54 matches
-
În familie (desigur, metamorfozarea nu anulează trăirile inițiale: prietenia și iubirea). Experiența matură a nașilor și entuziasmul specific al tinerilor căsătoriți aduc o boare de prospețime, speranță și consistență care dau sens și fac viața tuturor mai valoroasă. Întemeierea și reîntemeierea, ca atitudini și acțiuni, sunt contaminante și circulă de la unii la alții. Finii Învață cumpătarea și Înțelepciunea din experiența nașilor, iar aceștia Învață (sau Își aduc aminte) cum e să te bucuri de lucrurile simple, de puținul și de avântul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a imprimat În toate fibrele această matrice indestructibilă. Într-un fel, venirea la Bârnova a fost ca o Întoarcere la obârșii, În propria copilărie, În miezul unei existențe paradisiace. Fiecare zi petrecută aici dă seama de această necesară proiecție și reîntemeiere. Dimineața Începe bineînțeles cu căutarea În balconul de după casă a razelor soarelui pe zidurile mănăstirii și pe dealurile din depărtare, bând cafeaua În vuietul atelajelor cu lemne furate ce se scurg lin dinspre pădurea din zare. Pe urmă vine scurta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
2B), și această vocație a "autoîntemeierii" (în esență, tot romantică), atribuită filozofiei ca viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
specie aeternitatis, căci până la urmă "nu istoricitatea unui gest" contează, ci "valoarea lui omenească intrinsecă"109. Acest comentariu ne amintește de ideea "spiritualității tipice din noi" pe care am întîlnit-o la Simmel (vezi IV, nota 100). Din perspectiva unei perpetue reîntemeieri, modelul pluralității are avantajul de a transforma precaritatea filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și perenă. Simplul fapt că am putut evoca mai sus condiția sisifică a filozofiei dintotdeauna e suficient de grăitor sub aspectul perenității modelului de Weltanschauungsphilosophie. Am sugerat de altfel viabilitatea acestui model relativist și atunci când pornind de la concepția diltheyeană despre reîntemeierea perpetuă a filozofiei, am numit această filozofie ce-și dă permanent conținuturi noi, o filozofie a discontinuității și a hiatusului repetabil. Ca teorie a sistemelor elaborată din perspectiva "criticii rațiunii istorice", metafilozofia lui Dilthey avansează un model de filozofie peren
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345 15.4. Evoluții și devoluții recente 350 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului 351 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului 357 15.4.3.1. În secolul sintezei 357 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei 358 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului 361 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cum s-a produs această amplă trezire din „somnul dogmatic”? Merită să analizăm aici contribuția decisivă a reconceptualismului. Este vorba despre un curent care nu s-a bazat exclusiv pe vehemența contestatară a antimoderniștilor, ci pe sugestii constructive în direcția reîntemeierii curriculumului și a regândirii sale dintr-o perspectivă largă, profund umană, necaricaturizată prin concepte behavioriste și dezumanizată prin metafore tehniciste. 13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”tc "13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”" Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
detaliată. Dar este infinit mai vastă decât cea fixată prin curricula tradiționale și moderne. Definitivarea explorărilor în aceste teritorii paideutice încă nedefrișate corespunzător este una dintre condițiile sine qua non ale sintezei numite de noi curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea fixată prin curricula tradiționale și moderne. Definitivarea explorărilor în aceste teritorii paideutice încă nedefrișate corespunzător este una dintre condițiile sine qua non ale sintezei numite de noi curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe ocazii W. Pinar, era „dezvoltării curriculumului” (curriculum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cațavencu sau O seară furtunoasă este piesa în care se regăsesc majoritatea elementelor ce definesc înzestrarea dramaturgului. Cațavencu este un personaj reinventat, la fel ca în Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso, și aici spectatorul/cititorul asistă la o reîntemeiere, dar situația este inversă. Dacă marele poet latin suferă un proces de vulgarizare, Cațavencu al lui M. devine un personaj inatacabil din punct de vedere moral. Prin raportarea la celelalte prezențe din piesă, dramaturgul impune o ordine, o ierarhie ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu cunoaște dezvoltări neobișnuite, dar e foarte demnă de interes, de reîntemeiere, cu crearea de noi mănăstiri, în condiții de pustnicie. Nu știu ce viitor poate avea această mișcare, dar o semnalez, ca să arăt, totuși, cât de profunde sunt conflictele generate, pe de o parte, de controlul aparatului de stat, nu numai asupra structurilor
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
a României: „moartea lui Alexandru cel mare“ (2456), „descălecarea Romanilor în Dacia sub împăratul Traian“ (1819), „introducerea clopotelor în bisericile creștine“ (1524), „întemeierea statului Țării românești prin Radu Negru Basarab Domnul Făgărașului“ (824), „inventarea ochelarilor“ (631), „aflarea prafului de pușcă“, „reîntemeierea statului Moldovei prin Dragoș Vodă“, „aducerea cartofilor în Europa“, „descoperirea Australiei“, „construirea primului balon“, „revoluțiunea lui Horea“, „aflarea luminatului cu gaz“, „înființarea preparandiei la Arad“, „unirea principatelor române“, „revenirea Romei ca capitală a Italiei“, „primul sinod anual al eparhiei arădane
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
regulile și cu necesitățile comunității de adopțiune, ale alterității. De această sferă a soluțiilor neradicale și nespectaculoase, dar cu finalitate certă pe termen mediu și lung ține și pledoaria (reiterată) pentru Modelul Adrian Marino (promotorul temei de sorginte pașoptistă a reîntemeierii culturii române și al celui de-al treilea discurs). Supralicitarea actuală a identităților periferice sau hibrid-frontaliere (cu rădăcini în teoriile poststructuraliste și postcoloniale), prin care "fostele rude sărace devin mai curând moștenitoarele bogate ale familiei, surse viguroase ale creației culturale
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a unei reîntemeieri a unei realități mai cuprinzătoare, a ceea ce Breton numea realitatea ,totală". Hazardul obiectual conține două atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin producția agresivă a conexiunilor se eliberează o viză de trecere fanteziei subliminale ce reprogramează dar
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere, atît a trecutului, cît și a viitorului. Care este rostul criticii? În acest din urmă sens, mă îndoiesc că demersul critic are prea mari șanse prospective, deși el trebuie să se angajeze solitar și cu orice risc în susținerea valorilor
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
Răsăritul ortodox, dar autoarea pășește adesea în domenii învecinate, ca istoria religiilor și antropologia religioasă, alunecînd chiar către discursul de tip etnologic prin lectura unor date de teren înregistrate în 1993, material al unui interesant studiu de caz prilejuit de reîntemeierea mănăstirii transilvane de la Parva-Rebra. E captivant felul în care, aproape insesizabil, Anca Manolescu trece de la un tip de discurs la altul, cu atît mai mult cu cît analiza temei pare inseparabilă de analiza textelor patristice. Și totuși în cartea aceasta
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
geografia simbolică să devină și una identitară: legenarul legat de Putna și Curtea de Argeș e unul care ridică țara la nivel mitic. Un model care pare să persiste pînă astăzi. îl descoperă autoarea în cele două studii de caz, cel al reîntemeierii Mănăstirii Parva-Rebra, și cel al președintelui și pusticului, de la alegerile din 1996. Trei sînt autorii pe ale căror urme pășește Anca Manolescu în Locul călătorului - Réné Guénon, Henry Corbin și André Scrima, ultimul prezent în studiu cu mărturii orale și citate
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
și sub o atât de uriașă forță de dizolvare. DRUMUL BASARABIEI și al neamului românesc din acest nefericit teritoriu, este un argument În acest sens. Istoria, atât de vitregă și dușmănoasă, ne-a dat, toruși, câteva clipe de revigorare și reîntemeiere; Basarabia românească din perioada 1918-1940 a oferit egalitate tuturor naționalităților - un sens istoric pe care numai România Mare a știut să Îl asculte. Democrația, instaurată atunci pentru toți, a devenit un exemplu de referință europeană. Ea a vindecat, atât cât
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar oricând putând locui pe cel care am putea fi, eliberat spre împlinire. Poezia întoarce fața clipei tale către frumusețea pe care tu i-o dăruiești. Fără poezie, clipa trece pe alături de tine. Poezia este eroism, este unica posibilitate de reîntemeiere sub specie aeternitatis a oricăruia dintre noi. Homo sui transcendentalis ideal al lui Nietzsche. Hölderlin afirma: "un zeu este ascuns în cerul inimii al fiecărui om". Astfel, poezia ne preschimbă în propria divinitate latentă. Poemul nu este un alter ego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Machiavelli (Principele și Discorsi) l-a declarat: "legislator nemuritor", știind că, cel puțin sub Ludovic XIV, filosofii l-au folosit contra regalității. Conținutul Principelui, în toate ideile sale, e subsumat intenției generale de a sugera soluții de întemeiere sau reîntemeiere a unui stat și de păstrare a puterii asupra lui, vizînd în special unitatea și prosperitatea Italiei. Mai mult decît atît, Principele e o carte de modelare comportamentală, în funcție de interes și context, a conducătorilor de state, în baza unor paradigme
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii Scîrbe. Sărbătorirea (25 de ani de activitate a Filarmonicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu ia însă forma antropologiei filosofice, ci forma unui proiect antropologic. Iar prin enunțurile amintite mai sus, proiectul antropologic kantian este numai confirmat, căci el fusese construit prin demersul critic anterior (în Critici, concepute de Kant înaintea Antropologiei). Actul de reîntemeiere a antropologiei este repetat de Max Scheler. Cu noul înțeles de "filosofie a omului", antropologia depășește închiderile științifice, devenind discurs asupra "poziției omului în univers ca punct de plecare al oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în lumea fenomenală datorită prezenței sale printre formele a priori ale intelectului. Momentul negativ are un accent afirmativ: prin extinderea finalității este afirmată unitatea lumii, fără a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]