124 matches
-
nor de demult, aud foșnetul coasei unui demon în iarba stelelor. Departe, la margini de margini, unde nu mai este nimic, unde inima mea nu mai poate trimite sângele, acolo doarme un șarpe, acolo se rotește o pajură, acolo răsare Rarița peste frunza unui alun și un stol de vrăbii încete piaptănă părul fecioarelor. Acolo plânge floarea care naște un om, acolo se deschide umbra de miere a fulgerului. Pulberea foșnește un cântec pe care sângele meu l-a rostit. Adânc
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
grâul, însă nimeni nu-l transporta la arie de teama cotelor obligatorii care se introduseseră în acel an. În noaptea dinspre 7 a 7-a a plouat puțin. Țăranii care aveau atelaje au plecat dis-de-dimineață la câmp să rărițeze porumbul (rarița a II-a). Pe la ora 10 a apărut Ghiță al lui Tolfanu, salariat la primărie, care anunța populația să vină la primărie unde sunt doi delegați de la plasă, veniți să micșoreze "cotele" sau să le dsființeze. Accentua să vină mai
Sârbeni, Teleorman () [Corola-website/Science/324632_a_325961]
-
perioadă cea mai importantă cultură era cea a porumbului și apoi cea a grâului. Sub aspectul tehnicii, efectivul și starea echipamentului agricol din gospodăria țărănească au continuat să fie rudimentare și insuficiente. Principalele unelte agricole au rămas mai departe plugul, rarița, sapa, secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în claie de paie, se încărca în căruțe și apoi se ducea la „ceată”. Ajunși la ceată
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
din punct de vedere științific, istoric și cultural. Pentru activitatea sa prestigioasă i s-a acordat titlul de învățător fruntaș, diploma de onoare și gradația de merit. Familia sa își are rădăcinile adânc înfipte în istorie. Părinții săi, Gheorghe și Rarița Jacotă î născută Zaharia au învățat la Școala Costăchească în primul deceniul al sec. al XX-lea. Erau mari iubitori de folclor și s-au străduit să dea celor trei fii ai lor o educație aleasă și săi îndrume să
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
deodată. În ce privește sistemul Lister, mi-am pus Întrebarea: de unde și cum au dreprins țăranii noștrii să-l aplice la semănatul porumbului? Cine e atent când trece cu trenul pe la Brănești (Ilfov), va observa porumbul răsărit pe fundul rigolelor deschise cu rarița. După ce s-au ridicat firele, rigolele sunt turtite cu tăvălugul. În ce privește sorgul, plantă admirabilă pentru regiunile secetoase, e de mirare cum țăranii noștri nu l-au Îmbrățisat. În SUA sunt patru grupe de sorg: a) mătura pe care o avem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Gugescu V. Nicu Idriceanu I. Ioan Ifrim N. Tonica . Masdrag Const. Nicușor Marin Ghe. Gică Mercaș D. lulian Mercaș C. Liviu Mihai V. Adrian Mihai V. Mihaela Nechita Ghe. Angela Negru Ghe. Cătălin Nica R. Costică Puiu I. lonel Nicușor Rarița C. Giani-Paul Romila ÎI. Claudiu Săndulache D. Nelu Sarbu A. Adrian Teclici V. Georgel. Vasilache Dtru. Dănuț Registru matricol 209/1986-1987,f.178213; Costin Clit,op.cit.,p.236. 1987·1988 XII Matematică Fizică Babai I.VladConstantin Biru l. Mihaela Blănaru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
s-a ales nimica de logodna noastră din octombrie 1907. Maria Ionescu s-a măritat mai pe urmă cu un văr drept al ei, contabil și el și ea. Am mai văzut-o prin Baea, a stat la Costachi a Rariței, Cost Diaconița. Eu eram însurat din 1910 și n-am mai putut vorbi cu ea. Era tot frumoasă. Dar Jan cu care s-a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Grigoriță Florescu. Iar cu toți afară de Eugenia, ne-am dus la crâșma lui Stain și-am băut vin. Am pornit din Târgu Neamț și înainte de miezul nopții am ajuns în Baea. Și ne-am despărțit pe șesul dintre Toader a Rariței și V.Ștefănescu. Ei au plecat spre Primărie și noi spre Bogata. Și la despărțire nașa Maria Stoleriu a strigat: "Fine să ai grijă de fina, să te porți frumos cu ea ! și nu știu ce a mai zis că nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dunării”. „Putem afirma, continuă Hasdeu, că-n limba plugăriei române slavismele cele mai necontestabile sânt în proporțiune de cel puțin opt la zece către toți ceilalți termeni de altă origine”. Această situație este exemplificată cu plug, cobilă, grindei, cormană, plaz, rariță, brazdă, răzor, a îmblăti, țelină, ogor, târnăcop, tern „scaiete”, polog, greblă, snop, stog, claie, căpiță, grapă, lopată, coasă. Este și aici de remarcat faptul că românii și-ar fi însușit termenii agricoli nelatini cu mult înainte de a practica agricultura. „Ei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și femeia a gemut pentru ultima dată a ușurare. Primele scânceli ale copilului au umplut casă. Seară, întors acasă după atâta spaimă, Stan nu a apucat să-și vadă al doilea nepot. Vestea că-i luaseră boii și vacă, plugul, rarița și toate celelalte, l-au trântit din picioare că pe un copac retezat. Băcanu, mai tare din fire, a venit a doua zi să-l vadă. - Anico, ce face Stan? - Ce să facă... Tremura și lozește. - Doamne, ce mai necaz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
povestea te face să-ți reconsideri convingerile și credințele. Cu ochii închiși” trecem pe ulița din sat și aflăm că orice limite i-ar impune un om altui om, tot nu îl poate împiedica să facă ce își dorește. Dacă Rarița ar fi vorbit mai mult cu Varvara, dacă egoismul ei nu ar fi fost așa de profund, poate că o nenorocire ar fi putut fi evitată. Personajele sunt profund umane și revolta se instaurează imediat atunci când limitele sunt de neînlăturat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
când s-o mărita. Cele două moașe râdeau zgomotos și se mișcau ager pe lângă proaspăta femeie. Au tăiat cordonul copilului, l-au spălat și l-au așezat pe pânză albă de casă. Copila tăcea. Începea să se aleagă viața ei. Rarița își auzi într-un târziu fata plângând. Avea fată, iar lacrimile ei continuau să curgă prin vis. Fata ei îi umplea sufletul cu plânsul ei ca un zâmbet. Ar fi vrut să întindă mâinile să o strângă la piept, dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o va mai lăsa niciodată în grija altcuiva. Fata ei. Pruncul continua să plângă, iar durerea din pieptul tinerei mame creștea. Trebuia să își salveze fata, să o aibă lângă ea. Atunci, puterea lumii se adună în trupul vlăguit al Rariței și o ajută să-și deschidă ochii, se sprijini în mâini și încercă să se ridice. Avea privirea fixă, disperată, pierdută, buzele uscate, crăpate și obrajii trași. Se legănă de câteva ori, apoi se opri. -Varvara, Varvara, strigă stinsă de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
păstrând în inima sa glasul fetei sale. Varvara. Lutul era fământat cu balega proaspătă de cal. Două mâini trecute de tinerețe munceau la amestecarea lor. Soarele trecuse de un stânjen pe cer, dar ardea ca un cuptor pregătit pentru copt. Rarița ar fi băut o gură de apă dar nu avea lângă ea. Înghiți în sec și continuă să pregătească lutul. “An călduros, dacă nu dă Dumnzeu ploaie, n-avem ce mânca. Apoi de...”. Se gândea la via de pe răzășie, la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete. - Hai, mama, ia o cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea că respiră prin palmele ei. Dar tot îi era sete. - Hai, mama, ia o cană cu apă rece, acu’ ce-am adu-o. Rarița tresări. Nu știa cât timp a stat cu mâinile în apă, dacă a visat, dacă dormea, dacă era o altă zi. Nu zise nimic, îi era sete. Scoase mâinile din lighean și dădu să apuce cana. - Stai așa, că ești
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
întârziat stând cu Florin al Mariței de vorbă. I-a ținut drumul și ea nu s-a împotrivit. Se știu doar de copii și apoi sunt vecini și prieteni de când erau la țâță. Se întoarse însă să nu-i vadă Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vara, când deschis, când mai închis, cu zâmbetul dulce și ochii mari rotunzi ca două boabe de strugure negru. Fata nu-i ieșea din cuvânt, se învățase de mică cu greul. Rămăsese orfană de tată de la cinci ani, iar Rarița nu a mai adus bărbat în casă de atunci. Omul ei... “Dumnezeu să-l ierte, că bun a fost, apoi cum oi mai găsi altul ca el”, zicea femeia cumetrelor bune de gură care o îndemnau să se mărite că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de gură care o îndemnau să se mărite că “doar s-a dus de boală”. Abia ce- și ridicase fata și a căzut la pat. A tușit, a scuipat sânge, a vomat, a uitat de el, și s-a dus. Rarița nu a bocit nicio clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iar lacrimile nu mai conteneau. Varvara a văzut-o o singură dată plângând, dar a lăsat-o în pace și nu au vorbit niciodată de ziua aceea. Plânsul nu era pentru ele. Se aveau una pe alta și era deajuns. Rarița lipea prispa și se gândea ce o fi ținut-o pe Varvara atâta timp la fântână. Se îndoi o clipă de fata ei, pentru prima dată, și gândul acesta o durea. Putea oare să o mintă? Nu putea sta așa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine. Ei, da’ cine să vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse drumul la un câine. Ei, da’ cine să vină? Satul e pe toloacă la horă. “ Da’ ce o întârzia fata asta? Ce face, coase acum hainele, de ce nu mai iese?” Își înghiți vorba Rarița, la urma urmei e mare, trebuie să aleagă și nu poate ieși oricum la horă. O să o mai lase un pic. Își trase o boandă de mieluță brumărie, țintită cu piele și ieși în ogradă. “Ei, să nu mă tragă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte părți. Ei, da’ cine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte părți. Ei, da’ cine să-i știe pe toți. Varvara era acolo lângă oamenii din mahalaua ei. Rarița își șterse fruntea de sudoare cu colțul batistei și intră apoi în vâlternița horei. Varvara, dansa lângă Florin și un flăcău din alt sat. Băiatul învârtea bine pașii la horă, deși era din altă parte. Mâna lui acoperea palma Varvarei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]