1,446 matches
-
prea tîrziu, îmi pare rău, în luna mai s-a consumat ultimul termen. Dar sînt speranțe, zice, ca Primăria să ne aprobe o nouă tranșă de apartamente. Surîde fin. Îmi plac funcționarii amabili, în societatea lor suporți mult mai ușor ratările, eșecul". Această fibră de inadaptabil care s-ar fi manifestat, după toate probabilitățile, oricum, e incontestabil accentuată de circumstanțele epocii. Ceea ce ar fi fost în vremuri "normale" doar un prilej de introspecție și de confruntare cu ambianța, sub egida melancoliei
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
luîndu-ne după interdicție, că dl B. îl citea cînd era la primară), dar "cînd toată lumea s-a molipsit de cioranită (adică după 1989, presupunem - Cronicar), eu m-am vindecat ș...ț Cioran e una dintre cele mai strălucite împliniri ale ratării în formulă literară și filosofică. N-a avut niciodată o meserie, o profesie, o disciplină în care să exceleze, decît poate aceea de cititor". Se putea și mai rău, să rateze chiar și șansa de a citi. Romancierii români de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
personale ci și celor politic-sociale, ultimele provocîndu-le nu o dată pe cele dintîi. O excepție pare s-o constituie Jeni Acterian, adolescenta genialoidă ce-și scrutează necruțător viața intimă, e drept în contextul menționării unor personalități de la finele perioadei interbelice. Exhibarea "ratării" sale are aerul a prefața impasul crunt al unei generații confruntate cu totalitarismul. "Am o conformație de om ce va rata, mărturisește diarista fără ocol. Sînt leneșă, comodă, egoistă și fără prea mare energie. în Ťabsolutť nu cred în nimic
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
totalitară sfidată de el, i-au schimbat, dacă nu calitatea, i-au deturnat, sigur, ținta umorului. Râsul devine în opera lui majoră o problemă obsedantă. Umorul nativ funcționează intens, dar cu sens contrar. Râde pentru că a pierdut totul. Spaima de ratare se cere compensată. Se înșeală cu bună știință când își exersează cu voluptate gândirea umoristică. Știe că "râsul e un act nerentabil și chiar riscant", dar găsește în el o formă de revanșă. Candid, personajul central din Adio, Europa!, e
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
cîțiva dintre acești glorioși ratați. Cum să nu le acord dreptul la ură și la violență, cînd le știu toate idealurile lor naufragiate, toate complexele lor de inferioritate, toată tragica lor sterilitate? Nimic nu mă întristează mai mult decît drama ratării și a nerodniciei. Dacă n-ar avea calomnia și calamburul - cum ar mai putea supraviețui acești nefericiți contemporani?"
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
alții, și alții. Ei, capabili să nască din mintea lor plăsmuiri șlefuite până la perfecțiune, nemuritoare, când vine vorba despre propriile lor existențe, se dovedesc neiscusiți, cu totul neajutorați, lamentabili și se-neacă în ridicol, în marasm, în fără-de-lege uneori, în ratare mai totdeauna. De ce? Există o explicație, o legătură logică? Nu vreau să încerc vreun răspuns. Doar înregistrez faptul cu melancolie și atât. Vieți mici din care izvorăsc opere mari!: Ce preț, ce compensare bizară, ce balanță aiurea, ce lume defectă
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
după dislocarea socială, geografică și identitară, după trierea și purificarea “elementelor indezirabile” (arestate sau omorîte de comuniști), se trece la eradicarea memoriei sociale și la uniformizarea reflexelor individuale. Desființarea tradiției e completă, iar alienarea țăranului desăvîrșită. Între dezastru social și ratare psihologică Citite în cheia dublă a afirmării și negării, informațiile furnizate de “glimbocani” (antieroi ai unor biografii comune -adică deopotrivă colective și banale) se constituie într-o fotografie exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
este băgat parcă în al ei, mort, inert, iubit la fel ca și cînd ar fi viu, ba mai mult, pentru că doar acum este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Ștefan Cepoi. La pol opus, nereușit, exterior, fals în declamații desuete, din păcate, jucînd în alt registru decît restul trupei, Georgiana Mazilescu în Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte din lumea lui Cehov, din suma ratărilor pe care Oniga le investighează în acest spectacol. Mă întorc spre București. Și văd pe cîmpul înnegurat o turmă de oi și siluetele a trei bărbați. Îi aud. Vorbesc despre fericire. Sau despre nefericire?!
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
-o atît de acut niciodată, dincolo, desigur, de rîsul-plînsul și clovneriile lui Prohor. Mi se pare extrem de interesant, și voi medita la el, nivelul comic investigat de Andreea Vulpe cu studenții săi. În urma acestui studiu scenic parcă, tensiunea dramatică, căderile, ratările, succesiunea morților dubioase, trădările, neputințele devin augmentate, mai tari, mai dramatice, mai umane, mai palpabile. Un text greu, cu partituri dificile, un spectacol asumat de toată lumea. O Vassa bună, temeinic asumată de Andreea Gramoșteanu, o Natalia ridicolă, alunecînd spre derizoriu
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
un iaht (pardon, asta nu!), Mutu scuipând, Mutu în fotografii de familie cu Ioan Becali și Gheorghe Poepescu, Mutu suflându-și nasul, Mutu legându-și brăcinarul, Mutu scuipân..., Mutu..., Mu... și, șiiiiiii, șiiiiiiiii, șiii - nu se poate, stimați telespectatori! - ce ratare, ce... În sfârșit, asta e: Octavian Belu + Mariana Bitang...
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
viață adevărată, viața de prin cotloanele sufletului oricărui cetățean de azi, de ieri, de oriunde, de la oraș sau de la țară. se numește textul lui Martin Crimp. Și n-are nimic a face neapărat cu traiul rural, ci cu retragerea, cu ratarea, cu iubirea, cu lașitățile, neputințele și vinovățiile noastre. Care se pot întîmpla oriunde. Parcă sînt mai perverse, însă, cînd sînt făptuite de intelectuali fini, citadini, care își complică infinit trivialitățile, vulgaritățile, minciunile, care își contorsionează viețile și forțează prăbușirea în
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
ca pildă, într-un sacerdoțiu permanent. Poezia este pentru nouăzeciști un mijloc de a resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică în versuri. Ratarea pe pămînt poate fi împlinirea dincolo, cartea imperfectă scrisă aici se închide în momentul în care, dincolo, se va fi deschis cartea perfectă a vieții de
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică în versuri. Ratarea pe pămînt poate fi împlinirea dincolo, cartea imperfectă scrisă aici se închide în momentul în care, dincolo, se va fi deschis cartea perfectă a vieții de dincolo. Harrum este volumul unui poet matur - ce-i drept - care si-a construit
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
-uri, te invită înăuntru, te conduc pînă la loc, fac conversație privată, zîmbesc, îți fac cu ochiul. Nici nu-ți dai seama bine cînd începe propriu-zis spectacolul, pentru că personajele poartă numele actorilor. "Doamna Seciu", "domnul Rebengiuc" devin, treptat, cazuri, povești, ratări, drame. Totul este pe muchie de cuțit, între rîs și plîns, ambele în hohote, între gloria absolută și ratarea absolută, la limita dintre genialitate și imbecilitate. Se rostesc și se învîrt pe scenă, în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
-ți dai seama bine cînd începe propriu-zis spectacolul, pentru că personajele poartă numele actorilor. "Doamna Seciu", "domnul Rebengiuc" devin, treptat, cazuri, povești, ratări, drame. Totul este pe muchie de cuțit, între rîs și plîns, ambele în hohote, între gloria absolută și ratarea absolută, la limita dintre genialitate și imbecilitate. Se rostesc și se învîrt pe scenă, în spațiul îngust, mai degrabă desfășurat pe lungime, ca o frontiră, clișeele din viața de zi cu zi, viața modernă, mondenă, occidentală, cool în care trăim
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
lezat sau incizarea în dreptul cîte unui segment esențial sau al unor centri sensibili ai organismului social-moral. Rezultatele nu s-au arătat însă a fi pe măsura ambiției, efortul e de cele mai multe ori scrîșnit, iar mijloacele neadecvate. Delirul, Marele singuratic sînt ratări răsunătoare, și chiar Cel mai iubit dintre pămînteni, suma iluziilor scriitorului, e irigat de un sistem ideatic prea sumar pentru vastitatea proiectului, împrumutat parcă epocii preindustriale". în alte locuri, unghiul de vedere analitic e mai relaxat și mai îngăduitor. Afirmînd
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
curentă a unor termeni (de origine direct sau indirect franceză) ca: perdant și ratat (cărora loser li se adaugă acum, uneori în imediată alăturare: "să nu fie considerat un loser, un perdant", observatorcultural.ro). Dubla obsesie a succesului și a ratării e mereu prezentă în cultura română, în cheie fie sentimental-dramatică (eroul sămănătorist e un inadaptat și un învins adică, în jargon recent, un outsider și un loser) fie parodică și (auto)ironică (melodia "Ce bine-mi pare c-ai luat
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
precise (un titlu de film, mai multe piese muzicale etc.), dar mai ales prin identificarea cu un model bazat pe concurență, competiție, considerat specific pentru �spiritul nou" al schimbării de mentalitate și de generație. Un discurs tipic face din problema ratării o chestiune de vîrstă - "văd că ai în tine puternic împământenită noțiunea de "loser". Apologia sărăciei și a modestiei a fost demult uitată de mine unul și ar trebui să fie uitată de toți dacă vrem să facem un pas
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
exasperat și adesea negru, îndrăgostitul de literatură, film și muzică dansează pe muchia tragicului, ținîndu-și echilibrul cu un maldăr de citate. întrebat dacă nu-l sperie faptul de a nu fi avut eșecuri literare, sarcasticul vulnerabil zice că îl înspăimîntă ratarea, nicidecum succesul. Eșecul nu-ți folosește niciunde, cu toate că se mai afirmă în chip senin contrariul, de pildă Ortega y Gasset scrie pe undeva că Ťa fi om cu adevărat înseamnă a eșuať". Ei bine, dacă într-adevăr nu am avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
în ADEV|RUL LITERAR ȘI ARTISTIC articolul dnei Felicia Antip din care reproduce un pasaj Academia Ca}avencu (nr. 22). Adevărul este că pe dna Antip n-o mai citim de mult. Spre paguba noastră, cum se vede chiar din ratarea pasajului cu pricina, absolut definitoriu pentru stilul eseistei. "După război " scrie dna Antip, iar noi reproducem din pagina 30 a Academiei Cațavencu - a devenit notoriu cazul unui cunoscut romancier acuzat pe nedrept de plagiat: om de bună credință (s.m
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
pe nedrept - deturnarea atenției cititorului de la frumusețea textului în sine din această parte finală mult mai matură și singura care ar fi putut lua amploarea unui roman. Am putea spune că nereușita nu vine atât de la încropirea romanului, cât de la ratarea subiectului înghesuit în aceste două capitole finale. Cum spuneam, romanului îi urmează patru povestiri abia acestea extravagante prin varietatea și insolitul subiectelor. Modelele sunt vizibile. Cea mai bună dintre povestiri, Planeta Do diez (o posibilă și foarte frumoasă ars poetica
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
pot produce în cadrele aceleiași personalități. Este combătută cu energie subestimarea poeziei sau a prozei semnate de autori cunoscuți mai mult în calitate de critici, văzute uneori, din oficiu, drept o violon d' Ingres. Critica nu e o jugulare, o deturnare, o ratare a spiritului creator, ci o ipostază a manifestării lui: "A te exprima în forme diverse (să le spunem: complementare) devine chestiune de temperament, disponibilitate și, de la un punct încolo, chiar și de opțiune". Nu sînt lucruri noi (le întîlnim și
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
relevă și un defect al balanței lui Cornel Regman. Semnalând contradicția amintită, criticul comentează romanul în termeni moderați, în orice caz nu excesiv de severi. Or, de aici și până la a cataloga, într-un alt articol, Delirul și Marele singuratic drept "ratări răsunătoare" e o distanță cam mare. Iată, așadar, cum asamblarea defectuoasă a unor grinzi coboară în mod surprinzător prețul unei locuințe pe care criticul părea s-o aprecieze. Eradicată din observațiile de amănunt, ambiguitatea se insinuează acolo unde ne-am
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]