49 matches
-
care regizorului îi sunt dictate o serie de opțiuni menite să asigure succesul de casă trecând peste scrupulele estetice ale acestuia; Ed Wood (1994) al lui Tim Burton ne introduce în culisele cinematografului cu profil consumerist al anilor ’50, iar racursiurile cinefile din Ararat (2002) al lui Atom Egoyan reflectă vârste ale cinematografului asociind sensibilități specifice. Filmul lui Wim Wenders pornește de la un impas, de la contactul său cu mecanismul cineamtografiei americane prin intermediul filmului pe care-l face în America avându-l
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
fie pe făgașul acelorași opinii, fie pe al altora care nu mai puțin ne incită, survolînd, ca-n viață, mai multe domenii, făcînd comerț de idei și impresii tot ca-n viață, recurgînd frecvent, spre a relua termenul eseistului, la racursiuri, adică la "prescurtări"ale unei problematici presupusă mai amplă, mai bine zis inepuizabilă precum misterul existenței însăși. Evident, o producție de o asemenea factură trebuie să aibă o cotă de originalitate, id est de inconformism. A relua lucruri știute ori
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
prin care Peter Sloterdijk se desparte de Derrida, algerianul, într-un fel propriu: în urma unei excursii, comprimate, de la originea la capătul metafizicii occidentale. E un racursi de highlight-uri ale unuia dintre cele mai ciudate, pretențioase și respinse bibliografii contemporane. Un racursiu în mers, un dans despre care cei care interpretează Like an Egyptian spun că e „dansul nisipului” - adică a ceea ce rămîne, în urma „deconstrucției” făcute de istorie, din piramidă. Textul lui Sloterdijk este unul despre piramidă și despre ce ascunde ea
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
că sugestiile pe care le face pot fi împlinite chiar de sine însuși. Evitând cu eleganță toate capcanele clișeelor critice anterioare, realizând în același timp o incursiune minuțioasă prin discursurile premergătoare, deconstruind “simplificările” mutilante și reîntregind portretul lui Maiorescu prin racursiu logico-filosofic, Cornel Moraru procesează o întreagă bibliotecă și, scriind proză de idei, ne reîntoarce un obiect cultural de o limpiditate intelectuală, echilibru hermeneutic și claritate ideatică înalte, demne de concizia și spiritul critic ale lui Maiorescu însuși.
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
viață. Regizorul nu ne face accesibil tot acest univers al penumbrei, însoțim o vreme universul „Circului”, spionajul britanic, până când ne familiarizăm puțin cu jargonul, cu mediul funcționăresc. Discuțiile nu oferă decât parțial explicații, acțiunea apare astfel cam încâlcită, făcută din racursiuri nostalgice, pânde și așteptări. Spionajul oferă o rațiune de a fi trădării, iar ceea ce apare tulburător este tocmai prezența trădătorului în nucleul cel mai restrâns, în cercul cel mai intim. Nu-i voi divulga numele pentru cei care nu au
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
care-i rezumă viața. Însă acest text nu este uman și nu-l mai pot desluși. Ce a rămas dincolo, nașterea, copilăria și adolescența mea transpar uneori prin porozitatea uriașului zid, în zdrențe lungi și enigmatice, deformate în anamorfoze și racursiuri, pulverizate de mediile de difracție, nenumărate, prin care ajung până-n odaia micuță în care mă mai întorc câteodată. Sidef peste sidef peste sidef, albăstrui peste albăstrui peste albăstrui, fiecare vârstă și fiecare casă în care am trăit (dacă n-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niște mânuțe care-ar înălța o ofrandă. Ochiul albăstrui, de porțelan, avea irisul de sticlă căpruie, în care sclipea o țandăra de lumină. Cu capul mult dat pe spate, căci nu-i veneam jupuitului de viu decât pân-la buric, contemplam racursiul sinistru tot așa cum privisem câmpul de flori de culoarea cernelii, până la un fel de auto-hipnoză, la uitare de sine, la stingere treptată a ființei din jurul statuii, devenită brusc pregnantă și luminoasă, cu contururile irizate de dungi șovăitoare de aur. Și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei În trei, și reprezentând frunze, picioare, fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
avut, e drept, scrupulele de a trimite fiecare dintre creațiile sale, care rămăseseră la fel de oacheșe, cu numele scris corect, iar la expoziție puteai citi Cafeneaua Tortoni sau Chioșcul cu ilustrate. De altfel, prețurile nu erau uniforme; variau după minuțiozitatea cromatică, racursiurile, compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau titlurile, Muzeul de Belle Arte a luat o hotărâre decisivă, cumpărând trei din cele unsprezece opere, la un preț global care a lăsat contribuabilul cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din Călinescu și că Manolescu e cel care a dezbătut-o, dar, în fine, nu poliția ideii, ci ideea în sine e importantă). O istorie se scrie, oricum, din contemporaneitate, cu gusturile și conceptele noastre. Dar a pune "materia" în racursiu nu e cel mai ușor lucru. Dacă voi scrie vreodată o istorie aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești. Credeți că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din secolul trecut? O reevaluare "la sânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar reflecția lor. Într-un pasaj de Novalis, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aproximație ce este, fiind deocamdată un mixaj din orice poate fi considerat text, adică sînt pagini de jurnal, eseu, pseudocronici de film sau mai degrabă prezentări cu Îndemînare de cinefil, vagi cronici literare, enervări, ziaristică, ironii, sfaturi agricole, creștinism, ecouri, racursiuri, note, crochiuri, proză scurtă, subiecte de roman, exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întrepătrunse sau distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru cea muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era mai rău când durerea venea noaptea și, cu toate că pastilele Îl calmau, Îl ținea treaz până În zori), a privit panorama circular și pe Îndelete: orașul modern din depărtare și orașul În flăcări din apropiere, siluetele gârbovite care fugeau din ele, racursiurile sumbre ale oamenilor Înarmați dintr-un plan mai apropiat, reflexul roșiatic al focului - tușe trase cu un penel fin, cinabru pe galben - care luneca pe metalul puștilor, cu licărul special pe care ochiul nefericitului privitor protagonist Îl captează cu neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a abandona aparatele fotografice și a picta bătălia bătăliilor i se năzărise lui Faulques În fața tabloului din palatul Uffizi În ziua când Olvido Ferrara și el Înlemniseră În sala, din fericire goală timp de cinci minute, admirând compoziția extraordinară, perspectiva, racursiurile magnifice ale picturii pe lemn, una dintre cele trei care reprezentau episodul militar din 1 iulie 1432 de la San Romano, o vale de lângă râul Arno, Între oștile Florenței și Sienei. Olvido Îi atrăsese atenția lui Faulques asupra liniei orizontale care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În straturi suprapuse, cu un penel gros, umed pe umed, profitând de neregularitățile găurilor din perete, chituite cu ciment și nisip, În jurul unei scene cu doi bărbați care luptau Îmbrățișați, unul căzut peste celălalt, Înjunghindu-se Îndârjiți, cu culorile vii ale racursiurilor lor violente potolite de straturi de albastru marin amestecat cu un pic de carmin pentru umbre, al cărui efect provenea de la vâlvătăile Încrucișate ale orașului În flăcări și vulcanului din depărtare. Pictorul de război lucrase multă vreme la acel detaliu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbea, răuvoitor. - Ei bine, cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare știa. Problema erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat. Chipul lui, pe care pictorul Îl Întărise cu umbre arse și albastru de Prusia, ca să-i accentuze colțurile și racursiurile, era descompus de groază, dar nu era Întors către călău, ci spre privitor, pictor ori cine asista la scenă. Și asta nu se potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o găsise alături; ridicându-se, o văzuse În picioare pe terasă, goală pușcă, cu corpul splendid luminat În racursiu, Înroșit de incendiile din depărtare, ca și cum pe piele i s-ar fi prelins penelurile doctorului Atl ori războiul de departe ar fi Învăluit-o cu cea mai mare gingășie. Fac o baie de foc, spusese când el o Îmbrățișase pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acea oră a după-amiezii făcea restul. A spălat penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
orașele care izbucneau În contralumini negre pe fundalul unor tablouri imposibile, al căror realism era totuși la limită. Era, În rezumat, umbra vulcanului, ori, mai curând, a obiectelor luminate de el; proiecția povârnișurilor lui opuse, decupate, conturate cu strălucirea În racursiu a craterului ce punea stăpânire, din vârful lui olimpian și letal, pe punctul superior al triunghiului, impunând Împrejurimilor simetria sa roșie. În turn nu se auzea decât uruitul generatorului de afară și alunecarea pesulelor pe perete. La lumina reflectoarelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
universul. Și era târziu pentru orice, a mai gândit. Mai ales pentru el. Vocea lui Markovic a răsunat stinsă, gânditoare. În loc să stea de vorbă, părea că-și exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
altul, reperul esențial rămâne momentul redactării. Autobiografia se scrie, de obicei, la o distanță mare de timp față de evenimentele Întâmplate. Jurnalul se supune regulii de a scrie zilnic. Autobiografia comprimă mari secvențe temporale, jurnalul intim fragmentează durata unei zile. De racursiuri temporale va fi vorba În ambele situații, doar că mărimea lor diferă esențial. Autobiografia suprimă uneori ani Întregi, pe când jurnalul intim abia dacă-și permite luxul eludării câtorva zile. Însă, ca o notă comună, literatura acestor forme epice are același
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Armeană, în ale cărui mari ferestre bătea insuportabilul toboșar al timpurilor noi. Așadar cele patru ilustrate, pe rînd. Cu la fel de laconice adnotări (în paranteză), acum datate. 1. "Vedere din port", cu un vas impozant, acostat lîngă faleza mult monumentalizată prin racursiul fotografic. Pe verso, notațiile scurte, cu aerul lor candid, ca și cum nu s-ar fi referit la o țară aflată sub ceaușism dur și triumfalist: Cobor din Săgeată la ora 11, îmi iau cameră la hotel Farul și mă duc pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]