1,382 matches
-
Manolescu are dreptate: se poate pune semnul de egalitate între crimele comise în secolul XX de regimurile fasciste și comuniste. Mă tem însă că nu rasismul este zona în care trebuie căutată echivalența crimelor. „Ca și Hitler, Stalin a fost rasist. Ca și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor”, scrie editorialistul la pagina 133. Cred că între cele două ideologii criminale există o deosebire fundamentală. În vreme ce naziștii au ucis în mod explicit în numele rasei, comuniștii au ucis în numele luptei
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
Dar credem că semnalarea polemicii e utilă. Citiți cele trei texte și vă veți convinge! * În Viața românească nr. 10 din 2003, două articole scandaloase. Unul, Cît de actual este astăzi Caragiale?, al dlui Marian Popa reia cîteva inepții colorate rasist despre marele scriitor pe care autorul le-a exprimat într-un interviu mai vechi. Atunci România literară a venit cu o replică, la care dl. Popa se simte acum obligat să reacționeze. Din păcate, nu la esența observațiilor, care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
mai vorbesc de tratamentul pe care mi-l aplicau „Săptămîna” lui Barbu-Vadim, „Luceafărul” actualului senator al Partidului România Mare, M. Ungheanu, și „Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului” condus de Cristoiu. Despre zecile, poate sutele, de atacuri din partea unor publicații xenofobe, rasiste ori antidemocratice de după 1990, precum „Baricada”, „Europa”, „Politica”, „România Mare”, „Republica” sau, culmea!, „Democrația” (aceasta din urmă o efemerită girată de același Eugen Florescu, astăzi senator, și el, de „România Mare”) n-are rost să mai scriu. Nu țin minte
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
cititorului contextul în care am devenit pentru funcționarii de la MCA Romania personajul odios de mai sus. În articolul citat, vorbeam despre dificultatea pe care un intelectual etnic român, în România anului 2003, o are când denunță activitatea xenofobă, antisemită sau rasistă a unor concetățeni. Invocam, ca exemplu de diminuare ori chiar zădărnicire a eforturilor sale, faptul că unele instituții finanțate din exterior, specializate în combaterea fenomenelor pe care și el le-a combătut și le combate, se întâmplă să dea un
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru romani, restul popoarelor, cu anumite excepții, erau considerate "barbare", ca să nu mai vorbim de variatele categorii de sclavi. Dimpotrivă, deosebit de tot restul personajelor care-l înconjoară într-o etapă sau alta a dezvoltării
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
să izbăvească oamenii de prejudecăți, impunându-le mentalitatea lui iluminată prin forța armelor. În pofida intențiilor lui bune, popoarele nu vor să se unească și chiar îi opun rezistența. Nici macedonenii nu vor să participe la marea unire pentru că ei sunt rasiști, pe când Alexandru transcende aceste prejudecăți - dar îi numește "barbari" pe cei cuceriți. Nici măcar nu există consecvență în această atitudine a personajului. Această propensitate pentru multiculturalism, introdusă probabil de dragul identificării spectatorului cu protagonistul, reușește să contracareze realismul psihologic: dacă tot îi
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
ipocrit obsedat de bani", l-a definit fostul său manager), Moore își arogă de câțiva ani rolul de purtător de cuvânt al sărăcimii americane. În opinia lui, violența din America e rezultatul unei "culturi a fricii create de o mass-media rasistă". Un sărac ce stă pe conturi de milioane de dolari, obținuți din publicarea unor cărți - Stupid White Men ("Albi proști") și Dude, Where's My Country? ("Gagiule, unde e țara mea?") -, Moore nu se sfiește să afișeze el însuși un
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
mitingul de la Primăria din Papeete la care participaseră cam cincizeci de coloniși catolici. Cîțiva dintre ei, aliniați în poziție de drepți în spatele lui François Cardella în lupta împotriva guvernatorului Gallet, nu se simțiră prea confortabil ascultînd anumite pasaje ale discursului rasist și șovinist al lui Paul, ca de exemplu, cînd, gesticulînd pe un ton dramatic, afirma despre chinezii din insule: "Sînt o pată galbenă pe steagul francez de care îmi este rușine". După ce participanții defilară prin fața tribunei ca să-l felicite pe
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
nu mi-ar fi stăruit în auz cântecul, de-acum vreo zece ani, al unei simpatice formații rock. Cântecul se intitula ,Criogenia salvează România". Și probabil că dacă dl Adrian Severin, după ce-a produs câteva paragrafe demne de pugilatele rasiste ale presei legionare, ar fi acceptat că și-a ieșit din pepeni, sau măcar ar fi tăcut, dându-și seama c-a dat cu bâta în baltă, aș fi tăcut și eu. Dar nu: dl Severin împinge fudulia avocățească atât
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
în zona ,oamenilor fini" din mijlocul cărora provine. Chiar și pe vremea lui Ceaușescu, dl Severin avea contacte cu lumea internațională și știa care sunt cutumele, în ce constă diferența între un democrat și un, să zic, adept al teoriilor rasiste. Ei bine, toate acestea s-au șters ca buretele din clipa în care a intrat, cu arme și bagaje, în solda pesedismului. A corupt acest partid conștiințe mai solide decât a d-lui Severin, așa că nu cred c-a fost
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
pot găsi buni reprezentanți chiar acolo unde, târâș-grăpiș, se mergea pe direcția unui ,internaționalism" - fie el și unul irigat cu elemente de intoleranță și securism. Iată că prin Adrian Severin P.S.D.-ul e gata să sară pârleazul naționalismului cu nuanțe rasiste, al grobianismului drapat în înalte sentimente patriotice. Oricum am întoarce-o, oricum am suci-o, dl Severin a scris un articol incalificabil (de fapt, e cât se poate de... calificabil: xenofobie și rasism), iar apoi a încercat să arunce încă
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
un clar simptom de pierdere a frâielor. În loc să încerce să explice, cu instrumentele lexicografice pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe, calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la ,tătarul" Băsescu drept ,frustrați", ,complexați", ,veleitari ratați", ,culturnici exaltați și analiști schizoizi", ,senili frivoli". Iar apoi, ca și cum toate aceste calificative ar aparține altora (eventual, chiar lui Traian Băsescu!), notează senin: ,Nici o etnie nu este rușinoasă. Abia cei care
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
Băsescu, de ce nu-l atacă pentru ideile sale politice, pentru actele din timpul mandatului său. Nimeni, nici măcar președintele Băsescu, nu e în afara criticii. Există suficiente lucruri discutabile în acțiunile actualului președinte al României. A o face, însă, de pe platforma acut rasistă pe care s-a cățărat gâfâind dl Severin e descalificant nu doar pentru cel care scrie astfel de elucubrații, dar și despre partidul care-l conține, ca să zic așa, și pe acest neașteptat reprezentant al xenofobiei cu spume. Cât despre
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
însă rămîne. De aceea, publicarea unei noi ediții (adăugite) a scrierilor politice ale lui Ioan Petru Culianu este binevenită. Păcatul împotriva spiritului conține, în actuala ediție (prima a apărut la Editura Nemira, în anul 1999), două texte suplimentare, articolul Ofensa rasistă (din anul 1985) și interviul acordat lui Mauro Martini, Saddam și-a greșit toate calculele, publicat în revista ,Avanti" din Roma, în februarie 1991. În plus, este reprodus integral amplul interviu acordat Gabrielei Adameșteanu pentru revista ,22". Cuvintele scrise de
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
acreditează în mod aberant pe Verne cel anticomunard, antidreyfusard și antisocial drept scriitor de stânga. Apoi arată că statutul inferior al femeii și al negrilor în cărțile sale, precum și imaginea evreului-cămătar-lacom se explică prin faptul că întregul secol XIX era rasist și prin imaginarul specific: "clișeele sunt cele care abundă în opera verniană". Nici vorbă de rasism și antisemitism, dar e adevărat că "femeia e mai discretă în romanele lui decât în societatea și literatura vremii". Dincolo de un remarcabil simț al
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
Bojincă, Moise Nicoară, I. G. Duca, Vasile Conta, Aurel C. Popovici, Nae Ionescu sau Nicolae Iorga. Firește, aceste citate par scandaloase astăzi, în contextul integrării europene, al multiculturalismului și al identităților multiple. La vremea respectivă însă, asemenea perspective cu substrat rasist nu erau deloc un lucru neobișnuit la scara continentului european și ceea ce astăzi ne apare clar ca lumina zilei era mult mai greu de observat acum 70, 100 sau 150 de ani. „Să recunoaștem - scrie Victor Neumann -, așa cum au făcut
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
lucrurile (nu se vorbește deloc de etno-naționalismul maghiar din Transilvania - dacă el o fi existînd - afirmațiile scandaloase ale unor gînditori români dinainte de cel de-al doilea război mondial sînt insuficient ancorate în peisajul european al momentului respectiv - ascensiunea fascismului, ideile rasiste ale lui Gobineau etc. -; ecuația profesorului timișorean nu ia în considerare contribuțiile unor gînditori progresiști ai epocii, teoria sincronismului a lui Eugen Lovinescu, de exemplu), totul lasă impresia unei răfuieli cu o singură etnie din conglomeratul transilvano-bănățean. Categoric, românii nu
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
din tinerețe al scriitorului, învinuit de dezertare, șeful secției de agitație din Comitetul Central era Roger Garaudy, un pretins erudit, care mai târziu va trece de la comunismul ultraortodox la fanatismul islamic. A ajuns să fie condamnat la tribunal pentru afirmații rasiste în conflict cu legea. Pe o pagină întreagă a unui ziar de mare tiraj el a demascat atunci cu delicii de pamfletar pe un „fals profet”, un stâlp al diversiunii. Ținta era Jean-Paul Sartre. Un locotenent al lui Garaudy, Jean
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
cel mai alarmant pentru mine, spectator înrăit, care a iubit ani buni atmosfera stadioanelor și a sălilor de sport și pe care le-a abandonat nemaisuportînd golănia tribunelor, prefacerea încurajărilor în înjurături și a lozincilor sportive în slogane triviale sau rasiste. E destul să urmărim o emisiune oarecare de sport sau să răsfoim gazetele ca să remarcăm că protagoniștii acestora nu sînt sportivii însiși, oamenii de pe teren, ci personaje din anturajul lor, patroni de club, sponsori, funcționari ai federațiilor, proprietari de jucători
Sportul ca divertisment by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12995_a_14320]
-
se modifică pe parcursul romanului pe măsură ce Danny și prietena lui descoperă brutalitatea lumii, dar Își păstrează frumusețea prin franchețea trăirilor și a gândurilor. Atracția sporește și din cauza diferențelor de cultură, religie, rasă, Surinder fiind un fruct interzis. Crescând Într-o familie rasistă, Danny nu Ține cont de acest obstacol și construiește alături de tânăra fată o poveste imposibilă. Relația dintre ei depășește imaginea siropoasă a legăturilor tipic adolescentine. Dincolo de apropierea fizică, aceștia „se joacă de-a gospodăria”, ocupându-se de treburile din curte
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistică îndreptată contra evreilor. Dacă preluăm conținutul acestor noțiuni, așa cum este el definit științific în secolul al XX-lea și îl aplicăm operei eminesciene, găsim destule mărturii în favoarea prezenței unor idei naționaliste, xenofobe, rasiste și antisemite în anumite texte scrise de marele creator romantic aflat în atenție. Din păcate, cadrul și timpul nu-mi permit acum să trec în revistă toate aceste exemple și nici nu pare să fie necesar. Vom exemplifica numai cu
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm într-o apreciere obiectivă? Cât cântărește ideologia (destructivă) în raport cu inspirația artistică (fecundă, foarte originală)? Ne întoarcem la antagonismul care a marcat
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
încurcătură pentru examenul critic o provoacă împrejurarea că și înainte de construcția realistă, împregnată de un aume umanism, prozatorul francez a dat la tipar o lucrare slabă, l'Eglise - Biserica (1930), o anticipare a răbufnirilor urâte de mai târziu, cu delirul rasist și huliganic. Altfel decât la Eliade și Cioran, Céline nu s-a lecuit după marasm. Evadând, speriat de sancțiunea care îl așteaptă, prefăcându-se bolnav psihic, nu încetează să propage confuzia și anarhia. Dar printre elucubrații se naște și un
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
bruscă a situației ei materiale spre sfîrșitul anului 1940: acum, ea are o ținută elegantă, este însoțită peste tot de doi ogari și posedă o garsonieră centrală, în care își primește cunoștințele și prietenii. Faptul surprinde, căci, în condițiile legislației rasiste, promulgate mai întîi de guvernul Goga Cuza, apoi și de Carol II, în vara anului 1940, Sorana Gurian nu mai poate lucra în presă. Atrage atenția și observația cu privire la relațiile ei: "Sorana păstra legăturile de prietenie, indiferent cum începea povestea
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Dragoș Bucurenci Cum să trăiești alături de oameni care urăsc ceea ce ești — Miercuri, 25 iunie, de la ora 6 p.m., vă aștept la o dezbatere moderată de despre “strategiile de supraviețuire într-o lume rasistă, homofobă și sexistă”. Îmi displace puțin titlul evenimentului, pentru că pune niște etichete care blochează comunicarea cu niște actori foarte importanți din jurul nostru, dar cred că e mai puțin important cum se numește dezbaterea decât ceea ce ce vom discuta în cadrul ei
Întâlniri cu intoleranța cotidiană by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82352_a_83677]