79 matches
-
duc în următoarele 9 luni exact de 4 ori la baschetul săptămânal de la ora 6.30. Următoarea întâlnire este cu Ghinea. Îl citeam în Dilema și știam că e deștept tare și ăsta. E îmbrăcat mai praf decât mine, așa că răsuflu ușurat. Are o energie debordantă și e clar că la fiecare 2 -3 minute îi mai bubuie mintea ceva. În plus și el e mare rău. Dacă toți tehnocrații sunt așa, e clar că omul de la poartă are toate motivele
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul () [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
lumina fericirii sacre. Evadare La fereastră priveam până târziu, Cum se joacă stelele, Zbânțuindu-se-n fericirea nestingherită a libertății, Care le umplea sufletu-n extaz, Făcându-le să nu simtă amărăciunea crudă a neputințelor. Geamul, aburindu-se pe fiece răsuflu al vieții, Se preschimbă din secundă-n secundă, În scut rece de metal, Și mă lasă singur în focul disperării, Chinuindu-mă ne-ncetat. Ochii, rămânând din ce în ce mai stinși, Mă aruncă-n negura amăgitoare a mirajului, Care mă-nvăluie puternic Și mă lasă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
când să fac o brazdă serioasă, bate cineva la ușa de la intrare. - Paștele mă-sii!, înjur nervos. Mă hotărăsc să ignor bătaia din ușă și încerc să-mi îndepărtez spuma de pe față. Un timp bătaia nu s-a mai auzit. Răsuflu ușurat. Înseamnă că acel cineva s-a răzgândit. Cu gâtul bărbierit și cu jumătate din obrazul drept terminat delicat, o pornesc tiptil către ușa de la intrare, să mă uit pe vizor. Oare cine să fi fost? Îmi îndrept ochiul drept
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
senin. - Nu, dar o să-l cunosc acum, răspunde namila nervoasă. Nici una, nici două, mă uit subtil pe vizor și văd cum Florin, ia namila de gât și coboară împreună scările, în liniște. Florin spunea ceva încet, trezind intereseul celui agresiv. Răsuflu ușurat și brusc îmi aduc aminte de ceas. Indica amenințător ora opt și cinci minute. Mă îmbrac fuga-fuga și ies pe ușă precaut, cu ochii în toate părțile. Nici urmă de Florin, nici urmă de namilă. Oare unde s-or
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort, tristețea să inspire, Și să trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme, Înlăturând durerea din priviri Și clipe din trecut voind să cheme Referință Bibliografică: Sonet nostalgic / Elena
SONET NOSTALGIC de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379459_a_380788]
-
ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort, tristețea să inspire, Și să trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme, Înlăturând durerea din priviri Și clipe din trecut voind să cheme ... Citește mai mult Suspinul ploii
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Suspinul ploii ce s-așterne lin,Nostalgic, în sonetul meu se zbateLegând în taină-a mea singurătate,De ceea ce a fost al meu destin.Supuse tristei toamne pe deplin,Sub arbori gri zac frunzele uscate,Pe sub rafala ploii înghețateși sub răsuflul vântului meschin.Aleargă fără țel , în rătăcire,Frunzișul mort, tristețea să inspire,Si sa trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme,Înlăturând durerea din priviriși clipe din trecut voind să cheme... VI. POEME DE TOAMNĂ, de Elenă
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
din care Miranda-i luna lui cea mai frumoasă, dar cea mai ciupită după mii de lovituri), De pe pământ, Uranus greu se vede cu ochi liberi, mai deloc! Prin sita celor nouă mari inele de roci ce-i strâng în chingi răsuflul chinuit al mingei uriașe de nori metanici albăstrii și groși, îl descoperim plutind greoi, alene, peste oceanele-i agitate din hidrogen lichid, lipsite de-orice țărmuri de lumină... O zi și-o noapte țin aproape-un secol pe Uranus, în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
plutesc spre tine, peste negrul nor. Brațele tristeții se-ntind, în tăcere Și îți cuprind ființa plină de durere. Să scapi, aș vrea, de a ei strânsoare Gândul tău să fie, din nou, plin de soare Ai lacrimi înghețate de răsuflul rece Voi aștepta ca răul, ploaia, să-l înece Să dispară umbra, ce-ți stătea în suflet Ușori să-ți fie pașii prin a sorții umblet... M-am întrebat, ades, ce-am fi fără Soare, Făr' de mângâiere, un gând
ATÂT NE MAI RĂMÂNE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372042_a_373371]
-
nr. 1577 din 26 aprilie 2015. Te strig în tăcere, dar n-ai cum să m-auzi. Ascultă-mi glasul, cum te cheamă în apus. Pe unde îmi ești? Pe unde să mai umblu? Te caut, nu te găsesc, abia răsuflu. Vreau ale tale frământări să-ți înteleg, căci fluturii iubirii pe umeri ți-i deleg. Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie? Mă simt sub a cuvintelor anestezie. Te vreau lângă mine, prin fapte și cuvinte, căci nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
sursa foto: internet ... Citește mai mult Te strig în tăcere, dar n-ai cum să m-auzi.Ascultă-mi glasul, cum te cheamă în apus.Pe unde îmi ești? Pe unde să mai umblu?Te caut, nu te găsesc, abia răsuflu.Vreau ale tale frământări să-ți înteleg,căci fluturii iubirii pe umeri ți-i deleg.Cum să nu-mi placă viața, dacă-i poezie?Mă simt sub a cuvintelor anestezie.Te vreau lângă mine, prin fapte și cuvinte,căci nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Dane, ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunar scoate un șervețel. citește... îi mângâi mâna, în ritmul dictat de poezie. după un an, verbele din poezia lui dau fugii alt sens... coboară și urcă în adâncul pământului. la final răsuflu, după ce am respirat cuvintele. Referință Bibliografică: patul de spital / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PATUL DE SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346970_a_348299]
-
zice și îmi amintesc perfect că mi-a repetat cel puțin de zece ori: Vagonul de dormit... este unul singur... locul 8, patul de sus... asta ca să nu mirosiți bășinile vreunei grase cu care veți împărți cușeta.” Scot biletul și răsuflu ușurată, cifra 8 se vede mult prea mare și neagră ca să nu fie adevărată. Puteri miraculoase se trezesc în mine, îl îndepărtez pe conductor din cadrul ușii înghesuindu-l peste bagaje și intru pe culoar căutând cu ochii cifra 8. O
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
trist/ Spre soare încă mai privesc/ Un singur frate am, pe Christ/ Și deci m-autorăstignesc” (Autorăstignirea). Eteroclite, din acest punct de vedere, Revelațiile lui Ion Iancu Vale aduc o notă distinctă în peisajul liricii contemporane, atestând, în poemele de amplu răsuflu, un poet care nu și-a spus ultimul cuvânt. Theodor CODREANU Târgoviște - Huși 2013 ----------------------------------------------- Iancu C. Ion, alias ION IANCU VALE, s-a născut la 2 mai 1947, în comuna Pietroșița, județul Dâmbovița. Cursurile școlii elementare în comuna natală, continuate
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
1717 - să recupereze o parte din banii pe care judele Brașovului îi datora, încă din 1705, Domnului țării Românești. „Că unul Dumnezeu știe - scria ea - la câtă supărare și năcaz mă aflu de supărarea datornicilor, că nicio zi nu am răsuflu și odihnă de dânșii [...] Căci și noi avem mare păs de datoriile ce sântem datori; cât nu ne lasă pă zile și pă ciasuri a răsufla, cât și în patria noastră fiindu, dar amară viață trécem mai mult pentru datoriile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Moș Crăciun LA PAȘTI după George Coșbuc Scrieți în câteva rânduri cum sărbătoriți voi Paștele în familie. Prin pomi e ciripit și cânt, Văzduhu-i plin de-un roșu soare, Și sălciilen albă floare - E pace-n cer și pe pământ. Răsuflul cald al primăverii Adus-a zilele-nvierii. Și cât e de frumos în sat! Creștinii vin tăcuți din vale Și doi se-ntâlnesc în cale Își zic: Hristos a înviat! Și râdeatâta sărbătoare De chipul lor cel ars de soare
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
din cer în partea de sus a imaginii, apoi aproape că pot vedea oceanul. Deodată, văd și partea de sus a unui cap blond. Liniile continuă și sunt surprinsă că-mi țin respirația, dar când întreaga imagine apare pe ecran, răsuflu cu zgomot. La naiba. E unul dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în viața mea. Stă ghemuit, uitându-se cu ochii întredeschiși în obiectiv, pentru că-i bate soarele în ochi. Ține o mână în jurul câinelui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
începe să te strig JJ. Bag discheta în computer, adică discheta cu poza mea, și apăs ATTACH, butonul din partea de jos a e-mailului. Atașez poza la scrisoare și apăs SEND. Când apare mesajul care-mi spune că a fost trimis, răsuflu ușurată și mă uit cu vinovăție la Geraldine. ― N-ar fi un coșmar dacă ar vrea să mă vadă? ― Nu fi fraieră. E la mii de kilometri depărtare, ești în siguranță. Hai să mergem să bem un ceai. ― Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fir cât verific eu pe computer? Aștept, și picioarele mele bat nerăbdătoare în podea în timp ce aștept până când revine la telefon. Parcă au trecut ore întregi: ― Îmi pare rău, e plin, dar avem un loc pentru zborul de mâine. ― Slavă Domnului. Răsuflu ușurată. ― Dar știți că va trebui să plătiți tot biletul. ― Ce? A înțeles greșit, trebuie să fi înțeles greșit. ― Dar mi-am schimbat zborul acum câteva săptămâni cu 100 de dolari și am înțeles că asta era taxa. ― Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acasă. Oricum, probabil că s-a răzgândit deja până acum. ― Jemima, dacă a fost chiar aș incredibil pe cât spui tu că a fost, n-are cum să se fi răzgândit. Ai încredere în mine, că mă pricep la bărbați. Chiar răsuflu ușurată, pentru că nimeni nu cunoaște bărbații mai bine decât Geraldine. ― JJ? Am uitat să-ți spun, ți-a venit o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie. ― Hmm? Unde e? ― Am lăsat-o pe măsuța de cafea. Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știu că asta a fost probabil ideea Geraldinei pentru că este atât de tipic pentru ea, dar nici că-mi pasă. Lui Ben îi e dor de mine și vrea să vin acasă. Mă uit încet la bilet, de aprope, și răsuflu ușurată când citesc că este un bilet dus de la LAX la Heathrow pentru poimâine. Poimâine! Merg acasă! ― Vezi? spune Lauren, aruncându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă strâns. Știam eu că va ajunge la tine. ― Chiar așa a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am gustat întâi să văd ce bragă are jupân Gheorghe. Când am simțit răcoarea licorii, am dat-o de dușcă făra să răsuflu. Acum, după ce ne-am stins setea, să plătim jupâne. Câte parale face băutura dumitale? Pentru așa luminate fețe facem cinste. Nu în fiecare zi ne calcă pragul oameni ca sfinția ta și însoțitorul sfinției tale. Dacă ceea ce spui este din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și Meirav, prietenele ei din copilărie, venind cufundate într-o sporovăială veselă, răsuflu ușurată, cel puțin ele vin, dar simt cum mă cuprinde frica în clipa în care le văd trecând prin fața clădirii noastre și continuându-și drumul, aproape că strig în urma lor, haideți la ziua ei de naștere, nu o mai necăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intru! — Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru ani. Lipsește doar să bat din picioare. —Rebecca, lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută să adorm. Nici la acest lucru n-aș putea să renunț. Davey să fie mulțumit că nu sunt dependentă de antidepresive. Nu, bineînțeles că nu, mi-a răspuns prompt. Răsuflu ușurată. — Însă cred că ai o problemă gravă legată de această relație. Fostă relație. Să tot fie cinci luni de când v-ați despărțit, nu-i așa? — Aproape cinci luni, îl corectez. S-a întâmplat pe 23 august. Davey oftează. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]