45 matches
-
a mă dedica mai întâi unei pregătiri profesionale la nivel corespunzător. Ultima conjunctură Iată-mă deci și profesor, ca urmare a examenelor finale din primăvara anului 1949. Era cea mai înaltă treaptă socială atinsă în evoluția familiei Barbu din vechea răzeșime tutoveană. De la Secția de Învățământ a județului Iași am fost înștiințat că sunt numit profesor de geografie la gimnaziul din târgul Bivolari, situat pe Valea Prutului, la 45 km nord de orașul Iași. Cu părere de rău mi-am luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară, civilizația pastorală, lunga și zbuciumata istorie a răzeșimii, tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului sau ale pustietății bălților, unde își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt împlântați adânc într-o tradiție, ascultă de cutume ancestrale și respectă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a toată Rusia” și se încheie: “și în sfârșitul acestui jurământ al mieu, sărut cuvintele și Crucea Mântuitorului mieu. Amin. Boierimea basarabeană de atunci, chemată să conducă viața politică, socială, administrativă și judecătorească a provinciei, provenea ca origine fie din răzeșime, fie era de origine fanariotă. Acești boieri care dețineau cea mai mare parte a avuției provinciei nu aveau la bază un statut și nici nu erau organizați după modelul aristocrației feudale europene (apusene). Această boierime nu avea mentalitatea, spiritul și
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
cel din urmă dintre comiși. Când sosește prilejul, Ion-Vodă înfruntă sfidător Poarta, spre groaza unor boieri și spre satisfacția altora, mai perfizi, de-abia așteptând să îl vadă aventurându-se într-o acțiune care să îi aducă pieirea. Țara, adică răzeșimea și mica boierime, sprijină însă cu însuflețire politica domnului. Pusă în fața alternativei plata îndoită a haraciului sau lupta cu o împărăție imensă, țara - chemată să ratifice hotărârea sfatului și a divanului - se rostește, fără ezitare, pentru război. Ce caracterizează toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
de oamenii fără copii la școală. Și, bagă de seamă: Îi Învățam ceea ce ei știau că știu din moși-strămoși: agricultură! Bun, să zicem că Mana era un sat special - greu - alcătuit din slugi, nu din țărani; din suflete, nu din răzeșime de totdeauna liberă, Însă chiar și În satele adevărate cei care i-au Învățat pe... agricultori agricultură, pe crescători de vite zootehnie și medicină veterinară, igienă - am fost noi, Învățătorii! Specialiștii au apărut mult mai târziu și nici atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eșuase. Dar bătălia, În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două săgeți, galbene, se ridicară spre cer. Spătarul Albu Înțelese și porunci: - Retragere pe flancuri, cu voltă largă! Aceeași poruncă o transmise și comisul Toader. Cele două corpuri de oaste, istovite de lupta neîntreruptă, se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan de vânători domnești, scoțându-și cușma. S-au surpat răzeșimile. Au fost hăcuiți călăreții domnești, ca animalele prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele patru corpuri de vânători domnești de pe centru! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele pedestrimii turcești, care Își arunca armele, cerând Îndurare. - Poruncă pentru Întreaga oștire a Moldovei! spuse Ștefan, făcând curierilor semn de apropiere și privind debandada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Siretului Înaintarea spahiilor lui Ali Mihaloglu fusese oprită de atacul curajos al voievodului, Înconjurat de Apărătorii lui Pietro și de puținii călăreți ai spătarului Albu. Dar valul ienicerilor nu putuse fi oprit. - Retragerea În pădure! porunci Ștefan, imediat ce ajunse În mijlocul răzeșimii. Un ceas de marș aproape de lizieră, apoi lovim cu o mie de răzeși primul regiment de ieniceri! Trebuie să-i Întârziem cât putem! Vești de la Oană? Pietro primi răvașul sosit În timpul luptei, trecu repede cu privirea peste el și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai era singur. Nu fusese niciodată singur. - Călărimile domnești așteaptă poruncile măriei tale, spuse comisul Jurj. Și nu uită că măria sa s-a jertfit pe sine ca să-și lase oamenii la casele lor, la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi În jurul lui. Noaptea era Înaltă și senină. Douăzeci de mii de oameni se adunaseră la Bradu Strâmb, ca să jure credință domnitorului și ca să pornească la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile pe Ștefănel. Dar În hățișul codrului nu se puteau vedea decât umbrele hăituite ale turcilor Încercând să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Valea Elanului, vale numită așa, pentru că în vremurile străvechi, prin acești codri hălăduiau turme de elani. A vorbi de satul răzeșesc Șuletea, ori Epureni, ori Obârșeni ș.a, unul din pâlcul de sate răsfirate pe dealurile Fălciului, înseamnă a elogia răzeșimea și dragostea de vatră strămoșească, înseamnă a elogia statornicia firii românești. A vorbi doar de Șuletea, mai înseamnă a elogia o limbă românească limpede ca apa de izvor... frumoasă, pentru că este vie și curată. Avea toată dreptatea să se fălească
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
potrivnică înnoirilor capitaliste și acuză poetul de credința în "himera unei Românii eminamente rurale, admițând in extremis acele ramuri industriale care puteau prelucra produse agrare"266. Aceeași concepție dovedește și Garabet Ibrăileanu când susține că poetul-gazetar este un exponent al răzeșimii și al breslașilor care priveau cu mefiență spre înnoirea structurilor 267. Acuza de reacționar, formulată mai întâi de ziariștii de la Românul, declanșează răspunsul lui Eminescu, care notează în 17 august 1879, în Timpul: "Maniera noastră de-a vedea e pe deplin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lui Fischer transformau societatea tradițională într-una modernă, chiar dacă prin metode destul de reprobabile. În România, transformarea aceasta nu a fost deloc mai urîtă decît fusese în Anglia cu un secol în urmă, cînd au fost împrejmuite mari suprafețe de pămînt, răzeșimea englezească a fost desființată, iar furturile din motive de foame erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
socială a răzeșilor a suscitat interes și preocupări în rândul multor cercetători (istorici, sociologi, juriști) datorită faptului că prezintă particularități față de categorii sociale similare din alte țări și chiar de la o zonă geografică la alta pentru noi. Se consideră că răzeșimea are un specific al ei ce derivă, în primul rând, din păstrarea cu îndârjire a principalului său atribut, libertatea personală deplină, singura autoritate recunoscută de ea fiind instituțiile statale, în frunte cu domnitorul căruia avea dreptul să i se adreseze
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
toate datele existente, problematica de ansamblu a acestei interesante instituții de sorginte și specific românesc. Georgeta Crăciun, în valorosul studiu referitor la Moldova în vremea domnitorului Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), face ample aprecieri privind „Proprietatea funciară răzeșească”, precum și la situația răzeșimii în cadrul „Structurilor sociale”, ale vremii. Deși subliniază și acceptă complexitatea problematicii și imperativul că „Numai cercetarea exhaustivă a materialului documentar ar putea aduce lumină în această problemă”, din tabloul înfățișat în lumina „diferitelor teorii” apărute anterior, cercetătoare reține și dă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
însemnătoare făcute în timpurile păcei și vrednice de răsplata patriei»”. Apoi, cu timpul, răzeșii ar fi fost deposedați „de către megieșii moșiilor lor «prin legături cu familia» domnitoare”. Din citatele reproduse mai sus ar rezulta ca teorie „plauzibilă” originea duală a răzeșimii: 1) din „străvechi proprietari”, deci originea tribală, dacă avem în vedere sensul termenului străvechi; 2) „coborâtori din familiile cele mai ilustre ale nației”, înzestrate prin hrisoave și urice vechi, urmare ale unor merite deosebite, altfel spus, urmași ai vechii boierimi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
aici 7 stânjeni și 4 palmace. De unde și precizarea din document „a se înpărtăși după analogonos, pre măsurile mai sus arătate”, respectiv dimensiunile diferite de la cele cinci trăsuri (măsurători). Este foarte interesant modul de măsurare practicat în lumea dispărută a răzeșimii strămoșești. Pentru că, dacă s-au stabilit echivalențele în unități de măsură moderne pentru stânjeni, palmă, palmac și chiar linie, nu am găsit nimic explicativ despre unitățile numite puncturi, unitate de măsură întâlnită într-o hotarnică a Cudalbilor din 1847, în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]