31 matches
-
Editura Politică, 1987), că aici este vorba mai curând de o raționalizare care vine a posteriori, atunci când subiectul este pus să-și argumenteze unele acte. Așadar, omul nu este atât de rațional cum s-ar crede. El este mai degrabă raționalizator. La fel se întâmplă și în analiza practicilor divinatorii, când performatorul este pus în situația de a-și exprima coerent ideile cu privire la propriile sale acțiuni. 128 Moses Gaster, Literatură populară română, ed. cit.; Moses Gaster, Studii de folclor comparat, ediție
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
recoltei, pe de o parte, și cele două din prima și a zecea zi a lunii a șaptea, pe de alta, sunt două probleme încă nesoluționate; sistematizarea pe care o realizează mai târziu iudaismul mijlociu în Mișna este un compromis „raționalizator” și nu o explicație, chiar dacă putem presupune că conținutul lor a rămas mai mult sau mai puțin același. Situația se complică și mai mult din cauza existenței a cel puțin două calendare, cel cananeean-liturgic, în care Anul Noul este toamna, și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cea mai mare importanță. Odată scrise și introduse în circuitul raporturilor dintre oameni, legile sociale susțin și extind aria moralității comportamentului uman, exercitând asupra individului o presiune din afară. Aplicând sancțiuni pentru orice abatere de la normă, ele au un rol raționalizator și ordonator al mediului social. Imperativul legilor sociale devine o sursă de coeziune socială; ele se înscriu în constituția comportamentului indivizilor ce compun grupul social. Prin rolul și dimensiunea lor coercitivă, legile sociale edifică o tablă de valori obligatorii și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
atare) și a percepției relațiilor la nivelul câmpului. Aceasta este provocată de dezinstituționalizarea și delegitimarea practicilor anterioare ca urmare a acțiunii strategice a actorilor puternici (inclusiv și, În special, statul), a inconsistențelor interne ale practicilor instituite, dar și a efectului „raționalizator” al recomandărilor consultanților de afaceri și a schimbării retoricii sociale originând În sfera profesiilor raționale. Se produce În acest ultim caz o decuplare a instituțiilor „raționale” de capitalul social (relațional) existent ceea ce fie produce schimbări la nivelul configurației structurale, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
neoclasică, presupune relaționări temporare ghidate de interes și utilitate și ordonate doar de mecanismul prețurilor. Interacțiunea este indirectă și mediată de prețuri care exprimă raporturile de putere Între actori. Organizarea formală, În concepția instituționalistă, presupune integrarea Într-un proiect social raționalizator; rolurile sunt internalizate la nivel cognitiv, iar capacitatea de acțiune reprezintă o autorizare socială ce se Înscrie În teleologia socială; contactul este dinainte structurat, planificat pentru Înglobarea unui sens Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al preferințelor deja cristalizate. Cumpărătorul cumpără ceea ce preferă. Teoria disonanței sugerează însă un model explicativ alternativ al cauzării, care ar putea fi formulat astfel: cumpărătorul preferă ceea ce cumpără. Comportamentul precedă și modelează atitudinea (preferințele). Subiectul nu este deci rațional, ci raționalizator. Explicația este următoarea: personalitatea umană are o tendință naturală spre coerența interioară: către realizarea unei consonanțe între elementele sale, atitudini, credințe, comportamente. Comportamentul odată făcut nu mai poate fi de cele mai multe ori modificat în acord cu atitudinile și credințele. Acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]