54 matches
-
se alinieze sub toate aspectele la modelul occidental. Altfel spus, preferînd termenii de „aderare” sau „l...rgire” celui de „unificare”, „se trece astfel - cum observ... Jacques Rupnik - de la ideea de reinventare a democrației pe ruinele unui imperiu totalitar, implicînd o reîntemeiere a proiectului european (...) la prioritatea acordat... export...rîi spre Est a unui model de instituții și a unor norme”. Ț...rile candidate sînt astfel chemate s... adopte, f...r... s... crîcneasc..., toate standardele socio-economice și politice ale Uniunii Europene și
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
postmodernizarea modernismului 334 15.3.9. Hiperraționalizarea curriculumului 341 15.3.10. Curriculumul global 345 15.4. Evoluții și devoluții recente 350 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350 15.4.2. Geografia „irațională” a curriculumului 351 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului 357 15.4.3.1. În secolul sintezei 357 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei 358 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului 361 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cum s-a produs această amplă trezire din „somnul dogmatic”? Merită să analizăm aici contribuția decisivă a reconceptualismului. Este vorba despre un curent care nu s-a bazat exclusiv pe vehemența contestatară a antimoderniștilor, ci pe sugestii constructive în direcția reîntemeierii curriculumului și a regândirii sale dintr-o perspectivă largă, profund umană, necaricaturizată prin concepte behavioriste și dezumanizată prin metafore tehniciste. 13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”tc "13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” și „antiinginerismul”" Cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
detaliată. Dar este infinit mai vastă decât cea fixată prin curricula tradiționale și moderne. Definitivarea explorărilor în aceste teritorii paideutice încă nedefrișate corespunzător este una dintre condițiile sine qua non ale sintezei numite de noi curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cea fixată prin curricula tradiționale și moderne. Definitivarea explorărilor în aceste teritorii paideutice încă nedefrișate corespunzător este una dintre condițiile sine qua non ale sintezei numite de noi curriculumul ultramodern. 15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumuluitc "15.4.3. Reîntemeierea rațională a curriculumului" 15.4.3.1. În secolul sintezeitc "15.4.3.1. În secolul sintezei" În anii ’90 ai secolului XX, disputa modernism/postmodernism părea ireconciliabilă. Așa cum declarase în mai multe ocazii W. Pinar, era „dezvoltării curriculumului” (curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cațavencu sau O seară furtunoasă este piesa în care se regăsesc majoritatea elementelor ce definesc înzestrarea dramaturgului. Cațavencu este un personaj reinventat, la fel ca în Viața și pătimirile lui Publius Ovidius Naso, și aici spectatorul/cititorul asistă la o reîntemeiere, dar situația este inversă. Dacă marele poet latin suferă un proces de vulgarizare, Cațavencu al lui M. devine un personaj inatacabil din punct de vedere moral. Prin raportarea la celelalte prezențe din piesă, dramaturgul impune o ordine, o ierarhie ce
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
multă abilitate, în lucrurile capitale. Acrobatul l-a înlocuit pe artist, filozoful însuși nu e decât un pedant care se bâțâie” (II, 94). Cioran, el însuși epigon (căci cine mai mult decât el știe că totul e artificiu), încearcă o reîntemeiere a ființei. Ființa poate avea acces la adevăr prin suferință: e soluția celor neputincioși, a celor care nu mai cred pentru că știu, a celor care refuză artificiul chiar în timp ce-l folosesc. Reversul ironic este că nici un adevăr nu se întemeiază
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suferință, o rană care nu se poate închide” (III, 222). țara sa, care este „farmec, vulgaritate și disperare” (I, 160), sau „scepticism și farmec” (I, 54). Așa cum propria identitate înseamnă convertirea negativității în sens, neantul propriei țări devine prilejul unei reîntemeieri. Când spune că face parte „dintr-o țară cu destin minor dar tragic” (I, 306), Cioran își definește propriul destin. Or, în fața acestei crize, care are drept cauză absența din istorie, Cioran se refugiază în propria țară ca într-un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
2B), și această vocație a "autoîntemeierii" (în esență, tot romantică), atribuită filozofiei ca viziune despre lume. Totodată, apreciem că ideea istoristă despre pluralitatea filozofiei și, implicit, despre discontinuitățile ce apar în sânul acesteia poate fi interpretată drept consecința directă a reîntemeierii perpetue: fiind o filozofie a hiatusului repetabil (vezi II, 2), filozofia ca Weltanschauung este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
specie aeternitatis, căci până la urmă "nu istoricitatea unui gest" contează, ci "valoarea lui omenească intrinsecă"109. Acest comentariu ne amintește de ideea "spiritualității tipice din noi" pe care am întîlnit-o la Simmel (vezi IV, nota 100). Din perspectiva unei perpetue reîntemeieri, modelul pluralității are avantajul de a transforma precaritatea filozofiei (înțelese drept cunoaștere a unui "insondabil" ce rămâne mereu de explorat) într-o premisă a libertății: fiecare filozof devine liber să-și aleagă "axiomele" proprii, în încercarea personală ca moi pensant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și perenă. Simplul fapt că am putut evoca mai sus condiția sisifică a filozofiei dintotdeauna e suficient de grăitor sub aspectul perenității modelului de Weltanschauungsphilosophie. Am sugerat de altfel viabilitatea acestui model relativist și atunci când pornind de la concepția diltheyeană despre reîntemeierea perpetuă a filozofiei, am numit această filozofie ce-și dă permanent conținuturi noi, o filozofie a discontinuității și a hiatusului repetabil. Ca teorie a sistemelor elaborată din perspectiva "criticii rațiunii istorice", metafilozofia lui Dilthey avansează un model de filozofie peren
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nașterea lui Iisus, ce poartă în sine întreg viitorul umanității, înrădăcinat în promisiunea mîntuirii. Totuși, în secolul al XVI-lea, Reforma pare să fi introdus o altă concepție privind împărțirea istoriei, în formă ciclică, urmînd trei mari etape: întemeiere, decădere, reîntemeiere. Reprezentările timpului și ale istorici înregistrează o transformare profundă odată cu Joachim de Flore, care rupe cu viziunea tradițională, vorbind despre domnia Spiritului, epo-ca unei societăți perfecte, a coborîrii Cerului pe Pămînt, trăirea în eternitate. Această viziune nouă afectează inclusiv universul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
adoptarea inventivă de noi forme de comasare a terenurilor foarte parcelate. Căci nici arendășia nu duce la o agricultură eficientă și rentabilă. Retrăim mereu dileme: fie autoritățile nu pot proteja agricultura proprie, din cauza acordurilor cu puterile suprastatale, fie strategia de reîntemeiere a acestei tradiționale ramuri economico-culturale a țării nu există. Fondurile financiare acordate prin APIA se cer corelate cu refolosirea mijloacelor de depozitare, prelucrare, desfacere a produselor micilor fermieri, cum promitea la începuturile tranziției un prim-ministru al țării. De ani
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului, în calitate de martor al polemicii. Înțeles astfel, gestul polemic arghezian semnifică actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată direct sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
social: i) regimul politic, ii) mentalitatea colectivă, și iii) modelul uman tipul antropologic considerat dezirabil și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și în letopisețele rusești și în scrierile care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
polonezi PMSDR postcomunism Primăvara de la Beijing Primăvara de la Praga procese procesul de la Nürnberg Profintern proletariat (vezi clasa muncitoare) Proletkult Provisional Irish Republican Army Prusia Orientală PSI PSOE psihism R Radio Europa Liberă RAPP Adunarea Democratică Africană Adunarea Universală pentru Pace Reîntemeierea comunistă religie Renamo Republica Democratică Vietnam Republica de la Salo Republica de la Weimar Republica Dominicană Republica Socială Italiană Rezistența revoluție Revoluția Culturală Revoluția Garoafelor Revoluția din Octombrie Revoluția ungară Revoluția de catifea revoluționari ruși RFG RGASPI Rifondazione comunista Rock Against Communism Rutenia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
social: i) regimul politic, ii) mentalitatea colectivă, și iii) modelul uman - tipul antropologic - considerat dezirabil și urmărit a fi instituit prin mijloace educaționale. Democrația de inspirație liberală care a fost luată ca model referențial de către reformatorii politici postcomuniști români presupunea reîntemeierea sistemului de valori și crezuri despre lume, viață și existență (i.e., mentalitatea colectivă) pe fundamentul unei culturi civice democratice. Cultura civică este înțeleasă aici ca fiind sistemul axiologico-atitudinal față de politică și viața socială care susține funcționarea unui regim de democrație
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și sub o atât de uriașă forță de dizolvare. DRUMUL BASARABIEI și al neamului românesc din acest nefericit teritoriu, este un argument În acest sens. Istoria, atât de vitregă și dușmănoasă, ne-a dat, toruși, câteva clipe de revigorare și reîntemeiere; Basarabia românească din perioada 1918-1940 a oferit egalitate tuturor naționalităților - un sens istoric pe care numai România Mare a știut să Îl asculte. Democrația, instaurată atunci pentru toți, a devenit un exemplu de referință europeană. Ea a vindecat, atât cât
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în condițiile regimului comunist. Din cele de mai sus se poate vedea clar că sociologia nu a fost reabilitată de cineva anume, ci după moartea lui Stalin a început un proces lent, cu accelerări și cu întreruperi în funcție de condițiile de reîntemeiere a sociologiei. Acest proces a fost influențat și de interesele intelectualității și de coflictele din interiorul partidului, dar și de dinamica contextului internațional. Rezultanta acestor interacțiuni a fost o sociologie precar instituționalizată, cu legături ambivalente cu trecutul ei interbelic și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
interesul savantului de la Tübingen față problema "conținutului" lingvistic s-a manifestat cu precădere în cadrul cercetărilor sale de semantică structurală din anii '60-'70. În acest context, lingvistul de origine română a realizat nu doar o reformă radicală, ci o veritabilă reîntemeiere a acestui domeniu, propunând o stratificare pe trei niveluri a materialului aferent: a) desemnarea (germ. Bezeichnung, sp. designación, fr. désignation, en. designation), care constituie "referința la "realitate", adică relația în fiecare caz determinată între o expresie lingvistică și o "stare
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
le-a schimbat și le-a obligat să se confrunte cu culturi diferite. Insecuritatea fizică a individului a fost depășită, însă au apărut amenințări difuze colective (catastrofe nucleare, terorismul) sau disconfortul psihic determinat de permanenta mobilizare în vederea eficienței sau a reîntemeierii acțiunilor și chiar a identității individuale. Lumea securizată a modernității i-a permis occidentalului să ignore teroarea istoriei, însă aceasta se manifestă acum fie prin incertitudini insidioase, fie prin contactul cu civilizații care nu au depășit etapa violenței metafizice. În fața
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
franceză. Niciuna din cele trei situații nu e aleasă la întâmplare. Literatura maghiară face parte, alături de cea poloneză și cehă, din categoria culturilor care au cunoscut o primă înflorire a producției științifice și academice în epoca Renașterii, urmată de o reîntemeiere a limbii și literaturii în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea. Diferența o face în acest caz existența unei "tradiții": în raport cu literaturile care s-au constituit în secolul al XIX-lea, exclusiv pe fondul unei creații populare și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ea însăși, prin întoarcerea la origine. La fel stau lucrurile la Novalis, unde călătoria din Bildung îl readuce finalmente pe erou acasă pentru constatarea fichteană a identității. Gândul întoarcerii ca întoarcere a gândului către el însuși cere un act de reîntemeiere, trece prin sacrificiu și violență. Pentru a găsi în fine axul, pivotul care pecetluiește unirea, patul-arbore cioplit în măslin: el își va găsi patul, precum fluviul reîntoarcerii la Hölderlin în poemul "Heimkunft" (Întoarcere), în care poetul evocă sosirea în ținutul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o oportunitate istorică pentru a ne evalua realizările și pentru a pune bazele viitorului. Este un moment de efervescență intelectuală și de dezbateri substanțiale ale principalelor chestiuni cu care ne confruntăm în zilele noastre. Luăm parte la acest exercițiu de „reîntemeiere”, ce va defini noua identitate a Uniunii. Viitorul UE, în opinia mea, este legat intrinsec de succesul politicii de extindere. „Esența puterii soft a UE”, după cum a numit-o comisarul Rehn - extinderea -, este cel mai puternic instrument din arsenalul UE
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]