonă sensibilă, oricum foarte frecventată de reporterii de televiziune, se uită îndelung la pass-ul meu de acces în zonă, se uită la mine, la felul cum sunt îmbrăcat, cred că se întreabă de ce naiba răsuflu așa de greu, plin de abur ca un cal de povară. Aș reacționa exact la fel în locul său. Mă întreabă, mai mult ca o confirmare a autorității decât altceva, dacă „nu l-ai făcut tu pe calculator ? Câte nu am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
general. Bruxelles este anunțat la poarta 4, terminal B. O luăm la picior în regim alert. Bătrînii asiatici, cocîrjați și stresați încearcă să țină ritmul. Nu pot și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul lor. Se aud tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă o dată toate cele bune, sărbători fericite și la mulți ani, rămân al frăției tale cu dragoste în sfântul nostru Părinte Francisc, Preot Gheorghe Vameșiu Către Pr. Eldo Boreatti (Roma) Rădăuți, 1 aprilie 1977 Dragă Părinte, Și în anul acesta răsuflul cald al primăverii adus-a zilele Învierii... Din acest prilej vin cu mare plăcere și bucurie să-ți doresc îmbelșugate haruri sufletești, pace, sănătate și toate cele bune și vrednice de dorit. Luminata zi a Învierii, sărbătoare a sărbătorilor, să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Moș Crăciun LA PAȘTI după George Coșbuc Scrieți în câteva rânduri cum sărbătoriți voi Paștele în familie. Prin pomi e ciripit și cânt, Văzduhu-i plin de-un roșu soare, Și sălciilen albă floare - E pace-n cer și pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii. Și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți din vale Și doi se-ntâlnesc în cale Își zic: Hristos a înviat! Și râdeatâta sărbătoare De chipul lor cel ars de soare
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
să vadă ce se întâmplă. Fac semne disperate către mașinile rare care trec pe stradă, complet fără succes. Noaptea se lasă treptat și Rodrigo devine o pată vag conturată, mișcându-se lent în fața tufișurilor obscure. Apare o mașină de poliție, răsuflu ușurată și încep să-mi agit brațele cu disperare, privind cum mașina se apropie, încetinește, accelerează și dispare. Coșmar complet. Privesc către poarta deschisă, către Rodrigo cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-l scot, și simt pașii chiar lângă noi. Ridic privirea și aud un bună dimineața al unui sătean care trece grăbit pe lângă noi. Apuc brațul protector al lui Chris și nu îi mai dau drumul până la urcatul în barcă. Pornim, răsuflu ușurată, dar după vreo zece minute motorul începe să gâfâie și barca se oprește chinuit în semiobscuritatea dimineții. Privesc apa tulbure și contururile neclare ale tufișurilor de stuf și aud un fel de chemare uscată și amenințătoare din adâncuri, râzând
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care mă lasă mască. Oare am făcut o prostie că i-am zis? — Și am să mai păstrez cu sfințenie o taină, pe care de asemenea promit să n-o fac publică: ți s-a dus un fir de la ciorap! Răsuflu ușurată. Râd și eu după el, prostește. 4. Duminică dimineața. Ploaie, ploaie, ploaie... S-a dus naibii orice urmă de zăpadă. Stropii de ploaie se preling pe ferestre neîncetat. Mă uit pe geam, obosită. îmi trec mâna pe frunte, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
1717 - să recupereze o parte din banii pe care judele Brașovului îi datora, încă din 1705, Domnului țării Românești. „Că unul Dumnezeu știe - scria ea - la câtă supărare și năcaz mă aflu de supărarea datornicilor, că nicio zi nu am răsuflu și odihnă de dânșii [...] Căci și noi avem mare păs de datoriile ce sântem datori; cât nu ne lasă pă zile și pă ciasuri a răsufla, cât și în patria noastră fiindu, dar amară viață trécem mai mult pentru datoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din pat și ridic receptorul, recunoscînd dezamăgită vocea lui Gaby, misterioasă și răgușită de mîndrie, de parcă ar fi fost decorat pentru eroismul și abnegația sa, totul e în regulă, Ella, am primit un semn de viață de la el. Slavă Domnului, răsuflu ușurată, unde e? N-are importanță unde e, spune Gaby pe un ton arogant, savurîndu-și avantajul asupra mea, m-a rugat să rămînă între noi, am vrut numai să știi că e bine, iar eu mă grăbesc să-l înțep
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
viitor? Am terminat zilele trecute versiunea engleză a Gîndirii romanului, versiune la care lucrez de mai mulți ani. Cam o treime este refăcută complet: introducerea, capitolele despre romanul medieval și proza narativă a renașterii și analiza secolului al 19-lea. Răsuflu ușurat. Proiectul imediat următor este o cărticică despre Robert Marteau și versul francez. Marteau, unul din cei mai remarcabili poeți francezi contemporani, dispărut anul trecut, era vechi prieten al lui Ovidiu Cotruș și al meu. Vreau să arăt cum Marteau
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
Eu de teamă nu-mi vine să mă întind pe canapea, deși picam de osteneala drumului. Ba îmi admira “părul meu cu nuanță roșie”, sau picioarele mici. În fine pe la miezul nopții dă Dumnezeu și plictisitorul don Juan coboară și răsuflu ușurată, putând acum să mă gândesc la o odihnă mai tihnită. Dimineața ne apropiem de Berlin, vestit prin nenumăratele gări de periferie. Sosesc la Friederich Strasse, unde mă așteaptă o fostă elevă a mea, care continuă studiile la Berlin. De
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
îndrăznește să mă atace. Ochii lui erau sticloși ca două mici lunete ațintite asupra mea. Cum de mă recunoaște dintre atâția trecători? m-am întrebat dar mi-am văzut de drum, încercând să trec nepăsătoare pe lângă el. L-am depășit. Răsuflu ușurată. Prea devreme. Un cârâit puternic a străpuns fierul gardurilor și am auzit în spate fâlfâit de aripi și croncănituri. Am fugit. Călcam peste penele lipite de asfalt și mă întrebam cum de mai sunt acolo, când trecuseră deja două
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
din fața mea este mult mai interesant decât în fotografiile pe care le văzusem. Fața lui e brăzdată, nu atât de vârstă cât de suferință. - Ce-ar fi să schimbăm rolurile, vă iau eu un interviu, cum ați ajuns la mine? Răsuflu ușurată, inima coboară căutându-și locul, sufletul se strecoară și el pe unde apucă, iar eu mă trezesc glumind: - Cu răbdare și cu grijă. Urăsc indiscreția din interviuri, dar îmi place să cunosc oamenii. Are puterea să se bucure când
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]