82 matches
-
descrierile nuanțate ale eroinei, constituie o realizare artistică evidentă, autoarea reușind să transmită infinitezimalele trăiri sufletești. Camelia Ardelean are în fibra sa artistică priceperea de a descrie chipuri de femei, cu trăiri complexe, femei intelectuale cu preocupări multiple. O concediere răzbunată ne duce în alt mediu, cel al vânzătoarelor. Personajul principal este tot o femeie, Delia, care, de la femeie de serviciu, ajunge vânzătoare la o alimentară mică. Ea și Lili, colega sa, vând „ciurucuri“: salam și ouă. Mediul terifiant este surprins
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
nările umflate, maxilarele-i scrâșnind. - Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată. - Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care se nasc frustrările tale exagerate... continuă el, nedând nicio importanță cuvintelor mele, atent doar la ceea ce avea de spus. - Nu mai avem ce vorbi, bat în retragere cu vocea
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
nările umflate, maxilarele-i scrâșnind.- Nu te mai vreau nicicum, am răbufnit în secunda următoare, ridicându-mi spre el ochii aprinși. De te-ar lua cineva, dar știi cum?!, cu totul, așa cum te-am luat eu, chiar m-aș simți răzbunată.- Ai pretenții de la mine. Vii cu pretențiile tale exagerate din care se nasc frustrările tale exagerate... continuă el, nedând nicio importanță cuvintelor mele, atent doar la ceea ce avea de spus.- Nu mai avem ce vorbi, bat în retragere cu vocea
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căi închise, 175 Însă cînd Spiritul ei reveni, rumen precum o dimineață cînd Coptul fruct cu bucurie se îmbujorează într-ale cerului săli veșnice, [Ea-n taină bucuratu-s-a văzînd; și se hrăni cu Deznădejdea lui. Ea spuse, "Sînt răzbunata pentru toate suferințele de-odinioară".] Tristețe îl cuprinse din picioare, țîșnind în sus pînă la cap 180 Aidoma unei nopți reci ce strînge rădăcinile și frunzele le scútură. Tăcut statu deasupra lui Enitharmon, privind palida-i față, Nu vorbi, tăcut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
niciodată. Niciodată! Toți cei ce posedă un bulgăre de aur, chiar dacă nu de valoarea celui aflat în această speță, au fost încântați de soluție, iar cei ce n-au acceptat neobișnuitul cadou al lui John de Magla-Waiss s-au simțit răzbunați. (Dar, totuși, nu se puteau opri să-și imagineze, înainte de a adormi seara, fiecare în patul său, cât de grozav ar fi fost dacă ar fi acceptat bulgărele de aur. Și, între realitate și vis, își imaginau seara, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc eu mare, Îl spânzur de stejarul din Borzești... Pârjolul urca Înainte, din Țara de Jos, spre
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cultura română expresii supreme ale excelenței, primii doi părând a demonstra și cum cultura română interbelică (prin extensie, toată cultura română) este capabilă să atingă niveluri maxime de profunzime, complexitate și creativitate. „Sensibilitatea rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E nepoata împăratului și a lui Marcus Antonius..., mur mură derutată Calpurnia Cezarina. — Despre ce scrie Livilla? intervine iute Piso. Încearcă să repare gafa mamei sale, dat tot nu îndrăznește să-și ridice privirea din pământ. Adaugă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și acum, când îi vorbesc de moarte, totuși îi pui o haină să nu-i fie frig. Teama să nu facă vreo imprudență subzistă chiar în timpul despărțirii, cu toate că în același timp doream să i se întîmple toate nenorocirile, ca să fiu răzbunat. În astă seară, la Cavarna, o femeie vopsită și cu pretenții de a fi la modă mi-a făcut semn să o urmez. M-am dus după ea, cu toate că mi-era scârbă de scările strâmbe pe care am urmat-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din nici o societate secreta interzisă de legile țării. Era, poate, cea mai curajoasă revoluție care se făcuse în Portugalia. Un ciclu istoric se închidea astfel prin legea din mai 1935. Don Carlos, Sidonio Paes și atâția alții - erau în sfârșit răzbunați... În septembrie al aceluiași an, o nouă - și de astă dată mult mai puternică - mișcare conspirativă este descoperită. Militari, comuniști și monarhiști erau - ca de obicei - implicați în noul complot. Salazar se adresează țării la 20 septembrie 1935, arătând, cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei în vântul și cernoziomul câmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar câmpia va trăi mai departe în înflorirea, germinația ei fără sfârșit. Lung picotea, zâmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpânul adormit fericit, pe câmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se gândi la Claire. Când discutaseră prima oară, o speriase teribil o remarcă despre Sleepy Lagoon. Se gândi apoi la fața arsă a lui Coleman, dar renunță și se concentră asupra femeii. — Claire și Coleman. Ce e între ei? Homosexualul răzbunat se lumină. — Claire a avut grijă de Coleman pe vremea CASL. El s-a îndrăgostit de Claire și i-a declarat că atunci când e împreună cu Reynolds, se gândește mereu numai la ea. I-a înșirat toate fanteziile acelea urâte, violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Hideyoshi să zâmbească satisfăcut, deoarece reflectau propriile lui gânduri. Totuși, nu-și putea recunoaște aceste sentimente în public, fără a-și asuma riscul de a fi înțeles greșit. Pentru un vasal, moartea seniorului său era o tragedie, care trebuia răzbunată. — Kanbei, Kyutaro, m-ați încurajat foarte mult. Acum nu mai putem face decât un singur lucru, spuse Hideyoshi, cu convingere. Să încheiem cât mai repede și mai tainic cu putință pacea cu clanul Mori. Călugărul Ekei venise la tabăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceasta a și fost învinuit în Senat de către Fabius Maximus, care l-a numit corupător al armatei romane. Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost niciodată pedepsită; și toate acestea, numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci când cineva a vrut să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
începuse a descâlci ce este și aștepta cu arma în țintă. Iosifan răcni : - Trage, vită ! Nerodul apăsă pe trăgaci și, mirat, ca o pară coaptă, Lică pică din răchită. Avram rămase cu gura căscată. Undeva, în fundul inimii, se simțea însă răzbunat. Cu cute de cărbune pe obraz, Iosifan întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit un pocnet, exclamă stins : - Ărra, iaca ș-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul de împrumut, o luă la stânga pe ușa principală și coborî o sută de pași pe aleea familiară din piatră, apoi rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
putut ajuta. Era un sentiment pe care vechiul Robert Karsh nici măcar nu l-ar fi putut simula. Întâlnirea lor s-ar fi putut încheia aici; poate că n-avea să-l mai vadă niciodată și totuși s-ar fi simțit răzbunată, s-ar fi simțit de zece mii de ori mai bine în pielea ei față de cum o făcuse să se simtă la ultima lor întâlnire. —Mă ajuți chiar acum, spuse ea. Robert readuse discuția la Mark. Simptomele îl fascinară, pronosticul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că din moment în moment putea să apară Bătrânul, în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită. Cum spusese Victor? Că va veni ea era rațiunii? Ba să nu vină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țină dacă vrea. Aici să nu mai calci. Încă nu ești destul de prăpădit ca să beneficiezi de azil." Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luîndu-mă peste picior: "Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta". Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în plus și fără scop. Observând asta, Porfiri se înclină și îi muțumi. ă Te rog să rămâi până îl interoghez, spuse el. Băiatul se ridică, își frecă urechea și se utiă la Katia cu o privire de o inocență răzbunată. ă N-ai scăpat încă de aici, îl amenință ea. ă Deci, băiete, spune-mi, care este numele tău? întrebă Porfiri. ă Nu am făcut nimica rău, răspunse băiatul. ă Nu te acuza nimeni de nimic. Dar este posibil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că din moment în moment putea să apară Bătrânul, în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul cioplitor de cruci se simțea răzbunat. M-am așezat pe fotoliul mai scund, rezervat oaspetelui, mi-am înfipt coatele în masa de răchită și am început să mă privesc cu o plăcere nesfârșită. Cum spusese Victor? Că va veni ea era rațiunii? Ba să nu vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țină dacă vrea. Aici să nu mai calci. Încă nu ești destul de prăpădit ca să beneficiezi de azil”. Poate că și Laura ar fi încetat să mă iubească odată ajuns spălător de vase. Iar Mopsul și Filip s-ar fi simțit răzbunați. Parcă îi și auzeam luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trebuie să aștept decât venirea ultimului om” (idem). Or, faptul acesta presupune că Cioran se situează dincolo de ultimul om. Megaloman, cum spune, el proiectează imaginar sfârșitul lumii, iar sieși își acordă privilegiul de a fi spectatorul în sfârșit satisfăcut și răzbunat. Cioran? Un Laocoon care nu se mulțumește cu darul prezicerii. Abia de-l satisface aburul ipotetic al răzbunării. Oare nu cumva spectacolul nihilismului e consecința acestei nevoi de a se afirma pe sine ca voce apocaliptică? Mai mult: oare nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]