1,302 matches
-
din perspectiva timpului nostru: instaurarea comunismului în România și consecințele sale aveau să se petreacă tocmai pe fondul suprimării acestor două tradiții despre care vorbește Marghiloman în Doctrina conservatoare (1923). O altă secțiune a volumului de față este dedicată criticii raționalismului politic și a revoluției în scrierile conservatorilor români, care „veștejesc revoluția ca pe ultimă ipostază a încercării luciferice de remodelare geometrică a societății întregi." Revoluția apare, în mod paradoxal, ca o subminare a ideii de libertate, exemplul invocat iar și
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
concepția romantică le înfățișează în devenire, deci osebite: în timp, în spațiu, în nuanțe, în detalii. De aici isvorăște pentru romantici concepția evoluției neîntrerupte, a „evoluției organice" aplicată tuturor așezămintelor sociale și politice, dar în primul rând, statului." (Tradiționalism și raționalism, 1924) Un amănunt interesant, de data aceasta de ordin semantic, are în vedere metamorfozele unor cuvinte precum conservator sau reacționar în vocabularul politic românesc, metamorfoze ce amintesc de „filosofia" lui Humpty Dumpty, celebrul personaj carrollian: „Când folosesc un cuvânt, acesta
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
și literatură ni se pare acela despre Romantismul român. Teoria imitației servile față de literatura franceză este combătută printr-o analiză la obiect a condițiilor noastre istorice particulare, care făceau ca mișcarea literară de la 1840 să nu fie ,nici reacția față de raționalismul excesiv al secolului XVIII, în forma lui clasicizată din Occident", nici dezgroparea unui trecut literar strălucit. Romantismul românesc, observă autorul, a fost o Renaștere fecundată, pe de o parte, de romantismul occidental și, pe de altă parte, propulsată de mitul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
avertizează Mihăilescu, oricât credit am da ideologiilor militante care afirma drepturile animalelor și egalitatea lor cu oamenii, de exemplu. Da, problema își are originile în antropomorfismul creștin, în care natura fusese creată pentru bunăstarea umană - și a fost perpetuata prin intermediul raționalismului european, care interpreta natură că un uriaș mecanism așteptând să fie descoperit și subordonat de către o umanitate care, desi diferită în multe privințe esențiale de cea medievală, era identică cu această relativ la modul în care se raporta la natură. Mihăilescu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Europa, este cert faptul că procesul globalizării a slăbit importanța statului național, cedând locul "constelației postnaționale". Naționalismele, care de fapt i-au slăbit forța, trebuie înlocuite cu un "patriotism constituțional" fundamentat în tradițiile culturale comune ale bătrânului continent (monoteismul iudeo-creștin, raționalismul de sorginte greacă și republicanismul) și în formarea publică a voinței politice. "Organizarea autorităților legitimate democratic și dezvoltarea unei culturi politice centrate asupra cetățeanului rămân problemele urgente pe care Europa are a le rezolva" (p. 374). Uniunea Europeană trebuie, de asemenea
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]
-
lua cu mâinile de cap: Indiferent cum, într-un final, primordialitatea lui Ťa știť politic și social, care nu înseamnă un glotosocietarism, își va desemna predictibilitatea, și în consecință echilibrul între Ťa fiť și Ťa aveať". O splendidă mostră de raționalism(?) care nu poate fi întrecută decât de micul fragment de antropologie metafizică datorat aceluiași gânditor (?): "Conștiința ne este de fiecare dată rodul posteriorului, iar în fond profunzimea personalității fiecăruia, la un moment dat, se desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
perioadele istoriei culturale a Europei am adoptat următoarele departajări începând cu Renașterea că prima epoca de tip modern (laic) în opoziție cu Evul Mediu religios: 1. Prima modernitate - Renaștere-Baroc (1450-1600 - 1750) - emergentă laicității, schimbarea paradigmei de la teocentrism la antropocentrism, impunerea raționalismului că dominantă în gândirea filosofica, 2. A doua modernitate, cu origini în Iluminismul francez - Clasicism-Romantism (1750-1890), ideile de emancipare socială, încrederea în puterea rațiunii și științei drept garanți ai unui viitor mai bun și 3. A treia modernitate (1890-anii '60
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o minimă aproximare, succesiunea etapelor stilistice începând cel puțin din Renaștere. Astfel, pornind de la anul 1450, data aproximativă a începutului Renașterii (că schimbare în planul mai multor paradigme - de la teo- la antropocentrism, de la geo- la heliocentrism, articularea valorilor umanismului și raționalismului, relevarea tot mai puternică a laicității etc.), la 1600 ar trebui să plasăm începutul Barocului (ce-i drept, cu un decalaj de câteva decenii), la 1750 - începutul clasicismului (incluzând perioadă Preclasica și activitatea timpurie a lui Haydn, nașterea lui Mozart
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dintre acești autori, de la Ibsen la Cehov, se arătau atrași de tragedia greacă, nu e deloc absurd să avansăm ipoteza că avem de a face aici cu o resurgență a destinului, a ceea ce a mai rămas din el în ceasul raționalismului triumfător. Acestei prime interpretări îi mai putem adăuga o alta, aflată în strînsă legătură cu teama ce însoțește manifestările progresului, exaltat cu atîta ardoare la răscrucea dintre veacul al XIX-lea și al XX-lea. Orgoliul acestui optimism nemăsurat se
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
cu un diplomat francez însurat (Thierry Lhermitte), care se dovedește a fi tocmai unchiul soțului ticălos al lui Roxy. Se iscă un scandal, în care idealismul american și caracterul impulsiv al surorilor Walker se confruntă cu sofisticarea tipic franțuzească și raționalismul încăpățânat al familiei Persand. Ca lucrurile să nu rămână aici și să se complice mai mult, Roxy descoperă că este posesoarea unui tablou în valoare de un milion de dolari. Brusc, o crimă pasională pune capăt intrigii dintre cele două
Agenda2004-15-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282298_a_283627]
-
Nae Ionescu nu erau originale, ci luate după diferiți filosofi germani pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie. Încuraja și practica reacția spontană a unei minți proaspete, eliberată de idolii culturii filosofice
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
un soi de pelerin spiritual, la început de secol 20, în plină modernitate (penru noi, postmodernii, căci pentru cei de atunci deja începuse "criză" spiritului modern, cum indică și subtitlul acestei cărți), deci în plină epistemă bîntuita atît de obsesiile raționalismului cît și de oroarea față de ele. Ambițiile sale sînt însă, clar, ale unui absolutist în sensul soft, care deși declară infinită diversitate a lumii, se știe capabil să o cuprindă cumva pe dedesubt, din interior, să o subîntindă prin însuși
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
și a incriminat antisemitismul juvenil al unor scriitori români idolatrizați, ca Mircea Eliade sau Emil Cioran. De altfel, și prin structura personalității și-ar putea revendică o dublă naționalitate. Erudiția să aproximativa și patetica aduce aminte de Nicolae Iorga, în timp ce raționalismul popular pe care îl practică dezinvolt are ceva rabinic. Mai presus de apartenență etnică, Z.Ornea rămâne însă un cărturar. Și morală să este a unui cărturar. Z. Ornea vrea liniște, ca să poată să citească, vrea relații cordiale cu semenii
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
gradat în cele 15 epistole. Desigur, "zeii erau obosiți" - atât de obosiți încât "ziua de azi se încheie mâine" (ne amintim de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
reală mișcare literară și artistică a intervalului interbelic. an perioada interbelică am avut scriitori reprezentativi pentru amândouă pozițiile mari ale culturii: liberalii cultivau "Viața Românească", naționaliștii - "Gândirea", "Sburătorul" devenise mentorul modernității, "Kalende" a lui Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu reprezenta raționalismul cartezian, "Revista Cercului literar" de la Sibiu cultiva estetismul moderat apropiat idealului filosofic, "Saeculum" a fost o revistă de scriitor, marcată de prezența lui L. Blaga. an perioada interbelică fiecare revista ași avea cercul ei de cititori care susțineau revista. an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
îl ajută să descopere câte un vierme chiar și în cel mai frumos măr, nu inspiră deloc simpatie. Nimic despre literatura Diatribele lui Laszlo Alexandru sunt coerențe, explicite și energice, dar n-au nici o legătură cu literatura. Autorul practică un raționalism vulgar, care nu poate sesiza valoarea literară, așa cum năvodul pescarilor nu poate prinde soarele reflectat în mare. Lipsa de simt artistic a lui Laszlo Alexandru este evidentă la tot pasul, într-un mod supărător. Vehementul polemist nu simte, de exemplu
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
general, putem afirmă că ideea de "spirit", sub diferite forme, se strecoară cu succes înapoi în literatura și știință. Cu toate acestea, de-a lungul întregului secol XX, instituțiile și relațiile între indivizii monadici rămîn, în majoritatea lor, sub incidența raționalismului instrumental. Un "cîmp" este un loc unde lucrurile se dezvoltă, cresc intru ceva. Un embrion se dezvoltă într-un corp matur, o castana într-un castan; "cîmpul," este mîna invizibilă care "organizează" creșterea spre un altceva, spre o transcendență născută
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
promovează prin intermediul instituțiilor (educație, mass-media, organizare socială etc.). În Occident, pîna mai ieri (sfîrșitul perioadei Reagan), modelul dominant a fost șlefuit de valorile și idealurile unui ANUME tip de individualism, cel impus conștiinței occidentale de revoluția franceză din 1789 și raționalismul Epocii Luminilor. În epoca să de glorie, secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, acest individualism a creat individualități puternice, care au impus omenirii întregi, spre bine sau spre rău, felul de a fi al omului occidental
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
într-o eventuală renaștere națională". Deși considerați protectori ai spiritului european (în consonanta cu ideea lui Blaga, potrivit căreia cultură germană ar fi catalitica și nu dominatoare), germanii nu sînt admirați necondiționat, fiind percepută exaltarea lor politică, în dezacord cu raționalismul programatic ce-i caracterizează altminteri: "Marele lor defect este că lor le lipsește conducerea de sine, adică conducerea prin ei înșiși, așa cum o au anglo-americanii. Foarte limpezi la minte, cînd este să judece în domeniul științelor exacte, si chiar în
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său emoția. Nu altminteri
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
atîta vreme cît va exista suferința va "exista" și Dumnezeu. Dar de ce nu s-a observat că tot ea îl neagă și că, odată anulat de un exces de durere, nimic nu-l va mai putea reface. Negația Divinității, în numele raționalismului, al îndoielilor sau al indiferenței este o aprobare binevoitoare față de refuzul născut din efervescența unei însîngerări. Scîrba de Dumnezeu la un om religios ajuns în stadiul final al suferinței determină o singurătate atît de copleșitoare, că, de-ai putea scăpa
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
valorilor morale și a eticii aspre a muncii, oricine dorește vindecarea răului "care bântuie țara noastră - credea Eminescu - va deveni mai mult sau mai puțin conservator"18). ~n plus, conservatorismul este reclamat și de pesudocivilizația modernă de la noi, creație a raționalismului frazelor, gol, insipid și inexact. Acestei orientări Eminescu i-a opus "realismul naturii înnăscute a statului"19) și progresul libertății în cuprinsul ei real. Ordinea socială, statornicia dreptului și a adevărului, preeminența statului sunt opțiuni conservatoare curente în discursul eminescian
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
că filonul dezamăgitor al culturii noastre ar fi setea de-a spune "povești și poezii", deși tare ni-e teamă că "biografia ideii de literatură" nu e decît o "poveste", o halima sui generis!), dl Marino nu trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
trage decît consecințele raționalismului d-sale de tip iluminist, liniar și uscat, ale inaptitudinii d-sale de-a percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra căruia s-a aplecat timp de decenii, cu o, să recunoaștem noi, strălucită osîrdie și cu rezultate
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ar reprezenta triumful europenității asupra autohtonității, al culturii majore (în sensul lui Blaga) asupra celei minore, al civilizației burgheze raționale și deschise asupra naționalismului nostalgic și reacționar. Filosofia politică lovinesciană este la fel de actuală după comunism cum a fost înainte de el. Raționalismul lui Lovinescu n-a fost legat doar de felul cum concepea el istoria civilizației române, ci și de întreg modul lui de a se raporta la lume. Obscurantismele și extremismele interbelice au avut puțini adversari mai tenace decît el. Deși
Lecția lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15793_a_17118]