146 matches
-
trăiască între cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un raglan cald în rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croială englezească . . . . . . Maxențiu părăsise patul, circula prin cele trei camere, deocamdată, dezorientat de noutatea însănătoșirii. Cu apucăturile ei brusce, Ada decisese că era timpul să se considere restabilit. Re-cunoscînd un tratament conjugal îndelung practicat, Maxențiu uitase că e un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se risipise la întîia poruncă a femeiei, ca baloanele de săpun pe care câte o jumătate de oră le făcea la spălat. 188 189 . . . Raglanul englezesc hotărâse noua stare de lucruri. Croitorul, pe garanția lui Whip, liberase haina pe un simplu acompt și Lică o înnoise în prima zi mai zbârlită. li ședea șnapanului foarte bine și primise complimente de la tot personalul inferior, la care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
știut ce să spună, și o apucă tocmai de brațul dureros, ca să o ducă acolo. Ada deschise gura să țipe iar, dar nu țipă. Impingînd ușa cu piciorul, Lică intră în odăița de cancelarie, trăgând pe Ada după el. Aruncă raglanul pe un scaun și se uită nepriceput la dulapul cu borcănașe și sticluțe. Ada se apropie și-i arătă un borcan cu vaselină. Stângaci, Lică înfipse degetele în unsoare și le plimbă pe brațul păros și bobotit. Femeia sta pasivă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru el ou situația actuală. Odată ce Lică putea fi unchiul oficial al doamnei Hallipa, la ce să se mai bî,f>ască că prințesa Ada trăiește cu un dresor. în ziua curselor era rece și vânt, Lică, totuși, ingrat cu raglanul, își arătase până la sfârșit hainele noi, care aveau factura perfectă a lui Paul, in plus acei ceva mai lăliu, cu care Trubadurul, prin felul de a purta, corecta răceala englezească a croielei. Tocmai fiindcă era rece și vânt, prințul Maxențht
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
35 de ani și părea extrem de degajat. " Siguranța! Asta am apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr de kilograme cu care s-ar fi putut mândri orice adolescent. Locotenentul încercă un vag sentiment de neîndreptățire. Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un punct are legătură și cu absurda mea existență (...). Așadar, în dimineața zilei de 31 octombrie, rătăcind eu oarecum în zig-zag pe strada Dorobanți, am fost însoțit (ce-i drept de la distanță și (încă) nelegat de odgon) de viezurele cu raglan cărămiziu, de care v-am pomenit în scrisoarea precedentă. Viezure pe care cu plăcere l-aș mînca crud și viu, rupîndu-i în prealabil urechile profesionale, numai că viezurele meu e cam voluminos, și nu mi-e de ajuns o lămîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doi ani mai mare decât Giulia, dar trecuse prin multe, se culcase și cu femei, și cu bărbați și chiar jucase într-un film, în Olanda. - Un film porno, nu-i așa? - Avea și acțiune. Eu eram un șmecher, cu raglan de-ăla, lungu’, luat peste slipi și cu cizme. Intram într-un palat cu căndelăbri aprinse, unde stătea unu’, de era frate de-al meu, prietin bun cu mine, el stătea răsturnat pe-o canapea de-o culoare cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât locul unde se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe zid. Dacă era adevărat, devenea extrem de nedrept, ca tot boul ăsta să primească, pe de-a moaca, ceea ce el obținea numai după ce-și scuipa din bojoci. - Pe muianul tău de dentist, boangă Bruță... că-ți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pâlpâirile cubului cu niscaiva irizări de lichid clătinat. - Pst, bă jimblă! Mă, Bruță! Cataroiule!... Băi, piele! Ia, belește-ți cepele, mă!... chema prin părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părculeț, tainic, c-o insistență sâcâitoare, un neica deșirat, pus pe harță, drapat în mijlocul verii într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sunat pintenii. Se cruceau călătorii. Îi mai și pasau, fascinați, câte un ban. D-aia i se și spunea lui Bruță "Împăratul" sau "Fulgerul Negru". Când îl însoțea, deșiratului i se zicea, prin consecință, "Fulgerul Alb". Luîndu-se după tovarășul în raglan putrezit, Bruță își eliberă zurgălăii din cele două ace de siguranță, le înfundă limbile cu două călușe de câlți și îi adăposti prin buzunar. Mișcîndu-se ca felina. Precaut. Peste zece secunde, Bruță și prietenul său escaladau, cu bricegele mulate la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute. Să vă explic amănunțit cum au procedat, se schimonosi Norocosul. - Nu-ți prăjim, bre Bruță (se auzi vocea tot mai îndepărtată a celui în raglan putrezit), se roagă de tine îngerii, din copaci, de la Universitate. Nu băgăm și cîte-un metraj de cîrnați?! Să te curețe pe gâtlej și să ții minte cum ți-am curățat noi, îngerii din Ferentari, mahmureala, căpătată noaptea trecută?!... - De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muri de nevoie să-ți aprinzi nasoala de la ea. Pentru unul din ăștia nestemații poți să capeți la băutură, de să îmbeți o stradă întreagă. Ai găbjit o pereche, poți să abțiguiești 53 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI aripile raglanului putrezit. Celei de-a doua aripi a trenciului i se descusură tivurile și cusătura laterală, pârâind încetișor, cu sunetul cu care un caniș ar fi ronțăit un biscuit. - Ce regi, boangă?... - Cei șapte... - Nu-s stricăciunile de care ne-au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul de tablă afară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a mai fi, dacă nivelul În sine este unul detestabil. Voi da două exemple de comportament excepțional extrem de curajos, dar manifestat În contexte inacceptabile. Primul este legendara șarjă a Brigăzii de cavalerie ușoară engleze, la Balaklava, În timpul războiului Crimeii. Lordul Raglan, comandantul În funcție, a ordonat Înaintarea rapidă a cavaleriei Împotriva unei poziții rusești, pentru a nu-i permite inamicului să Își retragă tunurile. O mare cavalcadă În linie dreaptă. Nu a luat În considerare că pe flancuri mai erau destulă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fiecare virgulă pe care o pusesem în compoziția mea, eterna compoziție liberă pe care o dau la teze profesorii de limba română. "Dumneata... dumneata... mi-a răspuns el clar și afectat (afectare cu care se plimba și printre rânduri, cu raglanul pe el și se uita la noi fără să ne vadă), dumneata nu știi să pui virgulele..." " Virgulele sunt gesticulația gândirii, i-am răspuns, știm asta de la Caragiale și într-o compoziție liberă le pun unde cred eu ca e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
auzi că sunt de la țară se gândi câtva timp și mă întrebă dacă l-am citit pe poetul Dumitru Corbea. Îi răspunsei că nu. - E un mare poet, citește-l! spuse el. Se ridică de la birou, îmbrăcă un fel de raglan, prea subțire pentru vremea de afară și plecarăm. O luarăm pe jos. Îmi spuse că mă invită la masă. Străbăturăm drumul de la Splaiul Independenței până la Piața Victoriei, tot pe jos. - Nu vă e frig cu capul gol? îl întrebai eu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]