312 matches
-
Maiorescu l-a invitat pe prof. Dimitrie Voinov să răspundă în Convorbiri literare, deși profesorul bucureștean era cunoscut pentru opiniile sale social-democrate. Apoi a intervenit și dr. N. Leon, profesor la Iași. Încît afirmația autorului nostru potrivit căreia Titu Maiorescu, raționalistul, a fost numai încîntat de reacția lui D. Voinov e inexactă. În realitate a și provocat-o. Apoi Paulescu, fidel concepției sale, a devenit rasist și s-a alăturat, politic, Partidului Naționalist Democrat creat de N. Iorga și A.C. Cuza
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
caselor de editură Gallimard și Laffont. Pe bună dreptate: nimeni n-a reînviat cu mai multă aplicație arhivistică și cu un mai mare spirit veacul lui Rousseau și al lui Brissot, amestec de utopiști, reformatori, mesmerieni, ocultiști, ateiști, pornografi și raționaliști. Ceea ce n-a reușit nici un francez, a reușit acest american instalat o bună bucată de vreme la Paris ca și eroul lui Henri James.
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
și al Cinematecii Române - să comenteze butada "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", ferindu-mă să-l pomenesc însă pe Malraux, cel oricum aflat sub influența lui Nietszche care declarase categoric "Dumnezeu a murit!" Zanussi dixit Raționalist elevat ce și-a construit propria operă ca pe o accedere la grația divină prin meditație, Zanussi a ținut să menționeze că Malraux a negat că ar fi afirmat acest lucru, dar că oricum formularea corectă ar fi "Secolul XXI
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
o tulburătoare actualitate bazată pe ideea-forță că intelectualii nu pot fi demni de sacerdoțiul dorit în măsura în care servesc valorile universale, eliberîndu-se de singularitățile momentului - religioase, partizane, naționale, care atribuie spiritului o vocație îndoielnică, adesea pernicioasă. Iată însă cum îl caracteriza pe raționalistul Benda un comentator al revistei ,,Le Nouvel Observateur", pe marginea unei noi biografii ale sale apărută în Franța: ,,Pe de o parte Franța lui Voltaire, a lui Renan și a clasicilor, de cealaltă parte Germania și romantismul său tenebros: întreaga
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
deosebită de cea a adiționărilor factologice, a ,,construcției" pedestre. Nu putem respinge factorul irațional, misterios, spectrul ireductibil al creației, indiferent de domeniul acesteia (literar, filosofic, științific etc.), deoarece ar însemna a o oculta, lucru pe care l-a înțeles exact raționalistul sceptic și circumspect care a fost E. Lovinescu: Aparent raționalistă, mai ales în stadiile de o argumentare mai susținută, cum ar fi, de pildă, în Istoria civilizației române moderne, punctul de plecare al acestei critice pornește din izvorul misterios al
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
la cartea Barbarei Herrnstein Smith Belief and Resistance (pe care am avut mai demult prilejul să o comentez în �România literară�. În vreme ce Smith apăra pozițiile relativismului (tot din perspectivă strategic prezentată ca fiind �moderată�), Haack le susține pe cele ale raționaliștilor și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar Smith cu rigoarea și analitismul raționaliștilor înveterați. Poate că tocmai această încrucișare stilistică ne va spune ceva despre compatibilitatea pozițiilor și despre însăși plauzibilitatea unei zone de centru. Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate, The University of Chicago Press, Chicago, 1998, 223 pag.
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea instituțiilor: dacă partea clerică s-a bucurat de prerogative, ea a și împlinit o sarcină de cultură, pe care, în împrejurările date ale evului mediu, nu le putea îndeplini o clasă de raționaliști. Evreii singuri, cu totul deosebiți și având tendențe deosebite de popor, nu compensează întru nimic munca poporului care-i susține. Evreul nu cere, ca clasa de mijloc din secolul al XVII-lea, libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
într-un alt spațiu, calitativ diferit de cel al vieții de fiecare zi. Nicolae Balotă face ordine în jungla de mesaje a lumii, aduce lumina raționalității în obscuritatea manifestărilor omenești iraționale - de la cele instinctuale și până la cele artistice. Este un raționalist care nu sacrifică însă complexitatea existenței, ci o face inteligibilă și suportabilă. Cărțile sale reprezintă un triumf al spiritului. Citirea lor atentă - de către un tânăr, să spunem - echivalează cu urmarea cursurilor unei facultăți umaniste.
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și baterea pasului pe loc, acum înveți să-ți placă tocmai noianul frazeologic și tocmai broderia stufoasă țesută în jurul unor întîmplări anodine. Calofilii și raționaliștii, iubitorii de măsură și ordine, precum și adepții principiului economiei scrisului vor fi dezamăgiți: a-i cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-ai pretinde unui balerin să nu mai
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
reportajele autorului, publicate în anii realismului-socialist. Imaginea orașului se construiește din multitudinea de perspective contradictorii ale personajelor. E numit, mai întâi, printr-o suită de negații, toate aparținându-i lui Bendorf (ins ,,puțin cam alături" și cu ,,o lampă stinsă"), raționalist prin excelență: ,,Orașul ăsta nu-și anunță prin nimic așezarea", ,,orașul care nu se vede și nu se aude", ,,nu se aude nici măcar sunetul de amiază de altădată al goarnelor din cele patru părți ale orașului". Bendorf este sigur că
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
seama de "realitatea nucleară a obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru potrivite, ca și mijloacele de expunere a rezultatelor acestor metode". "Stilul critic" are a se confrunta cu opinia unor "oameni gravi", a "raționaliștilor" care susțin scrisul "dezhidratat", "sticlos" asupra artei, o prezentare "scheletică" a acesteia, ce s-ar legitima "de la condiția de reflexivitate a îndeletnicirii, preschimbată destul de arbitrar în condiție pur teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
bănui, să se măsoare de la statura Călinescului cu un stîlp de susținere al criticii românești. Să considerăm atunci că aruncă mănușa întregii noastre critici care a ieșit de sub "mantaua" lui Maiorescu, mai tuturor criticilor noștri însemnați, "conduși de spiritul lui raționalist, de logică, de principiul unei autorități tolerante, de disociere noțională, de smulgere a literaturii din vălmășagul luptelor politice, urmînd calea proprie a realizării pur estetice", după cum se rostea, inclusiv anticipator, E. Lovinescu? N-ar fi prea mult? Sau chiar cu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nu poți, pur și simplu, să nu te mai gândești la asta? — Imposibil. Exist, deci cuget. Sau cum era? — René, hai să-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acel vechi ritual pe care nici o religie sau curent filozofic nu cutează a-l aborda pieptiș. Când reușeam s-o Încolțesc Într-o bucătărie, tăindu-i orice posibilitate de retragere, ușa unui dulap se deschidea și Își făceau apariția un raționalist și-un empirist, care ne luau martori la cearta lor. Chiar și când am blocat-o Înfierbântat În fundul unei debarale, răsturnând mături și găleți, Înălbindu-ne din cap până-n picioare din cauza unei pungi de detergent găurite, am dat peste un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de tipologie confesională care a stat la baza prelegerilor. El pune pe catolici și pe protestanți în categorii vecine - (se va înțelege astfel că fenomenul religios nu îl preocupă pe N. I. decât în perspectivă creștină); pe primii, îi califică de raționaliști; pe ceilalți, care recunosc totuși vieții religioase un caracter autonom și "extrarațional", îi va judeca până la urmă ca expresie a faptului că se "sprijină" tot pe rațiune. Ortodoxia este plasată în opoziție cu cei doi: ea a "codificat" religia în
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
îi servește foarte prost chiar și pe proprii membri. Adepții libertarismului corporatist „ omagiază cu regularitate memoria lui Adam Smith, considerându-l patronul lor spiritual. Opera sa rămâne temelia intelectuală pe care s-a construit întreaga structură a raționamentelor deductive ale raționaliștilor economici. Este o tragică ironie a sorții faptul că, deși acum adepții raționalismului economic invocă această structură pentru a legitima din punct de vedere intelectual ideologia libertarismului corporatist, opera epică a lui Smith, Avuția națiunilor, publicată pentru prima oară în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care se dezlănțuie de exemplu în jurul tragicului accident al unei frumoase prințese sau al morții neașteptate a unui popstar cuprins de scandaluri sau cea publică a unui papă transmisă de mass-media. Nu sunt mai puțin critic decât oricine critică religia. Raționaliștii ar trebui să fie mai apropiați de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de stilul meu de a gândi, iar dogmaticienii ar trebui să fie mult mai critici. Chiar și raționalitatea absolutizată și raționalismul ideologic pot fi o superstiție, la fel și dogmatismul teologic. Oricum îmi doresc prea puțin să discut atât cu raționaliștii rigizi, cât și cu dogmaticii imobili. De mai multe ori am constatat că, în polemici, ambii se dovedesc incapabili chiar și să redea corect opiniile mele. În acele circumstanțe acestor persoane ratio le este întunecată de passio. Normal că și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și în posibilitatea progresului nelimitat sunt idei utopice. Conservatorul nu acceptă anularea credinței într-o ordine transcendentă, sau într-un set de reguli care pot guverna societatea în numele spiritului. Conservatorul mizează pe diversitatate și pe misterul existenței umane, în timp ce iluministul raționalist pariază pe uniformizare și pe egalizare. Un conservator se îndoiește că societatea poate fi clădită în acord cu prescripțiile rațiunii omenești, fiind în schimb convins că facultatea rațiunii e mărginită și că ea trebuie să asculte de convențiile pe care
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
îmbogățit cu Jonathan Swift (Povestea unui poloboc) și Thomas Hobbes (Despre om și societate). Mult așteptate de cititori sunt și ultimele volume apărute în seria Copleston: Istoria Filosofiei. Vol. III. Filosofia medievală târzie și renascentistă și Istoria Filosofiei. Vol. IV. Raționaliștii. De la Descartes la Leibnitz. Fascinația ideilor. Călătoria unui băiat pe tărâmul realității este o introducere energică și riguroasă în filosofie semnată de Jack Bowen, iar Compendiu de pediatrie pentru cadre medii este cel mai nou ghid pentru cei care au
Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, în perioada 23-27 noiembrie, în Pavilionul Central Romexpo. () [Corola-journal/Journalistic/68247_a_69572]
-
o sentență demnă, notează Cioran, de Meister Eckart: "Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr". Un adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului", iar pe de alta, relativizează însăși suferința, care, ca o condiție sacrificială, părea a oferi temelia expiatoare a conceptului: "Să crezi că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele astea despre
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
și etica muncii, în care urmărește, de fapt, evoluția și influența arhitectului Adolf Loos în contextul epocii. Mult comentat și chiar controversat de numeroși cercetători, acesta apare ca o personalitate proeminentă a mediului cultural vienez, "adept al funcționalismului" ( William Johnston), raționalist "strict și puritan în arhitectură" (Carl E. Schorske), "antifeminist" (Jacques Le Rider), promotor și teoretician al "economiei comodității" aplicată la viața practică (Fedor Roth) etc. Desigur, o asemenea figură - mai era și boem excentric peste toate - capabilă a produce o
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]