452 matches
-
îi place. Io așa zic. Zic bine? Nu se mai lăsă păcălit să-i răspundă. — Și asta, cum îi zice, Mariana aia, îi trimitea lu’ Ionel în armată poezii și flori presate, de umbla prostul cu ele în buzunarul de la raniță. Și-mi zicea, lasă, mamă, că mi-au mers direct la inimă. Acolo le e locul. Până m-am enervat eu și m-am dus la mă-sa și la ta-su de leam zis io... Da’ ce nu le-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Efimiței, se privește apoi în oglindă mulțumit. În final își scoate mondirul și chipiul, apoi legătura de gît (cravata) și își montează guler tare, papion, îmbracă un frac și pune un joben (aflate la îndemînă undeva sau scoase dintr-o raniță adusă cu el). Își montează din segmente un baston, îi înșurubează o măciulie argintie. Cînd e gata, mărește lumina lămpii. Cei doi soți dorm adînc. 15. Rică, deghizat în amploaiat începe să fredoneze un menuet. EFIMIȚA (prin somn): Ah, mamițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Adevărul e că trebuia s-o rupi mai/ demult cu trecutul"... Noul a luat locul/ vechiului?// Merge agale, cu capul/ plecat, cu ochii în jos, ținând în mână un/ toiag și purtând pe spate o/ pușcă de vânătoare și o raniță goală făcută din/ piele de țap. Poate va reuși să/ determine ca anumite evenimente să se producă mai repede. Sau mai încet." Completată aici de fotografiile nu mai puțin expresive ale lui Dan Alexandru Taban, de interior (templul Luxor) și
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
orașul dintre vii, de unde mai apoi, datorită inteligenței native cu care era dotat, a plecat la studii cu specific militar și a tot urcat în grad, dovedind că afirmația de acum două secole făcută de Napoleon Bonaparte, conform căruia în ranița fiecărui soldat se află bastonul de mareșal nu era o metaforă populistă. Deși studiile militare l-au purtat în diverse părți ale țării, Sibiu, București, Timișoara, Cluj, după finalizarea acestora, tânărul ofițer, devenit între timp familist, a preferat să se
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
în care ne găseam. Mi-am cerut scuze și am plecat la unitate. Ajuns relativ repede am constatat că toate cadrele unității fuseseră chemate în cazarmă în condițiile unei alarme de luptă. Mi-am luat armamentul din dotare, cu muniție, ranița de alarmă, am făcut prezența subordonaților direcți, după care m-am prezentat la comandant pentru a primi dispoziții conform cu datele din planul de alarma în ceea ce privește misiunile imediate. Menționez că luasem la cunoștință despre evenimentele petrecute la Timișoara, eu fiind un
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici două, dom’ Roja, am început să-i iau la întrebări, da’ de unde știți voi toate astea, nenorociților, și Bulgarul îmi dă cu tifla și scoate din ranița pe care o avea în spate un tablouaș, să nu-ți crezi ochilor, uite e semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii Socialiste pe spate, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul cotidianului, o enciclopedie adevărată de imagini, multe ascunse de ochii vigilenți ai ,,șoptitorilor,, care sunt În exces În această clădire hidoasă, amintire de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
La construirea releului de pe vârful Coștila, a mâncat luni întregi mămăligă cu marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deja) Antichristul lui Nilus; Dragomirov crezuse În acea carte ca În Noul Testament. (X petrecuse nu puține nopți cu dânsul - fie‑i țărâna ușoară - discutând despre Rusia, despre Dumnezeu, despre revoluție și moarte, despre femei, despre cai, despre artilerie.) Cărată În ranițe militare, citită și răscitită, acea carte mai păstra ceva din strălucirea de altădată a celebrei ediții. Pe paginile‑i Îngălbenite rămăseseră dungi ale unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pământești. X compară cele două cărți. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără pază și așa mai departe. Tîrnăcop se pregătea să dea atacul nici una, nici două, dom’ Roja, am început să-i iau la întrebări, da’ de unde știți voi toate astea, nenorociților, și Bulgarul îmi dă cu tifla și scoate din ranița pe care o avea în spate un tablouaș, să nu-ți crezi ochilor, uite e semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii Socialiste pe spate, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fereastra a crescut în carnea zidului pe când soarele încă nu era hotărât din ce lună să nască? Ningea ca în cimitir. Când schimbi fereastra, libertatea are altă nuanță! Asta da lumină! Ieri, ca un cimitir ambulant, cărai în spate o raniță cu oase de pește atât cât să visezi valuri; astăzi privești lacul din curtea spitalului și simți cum îți cresc corăbii în vene. Libertatea nu se identifică după codul de bare: vezi, guști, miroși, pipăi, tragi cu urechea; ambalajele împăturesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țină de toate iluziile? Pentru ce, pentru ce să mut molozul de ici acolo? Doar de dragul de a spune "am avut un trecut și... uite ce frumos îl basculez în viitor", iar când este să ajung unde mi-am golit ranița, să o încarc din nou pentru a-l duce mai departe. Tratamentul tău, frânturi de nimic într-un rețetar al memoriei. Domnule doctor, mie îmi ajunge șotronul, în el "nu este durere și nici suspin, ci doar viață fără de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și două mere și i le-a Întins: — Trebuie să-ți fie tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ne asiguram că nu e niciun pericol, ne continuam drumul. Din când În când, cel din față trecea În spate. Cei trei militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În spate ranițe grele. Așa au mers tot timpul... Am intrat În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mie mi se face piele de găină! - s-a auzit glasul soției lui Petrică. Punându-i o mână pe umăr, acesta a continuat: „Or fi cercetași sau?”... - s-a Întrebat unul din cei trei militari de la divizie. „Cercetașul nu poartă raniță În spate, Încărcată la refuz, ca aiștia” - a Îndrăznit să vorbească Păpădie. „Cred că și ei caută podul. Să așteptăm” - am socotit eu. ― Doamne! - s-a auzit și glasul mamei Maranda. Petrică a mers mai departe: „Am rămas pe loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde fusesem dimineață, ne-am oprit. „De aici, Undiță trece În față, eu după el, iar voi veniți la vreo zece pași În spate. Deși aveți ranițele grele, călcați ca visul - le-am spus celor de la divizie. Toadere, ține-ne pumnii!” - am vorbit eu. „Doamne-ajută! Eu mă voi plasa pe movilița de colo, de unde am totul În palmă” - a hotărât el... Am așteptat să treacă patrula rusească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
porthartul lui uzat erau câteva scrisori, fotografia unei femei blonde împingând un landou și ținând un băiețel de vreo trei ani de mână și fotografia unui grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să scrie în "jurnalul" pe care îl destinase "remediilor din plante" pe când eram în Brodocul siberian. Mare a fost bucuria copiilor când într-o seară, Gerhard, întors din Cingaly, unde avusese de ridicat niște materiale pentru spital, a scos din raniță un atlas al lumii editat la Petersburg în 1905 și mai multe fascicole dintr-o carte în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu m-ar mai fi trimis aici. Purta într-adevăr o raniță în spinare. Și eu am una la fel. Se numește „Cărătoarea“. Ei bine, în felul acesta am discutat noi doi destul de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu m-ar mai fi trimis aici. Purta într-adevăr o raniță în spinare. Și eu am una la fel. Se numește „Cărătoarea“. Ei bine, în felul acesta am discutat noi doi destul de multă vreme despre biserică și religia creștină. Eu nu știu dacă asemenea lucruri vă interesează sau vă afectează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine, am spus. Atunci ea m-a privit pentru prima oară cu adevărat, cercetându-mă: barba tunsă strâmb, urechile proeminente, brațele atârnându-mi, grotesc de lungi, singurătatea mea gravă și lipsită de rușine, ranița grea din spate, ochii mici, cu inflamație cronică. Tremuri, a spus în cele din urmă. Nu, am zis eu. Am tremurat. Dar nu mai tremur. Prin urmare, acestea trebuie redate foarte pe scurt și pe un ton stăpânit. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de pe reverul costumului, punând-o pe biroul lui. De fapt ce e scris pe ea? am întrebat. Paznică de muzeu, a spus el. Greșeala ne aparține. Așa m-am întors încă o dată aici, pe muntele Ava. Purtam cu mine, în raniță, opera mea. Jos, lângă izvor, tulichina aproape dăduse în floare. VIGNETA Niciodată după aceea n-am mai vizitat vreun muzeu. Amintirea este ea însăși un muzeu. Bunicul își mănâncă supa din talgerul lui Rembrandt. Capul meu se zărește în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trufia marelui nostru pluton // Târâm și târâm gamela prin glod / foamea pândește-n deșert / soldat ascultă comanda la mine / astăzi avem marmelăzi la desert // Ieri ai scris o carte poștală acasă / mâine învățăm idealul de nap / V-am dotat în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare simplu, scăldat într-o lumină matinală, ludică. O ștrengărie funciară se vădește în juxtapunerea imaginilor doar tangente la un dramatism amînat: Ici-colo pe versanții luminii în stoguri / de fân licărind / liniște
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
cu verde ca o frază de Zaharia Stancu. Acum vedem altfel câmpia, ghicind în ea ajutorul secret si precis al chimiei... Turnu-Măgurele, Orașul chimiei și al Dorobanțului de bronz de la 1877, purtând cușma dată pe ceafă. Ca-n Grigorescu. Cu ranița la spinare și pătura reglementar înfășurată, cu pușca la picior, mărime naturală, cu trăgaciul vizibil, pe care dacă ai apăsa, arma de bronz ar lua foc... Cine o fi născocit și ce-o fi vrut să însemne vorba aceasta atât
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]