6,551 matches
-
pe umerii personajelor brebaniene este originea. în arborele genealogic stă destinul. Un arbore la fel de ferm precum virilitatea feroce care terorizează femeile. Breban este cel care a încercat să reinventeze aristocrația după proletcultism. Și Constantin Țoiu are vizibil aceeași tendință. Nobilii, rafinații, snobii au fost reconturați, au fost puși în noul context socio-politic, într-o încercare disperată de recuperare a evoluatului roman psihologic interbelic. Numai că aristocrația lui Breban este una dictată de codul genetic, este o caricatură ciudată, a aristocraților din
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
semnificative sau doar bizare de pe parcursul întregii vieți a personajului), accidental sau cu intenție. Stilul leneș-tensionat contrastează violent cu indicarea-pe-jumătate a morții, concentrată în cîteva rînduri, din final. O carte cu întorsături de frază și de raționament neașteptate, pentru gusturi rafinate, a unui scriitor de la care așteptăm cu nerăbdare să mai scoată ceva din deja mediatizatul său sertar... Alexandru Vona - Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, Editura " Biblioteca Apostrof", Cluj, 2001
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
îi contrariau și îi surescitau, totodată, manifestațiunile mele, mai tare decît comentariile în sine, pe care nici nu le receptau pe de-a întregul fiind, amîndoi, hipoacuzici. Un Caramitru de zile mari, regia lui Todea mai inspirată ca oricînd, elegantă, rafinată, cu contrapuncturi abil construite și introduse, un spațiu scenografic rarefiat, modern, ireal organizat de Marius Alexandru Dumitrescu, o sală arhiplină, înțesată de mari artiști de aici și de pretutindeni, distinși și destinși, în loja Naționalului, președintele Iliescu și altețele regale
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot configura o operă
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
din secolul al XIII-lea a lui Jakobus de Voragine. Imaginea noastră despre țara urmașilor lui Ismael este aceea a unui deșert imens. Dar atunci de ce au numit-o romanii Arabia Felix? Că aici s-a dezvoltat o civilizație extrem de rafinată încă înainte de apariția Islamului, ne-o dovedește poezia, celebrele quasâde (poezii cu formă fixă), o parte din ele adunate în Cele șapte mu'allaqute de rapsodul Hammad al-Rawya. "Poemele suspendate" (al-mu' allaqat) erau acelea care câștigau concursurile de poezie intertribale
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
într-un foarte scurt timp, a arabilor, la unirea unor triburi prin credință într-o armată care aproape a cucerit lumea, se impune să admitem că arabii au avut întotdeauna o elită intelectuală notabilă. Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui Harun al-Rașid în secolul al VIII-lea. De fapt, "renașterea carolingiană" poate că nu s-ar
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
pro-român, personajul lui nu trece munții niciodată, nu are nimic din fiul învățătorului ardelean care își caută norocul și faima în vechiul regat, nu este nici pro-german, nu doar pentru că personajul său nu trece cealaltă graniță, dar și pentru că o rafinată ironie deconstruiește sistematic imaginea superiorității germane. începînd cu refuzul tatălui comerciant de a pune în vitrina magazinului plăcuța cu mesajul, într-un scris gotic afectat "Nu servim evreii", trecînd prin delimitarea adolescentului de Horde, grupul de copii antrenat pentru a
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de vigoare. Deși, în tăietură proaspătă, rupturile și
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
dată, nu în istoria războiului rece, ci în textele autorului. Cioran, ca și Dante, scrie fabricând un personaj pe care îl cheamă tot Cioran. Ne putem da seama după deosebirea dintre caietele lui, care sunt uneori chiar banale, și textele rafinate și ironice pe care Cioran le-a lucrat, până ce-a ajuns la o mare dexteritate verbală. Mulți dintre criticii noștri erau atât de pasionați de personajul Cioran, încât nu vroiau să caute o altă biografie decât cea prezentată în textele
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
ață" (Plictis). Istoria convertită în plictisul nimicirii lente care inundă frageda conștiință infantilă, ce-ar putea fi mai dureros în ordinea distrugerii interioare a omenescului? Ioana Ieronim se dovedește a fi, și în Triumful Paparudei, una din vocile noastre poetice rafinate, expresie a unei fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul cu o istorie pe care nu doar energia împotrivirii fățișe, ci și cea a unei inaderențe de semitonuri
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
Roman, mărturisesc că mă inițiez uneori și pe ascuns, la standul Muzeului Țăranului Român unde răsfoiesc încet și savant paginile, memorînd, cît pot, adică două-trei rețete. Pînă se va epuiza tirajul. Cînd eram pe culmile elogiului și plescăiam pofticios, dar rafinat, opresc mașina la culoarea roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui Brigand de prezența unei tehnici narative rafinate, pe un suport de viață și de depozitare livrescă extrem de pretențios, un autor la fel de stăpîn pe descripția fidelă de epocă și pe resorturile inspirației magice, cu rădăcini indigene, dar și străine. Ce-am reținut cu satisfacție la Cimpoeșu e că
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
impresia că prin răbdătoare acumulare ceața se destramă, izbîndește lumina și enigmele se rezolvă. Nu este însă așa, e tocmai invers, cu cît are întîietatea faptul precis cu atît crește și confuzia. Pe această contradicție a scontat și autorul, construind rafinat caractere originale (de calitățile romanului în diversificarea tipologiilor mă ocup într-un alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu noime nedivulgate. "Oamenii fac ceva, dar gîndesc la altceva", e o generalizare
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
auzit niciodată partitura deschisă înainte-le, trăiesc intens bucuria descifrării ei, în urechi le sună, întreagă, toată muzica imprimată pe hîrtie. Am avut, citindu-ți admirabila carte, senzația participării directe la marea aventură, avînd permanent bucuria frazei, a desenului ei rafinat, a materiei forjate. Minunat! Aflat pe alt mal a viziunii asupra romanului, nu-i locul să amănunțesc, urmărind altă lectură a lui, spun că am rămas un cititor cinstit, capabil să guste și să prețuiască tipul de scriitură - viziunea y
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
și celălalt sînt temperamente voluptuoase și naturi expansive, dar și senzualiști subtili, cu o impresionantă cultură a detaliului, a punctelor erogene ale imaginii. Combinînd, așadar, aspirația spre austeritate și sinteză a propriei formații, cu locvacitatea, în același timp ingenuă și rafinată, a lui Bernea și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice din acuarelele romane, avalanșele nabiste ale culorii și toată
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
tuturor religiilor, în fața decorurilor grotești care zugrăveau condamnarea lor". Sorin Militaru a mers pe un drum onest și curat în spectacol. Am simțit la un moment dat că ar fi fost necesară nu o temperare a limbajului și a grotescului rafinat, ci o izbucnire mai fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
care a avut premiera absolută acum cîțiva ani, la Teatrul Național din Timișoara. Si atunci, și astăzi, textul lui Martin Sherman mi s-a părut cu mult mai interesant și mai profund decît tratamentul regizoral aplicat. Traducerea nuanțată, vie și rafinată a piesei îi aparține lui Alex Leo Șerban și aduce un suport solid construcției. Printre puținele. Cred că ar fi fost cu mult mai profitabil, pentru spectacol și pentru mesajul lui, ca poveștile încrucișate în destinul lui Max, gay-ul protagonist
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
vulpi, râși, ba chiar și pisici sălbatice (acestea, după ce au terminat coțofenele intră în fermele noi și sugrumă găinile asociate) au fost date la "liber", ca să zburde în fața puștilor. Ele așteaptă cu nerăbdare sosirea maximilor ștabi, slobozitori de alice, acasă rafinați colecționari de coarne, dacă nu de obiecte de artă. Desigur, cel mai mare urs de pe continent a fost de mult doborât de un neîntrecut predecesor, dar un altul se pregătește, sugându-și unghiile. Râșii își vor pierde blana, plătitorii de
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
exclusiv prin prisma pamfletelor uneori corozive din „România literară" - parte dintre ele reproduse și în volumul Masca de fiere (Editura Polirom, Iași, 2000) - vor avea surpriza să descopere în Atlanticul imaginar un scriitor de sens contrar: calofil, plin de farmec, rafinat degustător al aromelor tari ale literaturii adevărate. Pentru că deși posedă un titlu de profesor universitar doctor și predă literatură engleză și americană la Universitatea de Vest din Timișoara, Mircea Mihăieș nu are nimic în comun cu scorțoșenia care face ilizibile
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
am revăzut: Lecția lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timișoara, un superb concert de cameră al morții, veșnică, neobosită, care ne devorează pe fiecare "elev" în parte, martor sau protagonist la spectacolul vieții; Gaițele lui Alexandru Dabija, un rafinat studiu, atent și cinic al grotescului și ridicolului care ne secondează viața. Extraordinară Carmen Tănase în Colette Duduleanu, plini de nuanțe și de rigoare Ionel Mihăilescu (Lena) și Constantin Cojocaru (Zoia), două travestiuri perfect argumentate cărora li se adaugă gaița
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării, sordidului, promiscuității și mizeriei psihice la care sunt condamnați "dezmoșteniții", adică "marginalii". Luis Alfaro a conceput Drept ca o linie ca o piesă cu două personaje și treisprezece scene, fiecare dintre acestea purtând un titlu
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
nimic nu este vulgar, deși uneori felul în care cei doi tineri protagoniști vorbesc este mai slobod. Firescul cu care își construiesc povestea salvează orice fel de alunecare spre derizoriu, fie el de limbaj sau de situație. Emoționantă și extrem de rafinată, de delicată, în fond, este vizualizată relația lor sexuală, consumarea ei într-un joc erotic liniștit și asumat undeva, în adîncul apelor. Deși este vorba despre sinucidere și despre moarte, umorul, negru, ironia și autoironia însoțesc ca un contrapunct replicile
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
frunzăresc ziarul și flirtează cu televizorul, înconjurați de sonorități ethno (agresiv maneliste ori discret jazz-iste). O categorie tradițională - azi aflată în extincție - o reprezintă cei ce gustă muzica aidoma unui festin, alcătuit din felurile mâncăruri care de care mai rafinate și mai apetisante, stropite cu licori fine, turnate în pocale de epocă; un festin săvârșit în locuri special amenajate, unde se percep taxe de intrare și unde participanții sunt interpelați de acele muzici migălos polisate în formă de sonată, lied
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
care, dincolo de mesajul oricînd stenic "banii n-aduc fericirea", veți constata - comparînd stilul lui Adam Sandler cu stilul lui Gary Cooper și umorul lui Steven Bril cu umorul lui Capra - că "pe vremea lui Gosford Park" totul era, parcă, mai rafinat, chiar și culoarea banilor...
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]