106 matches
-
singur tatăl nostru pentru o întreagă biserică. Aveam emoții să-l spun corect și cu intonație, așa, cum mă învățase mama. Oamenii locului, poporul, ascultă cu luare aminte Tatăl nostru spus de mine. Spuneam rugăciunea la bisericile din Ion Corvin și Rariștea. Ambele localități erau cele mai apropiate de peșteră Sf. Andrei de la pădurea Mihail Eminescu. “ Bunicul poetului din partea mamei este fondatorul bisericii din Rariștea, a cărui construcție începuse în 1933. Prima poezie mai importantă a creat-o în clasa a doua
UN VIS CÂT O VIAŢĂ DE MARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380448_a_381777]
-
poporul, ascultă cu luare aminte Tatăl nostru spus de mine. Spuneam rugăciunea la bisericile din Ion Corvin și Rariștea. Ambele localități erau cele mai apropiate de peșteră Sf. Andrei de la pădurea Mihail Eminescu. “ Bunicul poetului din partea mamei este fondatorul bisericii din Rariștea, a cărui construcție începuse în 1933. Prima poezie mai importantă a creat-o în clasa a doua primară în care își exprima sentimentele față de scatiul ținut de tatăl său în clădirea afacerii. Scatiul intrase pe ușă larg deschisă și a
UN VIS CÂT O VIAŢĂ DE MARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380448_a_381777]
-
de sorte que son texte apparaisse comme bizarre, déformé, voire même dépourvu de poéticité : Ei tac că roua. Că sămânță. Că un dor. Că apele ei tac, ce umblă sub ogor și-apoi sub cântecul privighetorilor, izvor se fac în rariște, izvor sonor. (Poeții) (Blaga, 2010 : 297) Ils se taisent comme une langueur. Comme la graine. Comme la rosée. Ils se taisent comme leș eaux qui se meuvent sous la terre labourée, ensuite, par le chant du rossignol entraînés, source ils
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à la Bucovine, région historique qui se situe au nord de la Moldavie, est traduit par " le nord du pays " (Ursul cu crin/L'ours au lys) (Miclău, 1978 : 395). La perte de la référence historique et culturelle est inévitable. Le terme " rariște ", qui signifie " clairière ", est traduit parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cu crin/L'ours au lys) (Miclău, 1978 : 395). La perte de la référence historique et culturelle est inévitable. Le terme " rariște ", qui signifie " clairière ", est traduit parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș poètes) (Poncet, 1996 : 186) ; " în rariște " " au bois " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " dans la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parfois par le substantif générique " bois ", ce qui mène à un changement sémantique : " în rariște " " au bois " (Poeții/Leș poètes) (Miclău, 1978 : 453) " dans la clairière " (Leș poètes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 241) ; " dans la clairière " (Leș poètes) (Poncet, 1996 : 186) ; " în rariște " " au bois " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " dans la clairière " (Poncet, 1996 : 226). Le substantif " pajura ", qui fait référence à une espèce d'aigle, est traduit par Paula Romanescu par " un oiseau ", ce qui mène
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poèmes de la lumière, traduction de Paul Miclău, op. cît., p. 110. 1605 Idem, p. 110-111. C'est nous qui soulignons. 1606 Blaga utilise souvent des noms formés à l'aide du suffixe " -iște " : " zariște " (dérivé du nom " zare ", littéralement : " horizon ") ; " rariște " (dérivé de l'adjectif " rar " " rare ") le nom fait référence à un endroit dans le bois où la végétation est rare, c'est-à-dire une clairière ; " ceriște " (dérivé du nom " cer " " ciel ") le nom fait référence, probablement, à la voûte céleste
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A. Cuza, CGM, 1940, 6-8 (semnează Toma Vlădescu, Radu Dragnea, D. Florea Rariște, Teofil Mareș ș.a.); I. Gr. Periețeanu, Sonetistul Gh. A. Cuza, UVR, 1940, 24; Predescu, Encicl., 247; Nichifor Crainic, Gh. A. Cuza sonetist, G, 1943, 4; Perpessicius, Opere, X, 176-177; Ion Șiugariu, Viața poeziei, Timișoara, 1999, 115-118. V.D.
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare lungă încît abia le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mergând alături Vă zâmbiți și vă privesc {EminescuOpVIII 344} Și când credeți câte spuneți Eu fac haz și-ntineresc. Voi, gurmanzi ai drăgostirii, Cu rețeta cea mai bună Învăliți amoru-n vorbe, Clevetindu-l împreună. Și feriți de ochii lumii, Între rariștea de brazi Voi mergeți când vine sara, Tu ești rumenă-n obraz. Și atâta bucurie Văd în ochii tăi cei mari... Nu lipsește decât nunta C-un taraf de lăutari. În zădar oare Teodor Scrie-a codrului poveste Și atât
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țările carpatici E-un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. Dintre Carpați se-nalță Un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. 2254 a Din văi cu ape limpezi Ridică umeri suri Și rariștea de arbori O-nalță din păduri. {EminescuOpVIII 406} Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri Și rariște de arbori Din noaptea de păduri. Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri, Din rariștea cu fagii, Din noaptea de păduri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Un munte urieș, Vârful cu dorul culmea Numită-i de plăieși. 2254 a Din văi cu ape limpezi Ridică umeri suri Și rariștea de arbori O-nalță din păduri. {EminescuOpVIII 406} Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri Și rariște de arbori Din noaptea de păduri. Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri, Din rariștea cu fagii, Din noaptea de păduri. 2260 Podoaba lui sunt fagii. I-ardică-n umeri suri, Din văi cu limpezi ape, Din noaptea de păduri. Din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ape limpezi Ridică umeri suri Și rariștea de arbori O-nalță din păduri. {EminescuOpVIII 406} Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri Și rariște de arbori Din noaptea de păduri. Din văi cu limpezi ape Ridică umeri suri, Din rariștea cu fagii, Din noaptea de păduri. 2260 Podoaba lui sunt fagii. I-ardică-n umeri suri, Din văi cu limpezi ape, Din noaptea de păduri. Din umezi văi s-ardică, Din noaptea de păduri, De fagi măreți podoabă Purtând pe umeri suri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El ridică pe-umeri negri Lunga rariște de brad. Viu e muntele de zvonuri, Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec de-a lung de munte Pin pădurea cea de fagi. {EminescuOpVIII 423} DIALOG ÎNTRE DIOGEN ȘI ALEXANDRU CEL MARE de Pr. von Bodenstedt ALEXANDRU (se pleacă la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
teatrală, artistică”, se vrea „de pură manifestare artistică, dezbrăcată de orice năzuinți materiale”. Poezie argheziană este publicată în primele trei numere, cu Psalmul de taină, Nehotărârea și versuri din ciclul Agate negre, alături aflându-se producțiile poetice ale lui S. Rariște, M. Munte, M. Codreanu, Kostya Rovine sau Emil Maur. Acesta din urmă îi va dedica un poem lui Al. Macedonski (Poetului), prezent și el cu două poezii și fragmente inedite din Marea epopee. De altfel, Macedonski îi va face o
FACLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
Bloch, Etruscii, București, 1966; Salustiu, Opere, introd. trad., București, 1969. Repere bibliografice: Hadrian Daicoviciu, „Cum trăiau romanii”, TR, 1965, 13; Constantin Daicoviciu, „Ovidiu. Omul și poetul”,TR, 1972, 7; D. A. Aricescu, „Ovidiu. Omul și poetul”, TMS, 1972, 4; D. Florea- Rariște, „Ovidiu. Omul și poetul”, ATN, 1972, 8; Bucur, Istoriografia, 309; Gheorghe Ceaușescu, „Clasicii antici în România”, RITL, 1974, 4; N. A. Ursu, Traduceri românești din clasicii antici, CRC, 1975, 40; Mircea Popa, „Clasicii antici în România”, „Synthesis”, 1976, 3; Mircea Popa
LASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287750_a_289079]
-
Tudor Dorin, Ioan Dragomir, Mihu Dragoș, Petre Dragu, Petre Drăgoi, Cezar Drumaru, Dumitru Dumitrescu, Geo Dumitru, Petru E Eftimie, Aurelia Ehrenburg, Ilya Eminescu, Mihai Endre, Ady Eșipov, B.P. F Fadeev, Al. Fărcășan, Sergiu Felea, Aurel Felea, Victor Filimon, Nicolae Florea, Rariște D. Florescu, Gheorghe Frimu, I. Frunză, Eugen Fulga, Laurențiu G Gafița, Mihai Galan, Iaroslav Galan, V. Em. Gavril, Mihai Gârneță, Al. Georgescu, Dumitru Georgescu, Paul Georgescu, Teohari Ghelerter, Moni Gheorghiu Dej, Gheorghe Gheorghiu, Mihnea Ghiban, C. Ghimpu, M. Giroveanu, Aurel
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a sila să-i aduni, Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! {EminescuOpI 152} SCRISOAREA IV Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atîta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag Ii răspunde codrul verde Fermecat și dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. {EminescuOpI 210} Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei și mai te lași, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și animale cu tot, pentru a nu fi observați de câțiva călători în trecere pe acolo. Cu toate precauțiile, în ziua următoare, în primele ceasuri ale după-amiezii, întâlniră bagauzii. întâlnirea s-a produs în mijlocul unui platou întins, pe când străbăteau o rariște înconjurată de o centură întunecată de brazi. Când îi văzu ieșind pe neașteptate din desișul de copaci, Audbert se opri cu o smucitură, dar era prea târziu ca să mai schimbe direcția. Cei pe care îi văzu imediat erau trei, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coborâre scurtă, se opriră pe un pisc stâncos ce se ridica vertical deasupra apelor sale azurii. Din punctul acela, o cărare întortocheată cobora printre stânci mari de granit, brazi și pâlcuri de arbuști către malul lacului, unde se întindea o rariște largă, în care se putea zări o cocioabă făcută din trunchiuri de lemn. Un cal alb, în care Balamber îl recunoscu imediat pe Rutilan, păștea liniștit în apropierea stufărișului ce îmbrăca malul. Dincolo de linia lui, un bărbat intrat până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte din oameni și cai, precum și o parte dintre animalele pe care reușise să le pună la adăpost umpleau cărările ce însoțeau drumul printre copaci, urcând și coborând de-a lungul unduirilor leneșe ale terenului; trecând prin vaduri, ieșind în rariști nu prea întinse, năvălind ca un roi de lăcuste prin sate deja devastate și complet părăsite. Nu era o înfrângere: deși cedase terenul în fața Aurelianei, armata își păstrase intactă capacitatea de luptă și se îndrepta în marș forțat către Sena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintând manipulul de soldați precedați de care. Carele se opriră chiar sub ei, la poalele dealului. Câțiva soldați începură să descarce cazmale și coșuri de nuiele. — De ce vin tocmai aici? Valerius, neliniștit, își sprijini capul de piatră. Titus arătă spre rariștea din fața lor. — Acolo au cultivat legume... Și uită-te la terenul acela de lângă copaci... De aici se aprovizionează legiunile. Dar - Titus se uită mai bine - carele mi se par prea încărcate. Vezi cum se afundă în noroi? În ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
splendide, podurile și străzile sale, de un continent sălbatic, alcătuit din păduri și populat de triburi - acolo, în ținutul acela, în ziua aceea de ianuarie, avusese loc probabil ultima victorie a lumii civilizate asupra lumii barbare. Istoria se oprise în rariștea aceea, înainte să-și schimbe cursul. Nici un împărat nu avea să se mai pună în slujba binelui comun și al minunatei alcătuiri a Imperiului. Nici un comandant nu avea să-și mai dedice viața idealurilor de etică și credință care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]