53 matches
-
păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să creadă. Chiar atunci cînd se solicită "sacrificiul intelectului" și "pacea minții", impunîndu-se o dogmă ce nu poate fi decît un obiect al credinței, religiile respective nu încetează să întrețină raporturi intime cu "intelectualismul rațional" și chiar o anumită "apologetică raționalistă". Weber abordează religiile ca "sisteme de gîndire" puse în operă prin intermediul experienței, într-o manieră mai mult sau mai puțin conștientă. "Experiența religioasă în sine spune el este evident irațională, dar aceasă iraționalitate nu o împiedică să aibă cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
grupal. În societatea tradițională românească s-a dezvoltat o instituție a cooperării, promovând spiritul de întrajutorare prin asociații ca obștea țărănească, claca, ortăcia, vecinătatea sau ceata (Neculau, 1989). Tradiția practicilor asociative sau a „gândirii grupale” s-a dezvoltat în Europa raționalistă și s-a emancipat în epoca luminilor. Apariția statelor naționale a stimulat acest tip de entitate socială și culturală, inducând popoarelor sentimentul de apartenență la o arie spirituală circumscrisă prin artă, religie, filosofie sau cutume. Cercetările lui W. Wundt asupra
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
structura grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de Kant. Afirmația că o asemenea „metafizică“ face parte din acele lucruri despre care nu se poate spune nimic ne lasă, afirmă Pears, „cu impresia că acesta este un paradox care ascunde o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd orice problemă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scădea și sistemul se va dezintegra. Pentru economia clasică, sistemul economic era unul autonom, ale cărui elemente tindeau spre un punct de echilibru determinabil. Faptele economice erau considerate realități obiective, în cel mai bun stil newtonian. Analiza economică era una raționalistă, ce acredita existența unor legi economice obiective, în a căror descoperire ar consta însăși esența demersului economic. Fenomenele și procesele economice erau abordate static, fără să fie văzute și în dinamică și cu eludarea influențelor externe. Privit astfel, echilibrul economic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cele două paradigme au reușit o apropiere a pozițiilor lor: "sinteza neo-neo", în termenii lui Waever 3. Ambele au început să fie contestate puternic de o serie întreagă de curente "reflectiviste"4, care se diferențiază de cele două paradigme considerate "raționaliste" prin fundamentele lor epistemologice post-pozitiviste: este vorba de teoria critică, feminism, postmodernism etc. Despre toate aceste curente "reflectiviste" va fi vorba pe larg în această carte. Ele nu pot fi considerate ca alcătuind o paradigmă unitară, diferită de realism și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
obligație" printre savanții epocii, ca mărturie a unei minți nepervertite de irațional, de instinct, de mit. În ce măsură fuga de mit a fost un mit la rândul ei, poate chiar mai pregnant, rămâne de discutat într-o secțiune ulterioară. Etapa aceasta raționalistă începută în secolele XVI-XVII a fost însă o necesitate: "revoluția științifică a trebuit atunci să se substituie domniei absolute a teologiei ce corespundea totalității cunoașterii. Viziune de ansamblu asupra Universului, teologia ținea loc de fizică și, totodată, de morală, de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de începuturile esteticii, ca Alfred Baeumler, bunăoară, tocmai fenomenul care a promovat, în lumea occidentală, materializarea și consolidarea acesteia că disciplină modernă, cu perspectivă ei deplasată mai întâi (prin triplă influență engleză Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke) de la linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
urmare, timpul muncii a dobândit o tot mai mare valoare, presând În mod irezistibil asupra timpului sărbătorii. În al doilea rând, reducerea numărului de zile de sărbătoare În Transilvania se explică, cel puțin pentru secolul al XVIII-lea, prin politica „raționalistă” dusă de statul absolutist și, apoi, de cel iluminist, În vederea unei exploatări mai eficiente a resurselor societății. Lanțul cauzal care a determinat acest fenomen Începe, probabil, cu nevoia statelor europene moderne de a finanța armatele costisitoare ale secolelor XVI-XVIII, alcătuite
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dogma și gândirea închistată au constituit piedici majore în dezvoltarea unor sisteme gnostice bazate pe precepte raționale. Dacă putem ierta comportamentul aberant și inuman, crimele și tortura practicate de Biserică în Evul Mediu împotriva celor care propuneau idei gnostice și raționaliste diferite de acel „crede și nu cerceta” propovăduit de ei, în schimb ar fi o mare eroare să uităm vreodată acele fapte abominabile, practicate cu devotament „creștinesc” în numele „dreptei credințe”. Și ca să vedem cât de dreaptă ar fi această credință
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
deciziile pe care le luau indivizii. Similar cu procesul de diferențiere funcțională care are loc la nivel societal, la nivel individual sistemul valoric se fragmentează și religia își pierde rolul dominant, fiecare sferă a vieții producându-și propria logică și raționaliste. Multe studii au demonstrat că impactul valorilor religioase asupra altor domenii valorice a scăzut odată cu modernizarea și secularizarea (Halman, Petterson, Verweij, 1999; Halman, Petterson, 1996; Scheepers, Te Grothenhuis, van der Silk, 2002). Studiile menționate demonstrează scăderea la nivel individual a
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de existență" etc. Nu este vorba însă, în ceea ce am propus aici, despre o manieră raționalistă de lucru, căci identitatea modelului de filosofare folosit este dată de operații, mai cu seamă de reducția judicativului, iar nu de o teză oarecare, "raționalistă", "criticistă" etc. În plus, descrierea judicativului și reducția sa nu sunt în primul rând, în lucrare, construcții sau reconstrucții teoretice, pentru că amândouă au sensul unei de-constituiri tematice; așa încât, odată operată reducția și câștigat sensul de-constituirii dictaturii judicativului, aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
criticate abordările pozitiviste. Orice abordare care punea la îndoială asumpțiile raționaliste a faptelor neschimbătoare se considera că se subsumează categoriei constructiviste întrucât mulți constructiviști au criticat abordările raționaliste. Prezentăm în continuare câteva diferențe de abordare dintre abordările constructiviste și cele raționaliste în ceea ce privește unele teme centrale ale relațiilor internaționale. 1.3.1. Ființa socială Teoriile raționaliste din relațiile internaționale sunt subscrise unei ontologii individualiste, unitatea de bază pentru analiză este individualul (înțeles ca stat, dar și ca individ uman). Teoria neorealistă, spre
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
aspecte: * valorile umane, ceea ce implică îmbunătățirea comunicării, implicare personală, relații interpersonale etc. și * randamentul, urmărindu-se creșterea calității serviciilor, creșterea performanței colective etc. Din combinația celor două aspecte rezultă patru situații, cărora le corespund tot atâtea tipuri de strategii: conservatoare, raționaliste, personaliste și decizionale. Fig. 6. Strategii de acțiune în fața schimbării organizaționale (după Constantin Ticu, 2004) Deși nu am stabilit aspectele esențiale ale culturii organizaționale a școlii, datorită faptului că școala operează cu valori umane, iar randamentul său este evaluat în funcție de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
să acrediteze acest lucru într-una dintre secțiunile Eonului dogmatic, discutând modalitățile metafizice de raportare la transcendent ce au funcționat ca supoziții pentru diferite sisteme de gândire metafizică de-a lungul timpului. În acest sens, distinge cinci modalități 126: • Metafizica raționalistă europeană, prin Eleați, Aristotel, Spinoza sau Leibniz, s-a construit pe supoziția că transcendentul e raționalizabil și formulabil. • Kant, analizând pretențiile metafizicii raționaliste, va argumenta că încercarea rațiunii de a trece dincolo de limitele experienței, pentru a cuprinde transcendentul, duce la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
științei spirituale", educația implică pregătirea copilului pentru viață, prin contactul cu realitatea, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se întreprindă ceva pentru cunoașterea predispozițiilor elevilor și pentru orientarea lor școlară și profesională; o astfel de preocupare are conotații filosofice "raționaliste și materialiste". Copilul însuși va trebui să fie ferit să-și pună astfel de întrebări. El va ajunge pe cale afectivă și treptat la decizia privind situarea sa în viața socială. Întrebarea "cum îmi pun predispozițiile în slujba societății este o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trandafirii a aspectelor negative din artă, a unor activități artistice ce nu servesc, ci dimpotrivă, dăunează. Avem o critică în general bună. Dar putea face și mai mult în acest domeniu. Întemeiată în principiile marxist leniniste și pe tradițiile luminoase, raționaliste ale unor mari precursori, critica noastră literară are un rol important în perfecționarea activității cultural-artistice educative. În spiritul concepției revoluționare a partidului nostru, conform căreia critica literară are un rol important în perfecționarea activității de creație, în promovarea omului nou
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sa și organele sale esecutive sunt bărbații științelor, adevărații luminători ai poporului, apostolii esmiși în lume"85, amestecă două logici imaginare distincte. Una religioasă, care încadrează dinamica anticipării într-un scenariu mesianic, al "alesului" care anunță o nouă ordine. Cealaltă raționalistă, care determină aceeași temă a anticipării prin progresul cunoașterii. E un suport democratizant care sub aparența unei figuri a unicului, a "alesului", ascunde o reprezentare a rațiunii triumfătoare, bazată pe o logică a progresului inevitabil. Sigur că această basculare era
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
științific și tehnologic. E însă important de subliniat în ce măsură chiar și în această versiune schematică și clișeizată, Iosif Vulcan așază apostolatul pe un suport progresist. Fie prin asocieri naive, glisând liber de la opoziția mistică între viață și moarte, la aceea raționalistă între lumina cunoașterii și întunericul ignoranței, sau mizând direct pe ambivalența "luminii" ("Lumina este principiul vieții. Astfeliu aceia carii doresc reînvierea unui popor trebuie să se îngrijească a sparge mai întâi întunerecul care-l ține înfășurat sub vălul său mortuariu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Eminescu, Opere, vol. XIII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, p. 87.</ref> Marca conservatorismului eminescian, în acest peisaj junimist, va fi dată de întoarcerea spre sursele tradiției. În mod deliberat și în acord cu sensibilitatea romanticilor germani, Eminescu contrapune politicii raționaliste - politică al cărei exponent ultim este C.A. Rosetti - complexitatea unei științe a guvernării ce face apel la forțele vii ale trecutului ca la un bazin din care se regenerează ființa națională. Eminescu reinven tează tradiția, spre a oferi gândirii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și brăileni evrei... Așa cum spuneam ceva mai înainte, textul dezvăluie libertatea de gandire a autorului, mobilitatea argumentării, flexibilitatea demonstrației orchestrate pe toate nivelele problemei. În același timp, Vulcănescu se desparte de Eliade pe motivul că acesta ar avea "o atitudine raționalista a minții față de cele duhovnicești, destul de străină Răsăritului. Dacă până acum argumenta, atacă discuția din diferite perspective, acum nu mai pătrunde în ungherele ascunse pentru a le lumină, nu mai jonglează în sfera cunoașterii căci intelectualul din el se retrage
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
motiv suficient de mare pentru a bloca deschiderea gândirii lui Eliade. Din paginile cărții este greu de stabilit cât de mult datorează Vulcănescu influentelor suferite din partea profesorilor favoriți, Nae Ionescu și Dimitrie Gusti, sau în ce măsură poate fi așezat în linia raționalista a "bietului Maiorescu. Cert este că spre deosebire de generația să care, asemenea mentorului, respingea aprioric ideea de sistem, acest om al totalității, al procesului, al sintezei, trădează în articolele și conferințele sale efortul de a pune ordine în concepte, de a
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
Mișcarea, care a cunoscut o rapidă audiție și dezvoltare în Statele Unite și Europa, comunică cu o serie întreagă de tendințe europene mai vechi, al căror punct de convergență este persiflarea unui sistem de prejudecăți generate de filosofia pragmatică și exclusivist raționalistă. Artiștii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse legături cu Pop art și cu hiperrealismul. Vizând să abolească granița dintre public și artist, într-o participare vag controlată, prin impunerea unei atmosfere particulare, prin sugerarea unei idei
Happening () [Corola-website/Science/314469_a_315798]