711 matches
-
reflecta lumină și de a absorbi căldură și, din acest motiv, le era imposibil să conceapă că toate acele obiecte minunate pe care le primiseră de la spanioli nu erau fabricate din niște materiale căzute din cer. Tocmai de aceea majoritatea ramaseră stupefiați într-o dimineață calmă, torida și sufocanta, văzându-l pe Vetéa Pitó cum iese pe punte cu o sabie în mână și taie, dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să continue cu orice preț. A doua zi vântul slab se opri de tot, iar zăpușeala ajunse la limite insuportabile, dându-le tuturor senzația că Marara plutea nu pe apă, ci pe un ocean de mercur. Până la ultimul, ocupanții catamaranului ramaseră ore întregi că într-o letargie, până când, dintr-odată, Miti Matái își bagă mâna în apă, îi calcula temperatura, privi cerul, trase adânc aer în piept și murmura că pentru sine, deși mulți dintre ceilalți îl auziră și ei: —Taifun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când își făcu apariția un soare timid, care părea întristat de evenimentele la care asistase în acea zi, Roonuí-Roonuí se puse în fruntea oamenilor lui, hotărât să-și ducă la îndeplinire răzbunarea pentru toate câte suferiseră. În peștera nu mai ramaseră decât femeile, grăsanul Oripo, Vetéa Pitó, care n-avea dreptul să se expună, căci pe corpul lui era tatuat drumul de întoarcere acasă, precum și Miti Matái, a cărui viață era sfântă, căci de el depindeau viețile tuturor. Restul, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriașă era pe punctul să-și facă apariția la orizont, însă până atunci trebuiau să fie deja departe. Roonuí-Roonuí, Chimé din Farepíti și încă patru războinici, pe corpurile cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe calitate și profunzime spirituală pianul trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deveni premier după terminarea mandatului de la Cotroceni. Pe plan mondial, cea mai cunoscută astfel de rocadă este cea din Rusia anului 2008, atunci când Dmitry Medvedev a fost ales președintele țării, iar Vladimir Puțin s-a instalat în scaunul de premier, ramând însă liderul de facto al Federției Ruse. Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu spune că UE a fost în imposibilitatea de a acționa în cazul "șmecheriei" politice din Rusia, dar că Occidentul nu va permite acest timp de mișcare în România
"Vestul nu va permite o rocadă Putin-Medvedev în România" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31964_a_33289]
-
există. Conceptul de țară e ghicit îndărătul intreprinderii/inspectoratului (Inge), a orarului standardizat (Zi de lucru), a vacanțelor redundante (Mama, tata și cel mic; Pe-atunci în mai), ori a vreunei fabule despre comunism (Opinia). Dincolo de evenimentele mici se ghicește rama totalitară. Adevărata presiune vine dinspre țara-sat. Un satlume, în care șvabii și istoriile lor sunt națiunea. În nuvela ce dă și titlul volumului descoperim un sat al damnaților, ce trăiesc în afara timpului, purtând, însă, stigmatele istoriei. Oamenii din Ținuturile joase
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
n-o observaseră, nimic nu trebuie lăsat fără speranță și creionul știe asta și-ncearcă să i-o sugereze luminii, e desigur ultima seară cînd umbrele mai pot răsturna fotolii și slujnica țipă fără glas, tabloul într-o parte și rama într-alta. Chiar prin perdea seara se vede și trecătorii au un aer grăbit, timpul lor e aspirat de acoperișele joase, ei continuă să meargă înainte fără timp ori cu un timp micșorat la scară, parcă opera unui pantograf, ești
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > RAMAI IN VRAJA MEA Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului pe chipul tău se-aștern ninsori de vară și parcă viscolește-n ochi trecutul crud, aș arunca magii să fie flori
RAMAI IN VRAJA MEA de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373726_a_375055]
-
mereu în gând. rămâi în vraja mea ,lujer în visare să te-nfloresc mereu cu buzele tăcând tu edera de piatră cu tâmplele-n ninsoare ce-mi ești amurg de vară cu gândul meu în gând. Loredana Vitelaru Referință Bibliografică: Ramai in vraja mea / Loredana Nicoleta Vițelaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Loredana Nicoleta Vițelaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RAMAI IN VRAJA MEA de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373726_a_375055]
-
strada Divizia IX Cavalerie nr. 68, telefon 0726848 078, următoarele produse (prețurile nu includ T. V.A): mașină de tocat roșii - 21,84 lei, burlane fum - 5,46 lei, coturi fum - 5,46 lei, uși pentru teracotă - 67,22 lei, ramă + plită, tip „Vesta” - 92,43 lei, grătare teracotă - 10,80-16,80 lei, colorant lichid „Coral” - 0,75 lei/doză, oxid - 0,84-4,20 lei/doză, aracet pentru mobilier - 4,40 lei/800 g, 24,40 lei/5 kg, aracet pentru
Agenda2005-40-05-comert servicii () [Corola-journal/Journalistic/284254_a_285583]
-
nerostitîn față drumulîn spate poarta sau inverscine poate azi să știeși de știe, ce să știemai trece o clipă sau un veacnu am habaram îngropat în nisipinelul viețiiau curs ani peste aninu l-am regăsittrăiesc mai departesunt pasăre rănităpe un ramam văzut plumbul ce veneaprea târziuacum zac între frunze uscate de viațăde nimeni văzutde nimeni cunoscutpe cer sclipeau stelea mea era îngropatăsub aspru și negru pământla cap au pus o piatrăsă nu mă ridic... VII. UN GÂND, de Viorel Birtu Pârăianu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă lumina rama ovală de deasupra mea. Simțeam o palpitație caldă. O palpitație ce nici cu o cărămidă ciobită nu putea fi oprită. Stăteam acolo ca pe un butoi. Încă nu v-am spus că omul cu care trăiam se numea Eberhart. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicam prova, să nu mai intre apa în barcă la fiecare mișcare a mării. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam amândoi de câte o ramă. Nu intra apă la fel de multă, însă nu mai înaintam ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Poate, doar, fiindcă, poate Văzul, totuși, mi-a scăzut: Văd doar șolduri de nepoate, Sâni de țânce ce-au crescut, Buzele-mi în buze, toate... Poate, doar, fiindcă, mama, Nici în vis nu mi-a permis Iconiței să-i văd rama Din frânturi de paradis Și nu am știut că-i vis... Poate, doar, fiindcă, totuși, A deschis geana pe geană Însușindu-și stoic reproșu-și De femeie și vădană Fără leac pe vechea-i rană. Poate, doar, fiindcă, seara Când exultă
CÂND ERAM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364220_a_365549]
-
marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
știe - din vechea castă a preoților, a cohanimilor. Nici el nu uită acest lucru și-n muzica și scrisul său există un aer mesianic, tulburător, cu aură de supraviețuire. In fața a circa 50.000 de admiratori de pe Stadionul din Ramat Gan, pe scena înconjurată de pancarte pe care era scris „Pace”- în ebraică, în arabă și în engleză, Leonard Cohen a spus, adresându-se poporului evreu și lumii întregi, electrizând delirul fascinației: „Să te binecuvânteze Domnul și să te păzească
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
El o duce cu sine și o împarte întregii lumi, bună și nebună. Sensurile acestei incantații sunt adresate, în același timp, tuturor trăitorilor clipei globului pământesc... Leonard Cohen cântă, recită, dăruiește... Îngenunchiat, frumos, copleșitor. ... Era noapte, târziu pe stadionul din Ramat Gan, dar soarele încă mai apunea. -------------------------------------------------- *Din volumul de reportaj literar „Dragoste si parfum de portocala” Roni CĂCIULARU 10 noiembrie 2016 Petah Tikva, Israel Referință Bibliografică: Roni CĂCIULARU - CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... / Roni Căciularu
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicăm prova, să nu mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > TIMPUL ȘI... NOI CEI RAMAȘI IN OCHIUL FURTUNII Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Nimic nu mai pare ce-a fost, nimic nu mai e în ordine, ne întrebăm unde oare ne-a fost să
TIMPUL ŞI... NOI CEI RAMAŞI IN OCHIUL FURTUNII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367102_a_368431]
-
final se încheie fără regrete. Tineri călători purtați în locuri noi pe unda inimii, liantul și puntea de legătură între propriul spațiu și ceilalți, centrați și în ochiul furtunii. Întoarce-ți privirea spre tine! Referință Bibliografică: Timpul și... noi cei ramași in ochiul furtunii / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL ŞI... NOI CEI RAMAŞI IN OCHIUL FURTUNII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367102_a_368431]
-
persecutată de Hera astfel încât să nu poată da naștere fiului lui Zeus.” În aceeași idee vă reamintesc că pe daci, în afară de denumirile de pelasgi și hiperborei, îi mai aflăm și sub alte denumiri, cum ar fi: arimi, arimani, arimaspi, arimphaei, rami sau râmi. În acest context afirma Grigore Ureche: „Noi de la Râm ne tragem”; de la Râm și nu de la Roma, după cum sper că ați observat! Adevărat, acest cult al dacilor era altfel decât religia creștină, decât religia în general. Religia s-
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
marea de repede. Cerul era plin de nori amenințători. Berbeci înspumați aruncau deja apă în barcă și toate lucrurile erau ude. A mai trecut aproape un sfert de oră, până când am putut porni la rame. Trăgem fiecare la câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]