65 matches
-
de a stabili un corpus teoretico-ideologic capabil să înlocuiască marxismul stalinist și prosovietic, considerat depășit. Aceste idei pot fi rezumate în șase puncte: natura continentală a revoluției latino-americane, caracterul ei socialist, lupta armată* ca mijloc, rolul conducător al unei mic-burghezii radicalizate, subordonarea alianțelor politice față de proiectul revoluționar și refuzul colaborării partidelor comuniste tradiționale. Anii 1959-1967 constituie vârsta de aur a Noii Stângi: în toate țările din America Latină izbucnește, cu o violență variabilă, câte o mișcare de gherilă. Simpatizant al maoismului* pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Arabia Saudită, țara care părea cea mai stabilă din zonă. După atentatul de la Ryad, din 16 mai 2003, soldat cu 34 de morți, autoritățile saudite au pornit o adevărată vînătoare de teroriști. Într-adevăr, și aici se manifestă un curent islamist radicalizat, iar țara se confruntă cu grave probleme sociale și cu afirmarea tot mai puternică a identității minorității șiite din est, zona cea mai bogată în petrol. Aceasta se petrece și în încercarea de a mai îndulci puțin relațiile cu S.U.A.
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe care aceasta le deține într-o epocă în care trebuie să-și asume "condiția postmodernă"432, un teoretician al socialului precum Anthony Giddens consideră că este mai indicat să ne raportăm la lumea contemporană ca la una a "modernității radicalizate"433, accentuând în același timp asupra prefigurării la orizont a societății postmoderne. De altfel, atât filosofia, cât și teoria socială și politică înseși par să fie puse în fața unei provocări ca și celelalte sfere ale cunoașterii umane din moment ce o serie
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
asum în mod necesar respingerea gândirii de tip utopic, ci doar distanțarea critică față de aceasta. Imaginația utopică e, ca și ideologia, prezentă în orice societate, iar postmodernitatea nu anulează în niciun fel această situație. Dimpotrivă, chiar și în condițiile "modernității radicalizate" pe care o analizează, Anthony Giddens vorbește despre un realism utopic, considerând că "anticipările viitorului sunt parte integrantă a prezentului, răsfrângându-se asupra modului în care se dezvoltă de fapt viitorul; realismul utopic asociază "deschiderea" spre viitor cu analiza tendințelor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care James Meredith (vezi MEREDITH, JAMES) a fost ținta unui asasinat. Carmichael afirmă că, de acum, crede în Black Power, lăsând în urmă inițiativele nonviolente promovate în SNCC, care, și ea, a devenit mai puțin N decât își propusese inițial. Radicalizat, Carmichael devine liderul SNCC în 1966, marcând depărtarea de atitudinile nonviolente ale mișcării drepturilor civile și de Martin Luther King, Jr. (vezi KING, MARTIN LUTHER, JR., DR.). Cel din urmă, prin atitudinea sa nonviolentă, se pare că a fost perceput
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Ernesto trăia În Guatemala și se implicase deja În activități politice cînd, În 1954, guvernul condus de Jacobo Árbenz, ales În mod democratic, a fost răsturnat printr-o operațiune militară organizată de CIA. Ernesto s-a refugiat În Mexic, profund radicalizat. În urma unei legături stabilite În Guatemala, Guevara a pornit pe urmele unui grup de revoluționari cubanezi exilați În Mexico City. În iulie 1955 l-a cunoscut pe Fidel Castro și s-a Înscris imediat În rîndurile unei expediții de gherilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi cu ușurință interpretate În sensul susținerii unor limitări și excluderi. În timpul celui de-al doilea război mondial, preocuparea pentru modernizarea tehnologiilor educaționale, atât structuri, cât și metode de mobilizare și control social a fost treptat Înlocuită de o retorică radicalizată și de o politică a excluderii. Decidenții au Încercat să construiască un sentiment identitar și comunitar prin distanțarea anumitor grupuri ale populației de „ceilalți” definiți În termeni de diferențe biologice ereditare și nu au fost dispuși să exploreze potențialul pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
o populație pauperizată, derutată, Înfometată, iar la vârf... Vladimir Tismăneanu: ...le Roi s’amuse! Mircea Mihăieș: Miniștrii organizează, ca În cele mai bune perioade ale ceaușismului, mari partide de vânătoare. Poate ar mai trebui vorbit și de conflictul destul de evident, radicalizat, dintre premierul Năstase și președintele Iliescu, cuantificat În niște replici destul de dure de ambele părți. La un moment dat, Năstase spune, extrem de obraznic: „Domnul Ion Iliescu nu este medicul meu de familie”. Nu admite să primească o consultație medicală din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
povestește. Într-o astfel de literatură - afirmă exegeta - deschiderea permanentă este programată, ca și obținerea obscurității prin analogii și simboluri, ca și tendința autoreflexivă și relativizarea viziunii prin pluralitate spațio-temporală ori fenomenologizarea răsfrângerii esențialiste. Toate, descoperiri mai vechi ale literaturii, radicalizate însă de novatorii contemporani. Această schiță va fi dezvoltată în Romanul poetic (1977) pe o plajă extinsă și la alte literaturi: engleză, americană, austriacă. M. încheagă astfel una dintre cele mai compacte imagini, la noi, a Noului Roman francez ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
ne face avari; Averea practicată în dragoste ne face generoși. Credința fără dragoste ne face fanatici; Credința practicată în dragoste ne face toleranți". Indicațiile pentru etica umanității sunt așadar susținute și încurajate de etica specific creștină și în același timp radicalizate și universalizate de faptul că au aceeași valoare concretă pentru toți oamenii, chiar și pentru dușmani. Mai important este tot ceea ce își face simțită influența în viața de toate zilele. Modelul fundamental creștin, ce se reflectă în Evanghelii prin Isus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
revista "Vatra" (nr. 8/1996), scrie despre "începuturile" mele: "... această exigență cu orice risc, a moralității actului critic le aparține prin excelență celor doi redutabili cronicari literari ai grupării: Ion Negoițescu și Cornel Regman. Această orientare, în forma ei aproape radicalizată, îi este caracteristică mai ales lui Cornel Regman. El este un raționalist în speța imediată a lui Pompiliu Constantinescu, dar, în plus, în pitoresc-umoral uneori, polemic și moralist. (...) Deși considerat un fel de copil teribil în cadrul grupării, se afirmă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a gândirii dogmatice, fapt ce l-a determinat o dată în plus să urmărească sensul epistemologic și metodologic al acesteia și să încerce să acrediteze ideea unei cunoașteri cu sens minus, în care un mister nu este atenuat, ci e potențat, radicalizat și formulat numai antinomic. Astfel, el va privi aceste descoperiri și teorii nu ca pe un impas generator de criză, "ci ca apariție a tipului de cunoaștere pe care-l numim "minus-cunoaștere""708. 5.2. Deschiderile tematizării blagiene a antinomicului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Adei, un maestru socratic cu alură de Nae Ionescu) și Alain (seducătorul cinic cu suflet ascuns de copil), chiar și Roland (românul stabilit în Austria, nostalgic al patriei-mame), adică personajele masculine mai de relief, sunt, la o atentă privire, încarnările radicalizate ale potențialităților psihologice și de caracter ale naratorului. Romanul-confesiune se încheagă, în mare măsură, în perioada unui stagiu la un Institut de Cercetare Juridică din Welk. Dimensiunea metadiscursivă (accentuată în celelalte romane ale lui Crăciun) se dovedește discretă aici, naratorul
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
de inaparente pe atît de revelatoare. Vasile Igna o subsumează sintagmei de "Rezistență Culturală". O formulă nescutită de-o anume "echivocitate", cum ar spune d-sa, deoarece tocmai acestei modalități a rezistenței i s-a imputat mărginirea, oprirea în fața protestului radicalizat, de natură politică. Pentru a "curăți" conceptul de umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
putrefact: "Cu botul pe labe și an genunchi,/ cu pucioasa curgăndu-ti prin vene,/ distrugi și te autodistrugi/ crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
sus de iederi nevăzută-n zare./ De ce plângi tu când eu înalt o sumbră/ Pânză ce se întuneca la-nziorare?" (Paul Antschel/ Celan, Taglied/ Cântec de zi). Dar tocmai documentarea punctului de plecare al unei poezii "stigmatizate, alungate, ghettoizate și deportate", radicalizate abia ulterior, are o deosebită importantă nu numai pentru istoria literară, ci și pentru cititorii care continuă să se emoționeze la aproape un secol de la scrierea poemelor. Nu voi încheia aceste rânduri admirative față de performanță editorilor fără a cita un
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
fină pedanterie, Barbu Cioculescu avansează cu pași moi pe tărîmul cinismului. Se vorbește (noi înșine am vorbit) despre ironia d-sale, însă ce este ironia decît un cinism dezinfectat, adaptat uzului curent? De altminteri cinismul pare magnetic atras de inteleoctul radicalizat (Malraux îl definea drept "ispita comună a tuturor inteligențelor"). Nimic nu-l satisface pe autorul nostru, nimic nu-i redă încrederea într-o lume ce-i apare coruptă prin esența sa, care se mulțumește a se drapa în aparențe ale
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Relli și Olivier - fiul „uitat” și el! - îi redă încrederea și dorința de a relua și muzica: „Nu cumva trăiești o ‘mică renaș tere’ și o mare ‘reînviere’ de care nu vrei să fii conștient?” (p. 124) Iar strategia e radicalizată - poate reușește: „Acum refuz să citesc ziarele, să mă uit la televizor, să aflu ce se petrece în lumea întreagă pentru simplul fapt că nu se întâmplă nimic, adică se repetă la nesfârșit același masacru de fiecare zi, de când suntem
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
apare în ultima-i antologică ipostază, această față e violent desfigurată, devastată de un flagel ce s-ar zice că e fără remediu aidoma fizionomiei unui lepros într-un stadiu avansat al maladiei. Cuvîntul de ordine al poetului este inconformismul radicalizat. La antipodul sentimentelor bune, starea sa de spirit e o arenă de manifestare a unei demonii virulente, tinzînd a escalada formulele cît de cît cunoscute ori previzibile, în căutarea febrilă a unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
R. Popescu voia s-o consacre doar unor probleme mărunte. (Pusese reuniunea într-o sîmbătă cînd se dădeau la televiziune două meciuri de fotbal și rugby. Printre altele.) Dar scriitorii au atacat problemele reeditărilor și traducerilor, în frunte cu Paler, radicalizat, dar știind cum să se exprime ca să nu poată fi tratat drept disident". Nu lipsesc nici momentele în care, plini de ifose, cei menționați la Europa liberă cu propriile lor texte... se supără tot ei: "Sorin Titel s-a supărat
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
În Pičces de guerre (Piese de război) sau Chaise (Scaunul) de Bond, în La Tour de la Défense (Turnul Défense) de Copi, în Blasted de Sarah Kane și, mai recent, în Les Marchands (Negustorii) de Joël Pommerat, motivul revine, însă deplasat, radicalizat, deoarece se trece de la "moartea copilului" la "uciderea copilului". Ceea ce, la precursori, se producea sub impactul bolii sau al accidentului, se împlinește acum ca urmare a unui infanticid. Are loc, astfel, o deplasare, căci de la "hazardul tragic" se ajunge la
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
puțin lentila prin care se adună într-un focar razele unei lumi reprezentate, cît ochiul vizionarului care dispune de viziunea sa, cel care, văzînd, creează cele ce vede". Dar această exaltare, să recunoaștem, ușor luciferică, a măreției livrești, nu e radicalizată, nu alcătuiește decît unul din aspectele discursului în chestiune. Ea coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca fiind fundamentală pentru eseistul
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
În Cu voi, poetul își adîncește ipostaza damnării. Spre deosebire însă de maestrul său, Macedonski, Bacovia nu găsește mîngîiere în chiar situația sa de poet "blestemat", în sublimitatea poeziei, în gîndul posterității reparatoare, dezvăluind o dispoziție mizantropică. Decepția sa e radicalizată: "Ca o reacțiune (atît de puțin macedonskiană!), poetul pare a-și sfărîma cu pofidă propria creație, oferind discontinuități mizantropice, ținînd de absurd și cu placări prozaice (care au făcut școală), ca în Amurg, de exemplu". Se accentuează, drept soluție ultimă
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
pasiuni, orgolii și ideologii absolut indecentă. Pot înțelege că în jurul unei reviste precum Observator cultural, construită declarativ pe ideea ilustrării modelor momentului (vezi programul publicat în primul număr al săptămânalului) s-au adunat adepții corectitudinii politice, adică ai unei stângi radicalizate. Nu trebuie să spun eu cum au început tragediile secolului douăzeci, inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
în lista lui Jonathan B. Kramer. Și nu este deloc surprinzător faptul că o asemenea imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o pierdere a subecitivității, fie o revenire la această; sfțrșitul noului sau mai noul; retragerea avangardei sau o avangardă contemporană
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]