82 matches
-
dar cu o superioară înzestrare de artist, creația întreagă a scriitorului va prelungi, rafinând, sensul eroic popular. De la cuvinte până la viziunea însăși, se face simțită tendința la enorm.”2 Creangă probează o extraordinară „forță verbală”; opera reprezintă un „adevărat ciclu rapsodic țărănesc”, „operă de Homer al țărănimii românești”; Amintirile dezvăluie cu strălucire „complexul de îndărătnicie țărănească al lui Creangă”; genialul humuleștean a avut o rară conștiință de artist ce nu i-a alterat „poporanitatea”; „Poveștile și Amintirile sunt (...Ă ale unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în timp ce opera luminează o mare figură vie.”5 Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: „am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel 1 op. cit., p. 163164 2 op. cit., p. 167 3 op. cit., p. 187 4 op. cit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un rapsodic poem crepuscular al barocului. Așadar, sosit de puțin timp din Europa la Constantinopol, Jean Ange își începe însemnările prin descrierea subitei sale îndrăgostiri de o misterioasă fecioară în fața catedralei Sf. Sofia. Este răvășit ca de un seism ce i-ar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943, după mamă, ascendență evreiască) este considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-au urmat, pe același registru al meditației rapsodice și monografice, Oglinzile. Dar Petru Creția nu se putea limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
facilita înțelegerea acestor cunoștințe. UNIVERSUL COPILĂRIEI ÎN OPERA LUI CREANGĂ Prof. înv. primar Mihaela-Elena Atodiresei Școala Gimnazială Gâdinți Ion Creangă rămâne, poate, cea mai spectaculoasă și originală voce ivita în literatura română din secolul al XIXlea, autor al unei opere rapsodice în care se manifestă un scriitor cult, o conștiință spontană, un moralist clasic, dublat de un umorist spumos, de o jovialitate cuceritoare. Considerat, rând pe rând, culegător de basme, rapsod popular, geniu oral etc., Creangă scăpa, în mod evident, unei
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pe care le privilegiază, respectiv relativa lor autoritate și autonomie în câmpul artistic și legitimarea generală a unor practici particulare. Referitor la practica criticii, Benjamin Buchloh constată o aglomerare a scrierilor despre artă care ar funcționa mai curând ca substituenți rapsodici, ca un gen de "placebo critic", decât ca atitudini discursive implicate în evaluarea situațiilor sociale. Dând exemplul propriei sale critici, Buchloh se vede pe el însuși ca un contestatar, care ar investiga, ar interoga și ar proba sceptic problematica artistică
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
România Mare continuă să fie un partid unipersonal. Cum se explică acest lucru? Vladimir Tismăneanu: Ca și Partidul Libertății - sau cum se numește partidul lui Heider În Austria -, ei apelează simultan la beneficiarii și la adversarii globalizării. Se poartă moda rapsodică a iodlerelor și a costumului tradițional din Carintia, dar, pe de altă parte, există o mulțime de tineret high-tech care votează În direcția Partidului Libertății. În cazul lui Vadim s-a observat Într-adevăr și votul tineretului, care ține parțial
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului popular dominat de jovialitate, bun-simț și stoicism. Caracterul predominant poetic, rapsodic se imprimă și prozei lui M., impregnată de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
anumite „conceperi a ființei, a adevărului și a cunoașterii în general” (Martin Heidegger). Încă de la început, raportarea față de „centru” era prezidată fie de geniala dezordine a gândirii aforistice, fie de rigoarea ambițioasă a reflecției sistematice. Există nu puține sisteme filozofice rapsodice precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest survol de natură istorică ar putea identifica avatarurile problematicii „centrului” în raport cu tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
aminteam mai sus, procedează prin eliminări, denegații, contra-adevăruri sau alte antifraze, ci acele cuvinte care se apropie cel mai mult posibil de lucruri. Cuvinte care devin vorbire vie. Pur și simplu pentru că se mulțumesc să prezinte viața. Într-o mod rapsodic, trebuie să spunem și să spunem din nou schimbarea de fond care s-a operat în moravurile sociale. Să fim difuzorul acestei schimbări. Să spunem nu ceea ce ne-ar plăcea să fie, ci ceea ce este. Opera unui creator se dezvoltă
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
personajului, boem cumsecade și păgubos, ascunde o fire de misionar, sol disprețuit al ideii de resurecție morală prin artă. În „mica lui demență”, el se dovedește extrem de lucid și, observator ascuțit, spune într-o formă paradoxală sau bonom-ironică, de moralist rapsodic, adevăruri dintre cele mai crude. Se vede lesne aici, ca și în Hilda, deplasarea interesului de la individ la peisajul etico-social, dar nimic nu se încheagă în sensul epicii obiective. Mai târziu, scriitorul va schematiza și mai mult lucrurile, în sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
de actori Chicano care au jucat o piesă, au cântat și au dansat încercând să le sugereze participanților problemele speciale și bogăția traiului în două culturi. Cunoscutul antropolog Theodore Roszak a continuat pe același ton, lansându-și teoria despre „intelectul rapsodic”. Rhapsodic intellect era cam același lucru cu tacit knowing („cunoaștere tacită”) a lui Michael Polanyi. Ambele desemnează fenomene și procese care adâncesc și extind cunoașterea, precum search for larger („căutarea nemărginirii”), deeper meanings („înțelesuri mai profunde”) ș.a. Despre acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și oamenii" (după traducerea lui P. Mazon). Tema mitică a "frânghiei de aur" a dat loc la nenumărate interpretări, de la Platon, prin Pseudo-Dionisie Areopagitul, până în secolul al XVIII-lea13. Dar ceea ce ne interesează este faptul că, după un poem orfic, Theogonia rapsodică, Zeus o întreabă pe zeița primordială Nyx (Noaptea) cum să-și întemeieze "trufașa sa împărăție asupra nemuritorilor" și, mai ales, cum să organizeze Cosmosul astfel încât "totul să fie una și părțile distincte". Noaptea îl învață fundamentele cosmologiei, și-i vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pună în pagină monologuri și dialoguri, să aleagă ritmul și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
democrației”. *Scenă neverosimilă: Eugen Simion și Nicolae Manolescu îmbrățișîndu-se amical cu Petru Anghel, „(con)fratele inamic” de la Consiliul Culturii, care, ce-i drept, e mai onest decît alții din acea instituție. Și tot în categoria neverosimilului aș plasa elogiul fabulos, rapsodic, ținut de Eugen Simion la adresa primarului Vasile Săndulache. Ce efecte curioase au uneori o masă îmbelșugată și un vin ales! Plus unele facilități la aprovizionare, inaccesibile pentru intelectualii locului. Sau, poate, E.S. ne crede și pe noi privilegiați și vrea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere ca Oedip sau rapsodiile enesciene. Stihuirea patriotică, abundentă, pueril rapsodică, e mult mai convențională. Se păstrează tiparele mitizante în care sunt invocați eroii, tipare potrivit cărora orice soldat devine un Făt-Frumos. Metaforismul primelor volume se stinge treptat în schematism, didacticism, rutină a versificării despre orice, odele, poemele sociale, patriotice purtând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
ele, designerul de sunet Leslie Shatz creează un peisaj sonor foarte distinctiv, din care ele să poată răsări ca niște vîrfuri neașteptate, dar nu și nelalocul lor. Atunci cînd Alex face duș, filmat de Doyle într-unul dintre ralantiurile lui rapsodice, fîșîitul apei crește pînă cînd devine diluvian și Shatz mai bagă peste el și un ciripit de păsărele care ar trebui să sune ridicol, dar care se potrivește cu modelul aviar al faianței din baie, poate și cu ciripitul din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
simfonică, efectele antitetice, corespondențele cu trimitere simbolică vădesc marele talent de compoziție al lui R., darul lui de constructor. Ion e un solid edificiu epic realist, un univers perfect închegat, și totodată, prin discretele sclipiri etern umane și prin cadențarea rapsodică, o veritabilă epopee. În punctul de plecare imaginează o dramă socială, izvorâtă din legătura intimă, particulară, a sufletului țărănesc cu pământul, baza existenței rurale. Dacă în Ion R. o urmărește printr-un destin omenesc individual, în celălalt mare roman al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Susținută dar cu o superioară înzestrare de artist, creația întreagă a scriitorului va prelungi, rafinând, sensul eroic popular. De la cuvinte până la viziunea însăși, se face simțită tendința la enorm." Creangă probează o extraordinară "forță verbală"; opera reprezintă un "adevărat ciclu rapsodic țărănesc", "operă de Homer al țărănimii românești"; Amintirile dezvăluie cu strălucire "complexul de îndărătnicie țărănească al lui Creangă"; genialul humuleștean a avut o rară conștiință de artist ce nu i-a alterat "poporanitatea"; "Poveștile și Amintirile sunt (...Ă ale unui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
totdeauna, în timp ce opera luminează o mare figură vie." Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: "am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de a pregăti auditoriul din punct de vedere psihologic și de a rezuma motivele cele mai semnificative ale lucrării. Servește drept introducere tematica, se prezintă că o "succesiune de idei" (în conformitate cu ceea ce se numește, în spațiul speculativ al muzicii, "gândire rapsodica"201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în ordinea autenticității trăirii, cu supapele sale spre imaginar, cu descoperirile unor noi „miracole” zilnice, la îndemâna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la început mai multe filoane ale viziunii, ce se întretaie și suprapun, își fac ecou, într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează în egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește în Ulise viziunea din poemele „integraliste” într-o sintaxă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Radu Petrescu avea intuiția și, cu vremea, convingerea fermă că paginile sale de critică, sau de filosofie a literaturii universale, erau foarte importante și că este sarcina sa de a împlini ceea ce nimeni altcineva nu va putea face. Ceea ce apare, rapsodic, încă în însemnări de la sfârșitul anilor cincizeci și a anunțat în unele pagini din Ocheanul întors și Părul Berenicei este continuat în „cărțulia” („libriciolul” cum îi spune el în jurnal, românizare a it. libricciuolo) la care lucrează în 1981 și
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]