29 matches
-
simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională după modelul britanic. Dar atât intransigența regelui și a aristocrației cât și presiunile din partea celor mai radicaliști revoluționari au făcut ca lucrul acesta să nu se întâmple. În schimb, propunerile pentru reformă s-au transformat în revoluție odată cu măsurile ridicate din timpul terorii revoluționare a iacobinilor (1792-1795) și prin execuția regelui și a familiei sale în 1793
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franței cu multitudinea ei de obiceiuri și tradiții și de sisteme corporatiste diferite care încă mai existau la vremea Revoluției.18 Diferența față de Vechiul Regim consta în modalitatea lor de a înțelege locus-ul suveranității și autorității. Cel puțin cei mai radicaliști revoluționari, influențați de ideile lui Rousseau, vedeau acum acest lucru degajându-se din interiorul "poporului". Pentru unii, era vorba doar de oameni înstăriți și educați; pentru alții, de toți adulții, bărbați și femei. Această nouă înțelegere a ideii de națiune
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1. Critică feminismului Adesea, criticile la adresa feminismului sunt foarte specifice. De exemplu, separatistele lesbiene ar susține c] numai separarea total] de b]rbați poate permite femeilor exercitarea puterii și controlului asupra trupurilor lor. Pe de alt] parte, feministele mai puțin radicaliste și nonfeministele insist] c] o asemenea situație nu este necesar] și, de asemenea, c] ea limiteaz] alegerile femeilor și neag] chiar și posibilitatea teoretic] de a se angaja într-o activitate heterosexual] consensual] neexploatativ]. Din aceast] perspectiv] radical], b]rbatul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin niște frontiere, care mai întîi au divizat-o și apoi au rămas mereu schimbătoare pînă în momentul unificării.224 Aceasta nu reprezintă la urma urmelor decît o fațetă a "sindromului german" al națiunii etnice. Există alți responsabili de tendința radicalistă, deoarece Kant s-a făcut cantorul logicii dominatoare a Statului rațional înainte ca Herder să-l dea de rușine. Pe urmă, Hegel aproape că a divinizat acest Stat căruia, în opinia lui, societatea trebuie să i se supună fără rezerve
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]