47 matches
-
În straturi suprapuse, cu un penel gros, umed pe umed, profitând de neregularitățile găurilor din perete, chituite cu ciment și nisip, În jurul unei scene cu doi bărbați care luptau Îmbrățișați, unul căzut peste celălalt, Înjunghindu-se Îndârjiți, cu culorile vii ale racursiurilor lor violente potolite de straturi de albastru marin amestecat cu un pic de carmin pentru umbre, al cărui efect provenea de la vâlvătăile Încrucișate ale orașului În flăcări și vulcanului din depărtare. Pictorul de război lucrase multă vreme la acel detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare știa. Problema erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat. Chipul lui, pe care pictorul Îl Întărise cu umbre arse și albastru de Prusia, ca să-i accentuze colțurile și racursiurile, era descompus de groază, dar nu era Întors către călău, ci spre privitor, pictor ori cine asista la scenă. Și asta nu se potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o găsise alături; ridicându-se, o văzuse În picioare pe terasă, goală pușcă, cu corpul splendid luminat În racursiu, Înroșit de incendiile din depărtare, ca și cum pe piele i s-ar fi prelins penelurile doctorului Atl ori războiul de departe ar fi Învăluit-o cu cea mai mare gingășie. Fac o baie de foc, spusese când el o Îmbrățișase pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acea oră a după-amiezii făcea restul. A spălat penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orașele care izbucneau În contralumini negre pe fundalul unor tablouri imposibile, al căror realism era totuși la limită. Era, În rezumat, umbra vulcanului, ori, mai curând, a obiectelor luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea stăpânire, din vârful lui olimpian și letal, pe punctul superior al triunghiului, impunând Împrejurimilor simetria sa roșie. În turn nu se auzea decât uruitul generatorului de afară și alunecarea pesulelor pe perete. La lumina reflectoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
universul. Și era târziu pentru orice, a mai gândit. Mai ales pentru el. Vocea lui Markovic a răsunat stinsă, gânditoare. În loc să stea de vorbă, părea că-și exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oră fixă, pastor-vedetă cu chip familiar, ordine imuabilă a rubricilor (politic, economic, social, extern, cultură la sfârșit). Avantajul cinematografiei este timpul pe care-l pierde. Șansa ei sunt lungimile. Lungimile și pauzele. Acești prețioși timpi morți fără de care elipsele sau racursiurile și-ar pierde orice efect, orice sens. Imaginea de cinema păstrează timpul grafosferei, care este cumulativ. Un film bun construiește durate în care se poate trăi în mod plăcut, asemeni unor vieți în viață, refugii și cămine deschise oricui. Orice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei În trei, și reprezentând frunze, picioare, fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau titlurile, Muzeul de Belle Arte a luat o hotărâre decisivă, cumpărând trei din cele unsprezece opere, la un preț global care a lăsat contribuabilul cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întrepătrunse sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru cea muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neologisme, pătrunse însă în clasa neutrului (vezi: alibi - alibiuri, atu - atuuri, bolero** - bolerouri 30, chimono** - chimonouri, clou [pron. clu] - clou-uri, embargo - embargouri, file - fileuri, forfait [pron. forfe] - forfaituri, fado - fadouri, gabro - gabrouri, halo** - halouri, iglu - igluuri, indigo - indigouri, racursi - racursiuri, rondo - rondouri, sote - soteuri, șevro - șevrouri, tabu - tabuuri, taxi - taxiuri, travesti - travestiuri). De reținut clasa celor cu finala radicalului în e accentuat (degrade - degradeuri, lame - lameuri, nescafe - nescafeuri, parfe - parfeuri, piure - piureuri). Prezența acestei clase, chiar dacă nu foarte numeroasă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
salvarea, una dintre ele, în alianța fecundă dintre presă și literatură, un cuplu ce poate da măsura axiologică chiar a unor performanțe prin texte care transcend contextul și scapă astfel, cum s-a observat, de presiunea erozivă a timpului. Varia (Racursiuri) Un cărturar autentic. Așa a fost și va rămîne, pentru mine, silueta intelectuală a lui Romul Munteanu, omul care a lăsat o urmă incontestabilă în cultură română. Nu vreau să mi-l amintesc în acea ipostază cînd spunea, cu atîta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pagină a ziarelor noastre. Printr-o coincidență supărătoare, aceste locuri ale istoriei străvechi îi atrag, mai mult ca pe oricine, pe oamenii grăbiți (eu nu fac excepție de la regulă). În complicatul Orient, eu am venit cu câteva idei simple"... Ilustru racursiu. Lumea a cam uitat că de Gaulle a stat doi ani în regiune (1929 1931), în calitate de comandant al birourilor doi și trei ale armatei din Levant (adresa lui de la Beirut: 268, rue du Chouf, fostă Tadman, etajul I, cheile la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în tinerețe... Sunt acestea remarcile unui servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se chiar "elitele". Memoria colectivă e caricaturală, iar desenul lui Tim înfățișând un deportat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Călinescu și că Manolescu e cel care a dezbătut-o, dar, în fine, nu poliția ideii, ci ideea în sine e importantă). O istorie se scrie, oricum, din contemporaneitate, cu gusturile și conceptele noastre. Dar a pune "materia" în racursiu nu e cel mai ușor lucru. Dacă voi scrie vreodată o istorie aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești. Credeți că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din secolul trecut? O reevaluare "la sânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pictorilor români de marcă, dar susținută de cele mai mari reușite ale artei occidentale, artistul nu s-a ferit de toate greutățile pe care realizarea unor astfel de compoziții le impun, ba din potrivă pare că le-a căutat. Deși racursiurile utilizate, compozițiile dificile și pozițiile teatrale cu grandoarea căutată a personajelor înfățișate, par să aducă pictorului satisfacție Totul contrastează cu lirismul peisajelor pictate cu o reală efuziune la Brăila, pe Olt sau la Herța. Admirator al Renașterii, al clasicismului și
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
continuă singur lucrările, până în 1459. Aceste fresce au fost în mare parte distruse într-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spațiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei și foloseau în mod consecvent racursiurile, ceea ce denotă interesul artistului pentru sculptura și arhitectura antichității. Frescele sale sunt considerate drept primele opere de vârf ale Renașterii din Italia de Nord. Ele continuă evoluția protorenașterii florentine și dovedesc influențele unei călătorii la Veneția, unde Mantegna avusese ocazia
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
se poate observa, tematica aleasă nu este una de critică socială cum s-a mai spus în trecut. Similar cu "Balada morții" a lui George Topârceanu, pictorul "cugetă" cu penelul asupra morții, detaliile de ordin social devenind conotații subiacente. Privind racursiul îndrăzneț al lucrării și vigoarea cu care a fost realizată, se pot face apropieri cu pânze celebre ca "" de Rembrandt și "" de Andrea Mantegna. Baltazar a reușit să reproducă o poziție dificilă a corpului uman și a fost prima sau
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
încă de la jumătatea secolului VI este la fel de vădită, fie că este vorba de figura roșie, fie că este vorba de figura neagră care era pe cale de dispariție. Generația din 530 i.en. exploatase în chip admirabil posibilitățile figurii roșii introducând racursiul în desen, dezvoltând o extraordinară precizie anatomică și înnoind repertoriul. În ceea de-a două generație de pictori, care corespunde cu stilul sever , se evocă reprezentarea foarte patetică a căderii Troiei de către pictorul Kleophrades, o cupa a pictorului din Brygos
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cult, ce înfățișează o scenă intitulată "Dumnezeu crează soarele și luna". Această scenă este inspirată din lucrarea cu aceeași temă a lui Michelangelo, aflată la Vatican în Capela Sixtină. Compoziția este simplificată, "Dumnezeu Tatăl" fiind pictat singur, în semiprofil cu racursiuri liniștite, spre deosebire de cea a lui Michelangelo unde Dumnezeu are însoțitori și este reprezentat cu fața la privitor. Ca o concluzie generală pentru pictura religioasă a lui Mișu Popp, este că el a continuat direcția de laicizare pe care Constantin Lecca a inițiat
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]