313 matches
-
de a imagina lumi (prin literatură, artă, filosofie). Ideea centrală a romantismului, pe care o reflectă și concepția humboldtiană este că nu suntem aici într-o lume dată; ființa umană are un destin mult mai tragic decât cel afirmat de raționaliști și empiriști, în sensul că omul trebuie să-și construiască, să-și creeze, cu puterile proprii, lumea în care trăiește. Pentru Humboldt, locul focal unde începe această creație fundamentală a lumii este limba. Lumea noastră se instituie în procesul creării
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
un compositum din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile) produce din ea însăși”. Spre deosebire de empiriști, Kant consideră că judecățile a priori sunt independente de orice experiență, iar spre deosebire de raționaliști, acesta consideră că judecățile a priori, în forma lor pură, lipsită de material empiric, sunt limitate la deducția condițiilor de posibilitate ale experienței. Aceste condiții transcendentale (sau a priori) își au originea în gândirea umană și sunt independente de orice
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
(n. 12 octombrie 1934, Newark, New Jersey) este un arhitect contemporan american care a influențat sensibil arhitectură secolului 20. Este cunoscut pentru design-ul raționalist și pentru folosirea culorii alb. Meier a studiat la Cornell University, de unde a terminat cu o diplomă de arhitect, "Bachelor of Architecture", în anul 1957. După ce a lucrat pentru compania Skidmore, Owings & Merrile în 1959, si apoi pentru Marcel Breuer
Richard Meier () [Corola-website/Science/308725_a_310054]
-
îl constituie o singură persoană. De asemenea, nașterea artificială reprezintă țelul conducătorilor societății, iar necesitățile de natură sexuală reprezintă o caracteristică importantă a personajului principal feminin (prezentată conform standardelor din anii '50). a fost un ateu, un umanist și un raționalist. El nu s-a opus convingerilor religioase ale altora, dar a luat frecvent poziție împotriva credințelor superstițioase și pseudoștiințifice care încercau să treacă drept știință veritabilă. În timpul copilăriei sale, tatăl și mama lui au urmat tradițiile iudaismului ortodox - deși nu
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
de care trebuie să ne debarasăm pentru a percepe adevărul. Astfel, "mythos" înseamnă în greacă "cuvânt" sau "poveste", însă un cuvânt sau poveste care nu este măsurată, raționată, așa cum este cazul sinonimului său "logos". În limba vechilor greci, recunoscuți ca raționaliști, "cuvântul care povestește" n-are aceeași valoare cu "cuvântul care demonstrează"! Aristotel spunea: Dar subtilitățile mitologice nu merită să fi supuse la un examen serios. Să ne îndreptăm mai degrabă atenția spre cei care gândesc pe baza demonstrației."" Mai aproape de
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
modernă”. Acest articol se va concentra pe istoria filosofiei începând cu Rene Descartes până la începutul secolului 20, terminând cu Ludwig Wittgenstein. Figurile majore ale filosofiei minții, epistemologiei și metafizicii din secolele 17 și 18 sunt împărțite în două grupuri principale. „Raționaliștii”, mai ales cei din Franța și Germania, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă de la anumite „idei înnăscute” în minte. Mari raționaliști au fost Descartes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz și Nicolas Malebranche. „Empiriștii”, din contra, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
Figurile majore ale filosofiei minții, epistemologiei și metafizicii din secolele 17 și 18 sunt împărțite în două grupuri principale. „Raționaliștii”, mai ales cei din Franța și Germania, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă de la anumite „idei înnăscute” în minte. Mari raționaliști au fost Descartes, Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz și Nicolas Malebranche. „Empiriștii”, din contra, susțineau că cunoașterea trebuie să înceapă cu experiența senzorială. Figuri majore pe această linie de gândire sunt John Locke, George Berkeley și David Hume (Acestea sunt categoriile
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
de ateism a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă acesta câștigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al XX-lea ateismul a devenit o poziție filozofică exprimată cu precădere în cercurile raționaliștilor și ale umaniștilor seculari. De-a lungul istoriei, mulți oameni de știință, filozofi, scriitori și oameni politici au fost atei. Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeități și că teama de zei este un factor
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
și literară fiind dominantă. În planul gândirii filosofice autohtone s-a plecat de la premisa că modernitatea este unică, universală, fiecare societate fiind obligată să parcurgă întocmai aceleași etape și aceleași procese ca țările care s-au modernizat. Așa au gândit raționaliștii, cu deosebire Maiorescu și școala sa - C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, I. Petrovici. Trăsătura fundamentală a gândirii filosofice românești este criticismul, și, în mică măsură, evaluarea diversității de proiecte de modernizare, a pluralității doctrinelor și a modelelor de modernitate, din care
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
în natură, natura însăși căreia i se dezvăluie geometria secretă, ritualurile magico-poetice, modificările optice și sonore în funcție de regimul astronomic și meteorologic, iată doar cîteva dintre coordonatele acestei ambițioase instalații. Care nu e doar opera unui artist, ci și utopia unui raționalist fantast care mai crede în forța exorcizatoare a artei, în semnul apotropaic și în locul bun. Dinu Câmpeanu a reușit să atingă performanța de a suspenda materialului, cu predilecție lemnului, orice speranță de autoexprimare. Asociat, în multe dintre lucrările sale, cu
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
reușit în aceeași măsură să trezească curiozitatea occidentalilor față de opiniile lor. Preluând termeni și idei din cele patru părți ale cărții lui Hazard, vom reuși să înțelegem "criza conștiinței Occidentului" prin "schimbări psihologice" tulburătoare. De ordinul esențelor au fost opozițiile raționaliștilor "intoxicați de rațiune" (11, p. 180) față de "credințele tradiționale", urmate de reconstrucțiile din partea a treia a scrierii, și sinteza de ordin axiologic a noilor valori, care vin până aproape de noi, din ultima parte. Psihologic, s-a trecut de la starea de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subsumează numeroase probleme cercetate din variate unghiuri de către savanții și filosofii de ieri și de azi ai științei. Dacă pentru Ed. Burke, adversar al Revoluției Franceze, tradiția era ceva dat, care trebuia urmat și nu explicat rațional, Popper subliniază că raționaliștii se opun acestui punct de vedere, pentru că ei judecă lucrurile după merite. Și o fac cu propriul lor cap, nu cu capetele altora, care au trăit cu mult timp în urmă. (18, p. 163) Teoria rațională a tradiției este de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
relațiile dintre tradiții, instituții, regularități producătoare de ordine, structuri sociale, fără de care nu sunt posibile nici critica, nici reformele. Deoarece tradiționaliștii au tendința de a fi intoleranți emoțional (pentru că se tem de dezordine și de schimbare), ei au primit replicile raționaliștilor. Aceștia au propus înlocuirea intoleranței cu o nouă tradiție tradiția toleranței. Și astfel se dovedește încă o dată că fără tradiție nu se poate trăi, nu numai în știință, ci și în alte activități. Căci tradiția științifică nu a anulat tradiția
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dar pe care nu-i menajează și nu-i îmbogățește cu însușiri pe care nu le au. Dintre ceilalți critici, preferatul lui este S. Cioculescu (et pour căușe!), nu G. Călinescu (lăudat malițios și combătut cordial). Cornel Regman e un raționalist incurabil și care n-a căzut în mrejele nici unei mode. A trecut peste structuralism (cea mai atractivă maladie a criticii din jumătatea a doua a secolului) cum a trecut peste toate: cu ironie și finețe. Nu s-a îmbătat niciodată
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
da bovarismului prea mult credit: "Bovarismul ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
mod hotărât laic și radical. 1879 Fondarea lui Societas Rosicruciana În SUA. 1880 Începe activitatea lui Saint-Yves d’Alveydre. Leopold Engler reorganizează Iluminații din Bavaria. 1884 Leon al XIII-lea, prin enciclica Humanum Genus, condamnă masoneria. Catolicii o părăsesc, iar raționaliștii se grăbesc să intre În ea. 1888 Stanislas de Guaita fondează Ordre Kabbalistique de la Rose-Croix. Fondarea, În Anglia, a lui Hermetic Order of the Golden Dawn. Unsprezece grade, de la neofit la Ipsissimus. Împărat Îi este McGregor Mathers. Sora lui Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi ușor destrămate de inovațiile venite de jos sau din exterior. Dacă o nouă tehnică funcționează, atunci are mari șanse să Își găsească adepți. Apărând tradiționalismul În detrimentul raționalismului, Michael Oakeshott pune accentul pe pragmatismul tradițiilor reale, existente: „Marea greșeală a raționalistului - deși ea nu este inerentă metodei - este aceea de a presupune că «tradițiaș, sau ce s-ar numi mai degrabă «cunoaștere practicăș, este rigidă, fixă și statică. Or ea este «predominant fluidăș”. Tradiția, În parte datorită variației la nivel local
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
local, nu național: „Fiecare generație și fiecare administrație va vedea desfășurându-se Înaintea sa o coală albă, plină de posibilități. Dacă, din Întâmplare, această tabula rasa a fost mâzgălită cu Înscrisurile iraționale ale unor strămoși tradiționaliști, atunci prima sarcină a raționalistului trebuie să fie acea de a le șterge complet”. Cred că ceea ce neglijează conservatorii ca Oakeshott este faptul că modernismul extrem reprezintă o atracție firească pentru o elită intelectuală și pentru un popor care s-ar putea să aibă un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
avute în vedere, ci și o alta, râsul-plânsul. O mărturie evocată de autorul eseului spune că Nenea Iancu era o fire veselă, mereu pus pe râs, asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituțiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a și împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu le putea îndeplini o clasă de raționaliști. Clerul au dezbătut popoarele nouă ale Europei din mrejile unor credințe și obiceiuri în cari puterea fizică jucă cel Întâi rol, căci dovedit este că atât zeul suprem al germanilor ca și cel al celților și al slavilor au fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
reprezintă pentru Descartes o depășire nepermisă metafizicii, o debordare a ei. O astfel de Îndoială nu se mai circumscrie interesului pe care-l urmărește construcția metafizică. Alegând Îndoiala ca principiu de construcție a metafizicii, Descartes se dovedește a fi un raționalist. Așa că Îi este imposibil să pășească dincolo de limitele raționalității, deoarece, dacă ar face-o, ar pierde orice posibilitate de Întoarcere din ceea ce ar fi o suspendare a ființei. Fie și numai faptul că Își schițase o „morală provizorie” Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
permanente ezitări în afara „spiritului geometric”. „A gândi înseamnă să cauți nuanța, nu să simplifici” (III, 295). Căutând, într-un mod fatal, nuanțe, Cioran fundamentează adevărul contradictoriu. Iubește, cum o spune într-un loc, „ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului”, adică „uitările”, „contradicțiile cu sine însuși” (III, 301). Negativitatea, nuanțele, contradictoriul sunt ipostazele acelui adevăr, mască a ființei, în legătură cu care el nu poate folosi majuscula. Cioran străinul, despre legitimarea iluzieitc "Cioran str\inul, despre legitimarea iluziei" Drumul spre adevăr trece
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura noastră și a impus la noi câțiva autori străini. Articolele lui de critică se vor citi totdeauna cu interes și plăcere. Un raționalist nu le-ar fi putut scrie. Criticul „raționalist” are câteodată ceva de personaj dintr-o comedie molierescă. Istoria literaturilor cunoaște destule specimene ale acestui tip. Ralea nu era un „spirit geometric”, ci un „esprit de finesse” în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]