53 matches
-
aspecte: * valorile umane, ceea ce implică îmbunătățirea comunicării, implicare personală, relații interpersonale etc. și * randamentul, urmărindu-se creșterea calității serviciilor, creșterea performanței colective etc. Din combinația celor două aspecte rezultă patru situații, cărora le corespund tot atâtea tipuri de strategii: conservatoare, raționaliste, personaliste și decizionale. Fig. 6. Strategii de acțiune în fața schimbării organizaționale (după Constantin Ticu, 2004) Deși nu am stabilit aspectele esențiale ale culturii organizaționale a școlii, datorită faptului că școala operează cu valori umane, iar randamentul său este evaluat în funcție de
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de începuturile esteticii, ca Alfred Baeumler, bunăoară, tocmai fenomenul care a promovat, în lumea occidentală, materializarea și consolidarea acesteia că disciplină modernă, cu perspectivă ei deplasată mai întâi (prin triplă influență engleză Francis Bacon Thomas Hobbes John Locke) de la linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era pozitivista nu este altceva decât un previzibil final fericit al civilizației industriale. Capitolul următor este dedicat analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon, două
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
virtuțile fundamentale ale omului și cea dintîi dintre îndeletnicirile care-i sfințesc existența". Acțiunea în lume și mistica nu fac casă bună!). Să nu pierdem din vedere faptul capital că abordarea culturii implică obligația considerării ambelor sale aripi majore, cea raționalistă și cea a spiritualității, în egală măsură reprezentative pentru efortul creator al omenirii, pentru, în ultimă instanță, alcătuirea ființei umane... Mutatis mutandis, Nae Ionescu rămîne o paradigmă pentru spiritele congenere, cu o înclinație spiritualistă: "Desigur, el nu mai poate fi
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Ibn Șină aduce, incontestabil, destule elemente noi. De exemplu, Averroes afirmă că denumirea de „ființă posibilă și necesară” apare pentru întâia oară la Ibn Șină, acoperind realitatea că evoluție creativă, „realitate intuitivă” (încercând, deci, să combine filozofia intuitivă și cea raționalista ). Timpul este considerat în același timp creat (creația că proces de emanație dincolo de timp), dar și etern (categorie a lumii raționaliste), lumea fiind în același timp eternă dar și creată (dacă creația înseamnă emanația „ființelor posibile” din Ființă Necesară). De
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
și brăileni evrei... Așa cum spuneam ceva mai înainte, textul dezvăluie libertatea de gandire a autorului, mobilitatea argumentării, flexibilitatea demonstrației orchestrate pe toate nivelele problemei. În același timp, Vulcănescu se desparte de Eliade pe motivul că acesta ar avea "o atitudine raționalista a minții față de cele duhovnicești, destul de străină Răsăritului. Dacă până acum argumenta, atacă discuția din diferite perspective, acum nu mai pătrunde în ungherele ascunse pentru a le lumină, nu mai jonglează în sfera cunoașterii căci intelectualul din el se retrage
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
motiv suficient de mare pentru a bloca deschiderea gândirii lui Eliade. Din paginile cărții este greu de stabilit cât de mult datorează Vulcănescu influentelor suferite din partea profesorilor favoriți, Nae Ionescu și Dimitrie Gusti, sau în ce măsură poate fi așezat în linia raționalista a "bietului Maiorescu. Cert este că spre deosebire de generația să care, asemenea mentorului, respingea aprioric ideea de sistem, acest om al totalității, al procesului, al sintezei, trădează în articolele și conferințele sale efortul de a pune ordine în concepte, de a
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
românești a fost dată, cel puțin pînă în 1938, de liberalismul democratic. Linia naționalistă, xenofobă și antisemită, pe care Lavastine o trasează între Eminescu, Hasdeu și Tînăra Generație de la 1927 este departe de a avea, după primul război, relevanța celei raționaliste și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul, din clipa pornirii marii plute, este urmat tot timpul de un stol uriaș de sturzi. Numai că lucrurile nu se rezolvă atât de simplu. Există televiziuni care filmează zilnic îndepărtarea de "raționalista Franță". Există radio și comunicate guvernamentale, există geologi învechiți în concepte și măsurători din satelit, există poliție și servicii secrete, mijloace de manipulare a opiniilor... Există, în sfârșit, teama de luare cu asalt a aeroporturilor, intrarea cu forța în hotelurile
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
scrierile literare și științifice eliadești (8). Cei care dețin puterea “sunt incapabili să-și închipuie că ar putea exista un sens în afara câmpului lor politic” îi spunea Mircea Eliade lui Rocquet (v. M. Eliade, încercarea labirintului, 1990, p.155). Mitologia “raționalistă” a terorismului ideologic, “mitologia oamenilor înarmați” (M. Eliade) cu cele mai noi cuceriri științifice în materie de tortură psihică și fizică, ține să interpreteze în cheie politică “ceea ce depășește cu mult” cadrul ei strâmt, mai observă Eliade. Demonismul puterii comuniste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
slobod aici și pune la cale vreo nouă crimă. Victima se afla probabil în această încăpere. Ce fel de oameni suntem? Suntem oare niște proști, niște cinici, sau niște gropari? Sau te pomenești că însăși civilizația noastră e atât de raționalistă, încât am fi în stare să-l privim cu simpatie chiar și pe-un ucigaș? Avea dreptate Morton. Monstrul ăsta nu-i un animal, ci un diavol, venit din fundul iadului acestei planete uitate! - Nu mai fi atât de melodramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scopul obținerii de prozeliți în rîndul populației românești din Transilvania. Aceste două presiuni, confesională și politică, au creat un climat ostil credinței ortodoxe și culturii românești din Transilvania. In numele unei culturi occidentale superioare și a unei apropieri intelectuale și raționaliste de creștinism, Reforma a denigrat evlavia populară a țăranilor și și-a bătut joc de practicile ritualice atît de dragi ortodocșilor (venerarea sfinților și a icoanelor, funeraliile). Este adevărat că, datorită luptelor prinților reformați unguri, confesiunile necatolice au obținut în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Eminescu, Opere, vol. XIII, Editura Academiei R.S.R., București, 1985, p. 87.</ref> Marca conservatorismului eminescian, în acest peisaj junimist, va fi dată de întoarcerea spre sursele tradiției. În mod deliberat și în acord cu sensibilitatea romanticilor germani, Eminescu contrapune politicii raționaliste - politică al cărei exponent ultim este C.A. Rosetti - complexitatea unei științe a guvernării ce face apel la forțele vii ale trecutului ca la un bazin din care se regenerează ființa națională. Eminescu reinven tează tradiția, spre a oferi gândirii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cele două paradigme au reușit o apropiere a pozițiilor lor: "sinteza neo-neo", în termenii lui Waever 3. Ambele au început să fie contestate puternic de o serie întreagă de curente "reflectiviste"4, care se diferențiază de cele două paradigme considerate "raționaliste" prin fundamentele lor epistemologice post-pozitiviste: este vorba de teoria critică, feminism, postmodernism etc. Despre toate aceste curente "reflectiviste" va fi vorba pe larg în această carte. Ele nu pot fi considerate ca alcătuind o paradigmă unitară, diferită de realism și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un act care contravine legilor umane și de care persoana trebuie să răspundă. În această situație, omul este singur. Vinovăția Îl Închide, situându-l, prin abaterea de la normele și legile sociale, În afara societății. El trebuie să plătească pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
științei spirituale", educația implică pregătirea copilului pentru viață, prin contactul cu realitatea, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se întreprindă ceva pentru cunoașterea predispozițiilor elevilor și pentru orientarea lor școlară și profesională; o astfel de preocupare are conotații filosofice "raționaliste și materialiste". Copilul însuși va trebui să fie ferit să-și pună astfel de întrebări. El va ajunge pe cale afectivă și treptat la decizia privind situarea sa în viața socială. Întrebarea "cum îmi pun predispozițiile în slujba societății este o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
structura grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de Kant. Afirmația că o asemenea „metafizică“ face parte din acele lucruri despre care nu se poate spune nimic ne lasă, afirmă Pears, „cu impresia că acesta este un paradox care ascunde o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd orice problemă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
structura grilei fundamentale vă va dicta în mod inexorabil structura generală a sistemului logic.“25 Fața mai vizibilă a Tractatus-ului ne poate face, prin urmare, să credem că lucrarea se sprijină pe o metafizică sui generis, deosebită atât de metafizica raționalistă precritică, cât și de metafizica experienței, elaborată de Kant. Afirmația că o asemenea „metafizică“ face parte din acele lucruri despre care nu se poate spune nimic ne lasă, afirmă Pears, „cu impresia că acesta este un paradox care ascunde o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
banale. Ele au fost menționate aici deoarece reprezintă un fundal contrastant, care pune mai bine în evidență caracteristicile marcante ale poziției lui Wittgenstein față de morală, religie și știință. Este o poziție care se situează, în multe privințe, la antipodul celei raționaliste, universaliste, distanțate de religie, adică a poziției lui Russell. Într-o discuție cu Drury, Wittgenstein a făcut odată o afirmație care lasă loc pentru interpretări: „Nu sunt, de fapt, un om religios, dar nu pot să nu văd orice problemă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice ale teologilor le aprecia drept de „modă veche“, în sensul prost al cuvântului. Atât încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tocmai am expus-o. Keohane, adresîndu-se Asociației Americane de Studii Internaționale în 1988, ca președinte al ei, a încercat să ofere o descriere comprehensivă, corectă și inovatoare a disciplinei. El s-a referit la două arii principale. Prima este cea raționalistă a dezbaterii neorealiste și neoinstituțio-naliste; pe cealaltă o numește reflectivism. Și există două mari neajunsuri în această împărțire. Prima problemă cu această distincție este natura reziduală a categoriei de reflectivism. Nu pare de prea mare folos să pui în aceeași
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se vorbește astăzi (vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un paralelism, conștiința comunității de origine s-ar apropia prin caracteristici de ceea ce numim valori tradiționale, cea de limbă, de ceea ce numim valori moderne iar cea de destin, deși utilitaristă și raționalistă, de cele postmoderne prin ideea participării civice 20 și a autoîmplinirii destinului comunității. 4.4. Filosofie noologică. Matricea stilistică și spațiul mioritic Ideea identității se regăsește la Blaga, în cadrul filosofiei stilului înțeles ca fenomen dominant al culturii. Teoria noologică a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de existență" etc. Nu este vorba însă, în ceea ce am propus aici, despre o manieră raționalistă de lucru, căci identitatea modelului de filosofare folosit este dată de operații, mai cu seamă de reducția judicativului, iar nu de o teză oarecare, "raționalistă", "criticistă" etc. În plus, descrierea judicativului și reducția sa nu sunt în primul rând, în lucrare, construcții sau reconstrucții teoretice, pentru că amândouă au sensul unei de-constituiri tematice; așa încât, odată operată reducția și câștigat sensul de-constituirii dictaturii judicativului, aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]