65 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > REÎNTRUPARE Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă aș fi un val născut din apa mării, Aș vrea, râzînd, să mă primești la piept, Ca să sfârșesc zâmbind pe sânu-ți drept, Chiar dac-
REÎNTRUPARE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379717_a_381046]
-
marchiză. Cum nu sunt val, nici plajă, sau o briză caldă, Să pot nutri-n vreun fel dorință lor, Mai pot numai atât să-ți spun: Mi-e dor Să mă preschimb în ele, când va fi, odată... Referință Bibliografică: Reîntrupare / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Manolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REÎNTRUPARE de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379717_a_381046]
-
din potir de crin.” Când victoria asupra devenirii nu poate fi obținută prin această esențializare și abstractizare, pierderea eului în substanța anonimă e preferată trecerii individuale, căci această transmutare în ordinea imanentului e percepută ca stare potențială de înveșnicire prin reîntrupare în sevele vegetale sau în lanțul infinit al speței: „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. Mama așteaptă-mpărtășanii / de lapte, prin strămoșii ce se re-ntorc în prunci. // Leuconoe, iată cât de fecunzi trec anii.” Sublimarea
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
conturarea și a unui profil de moralist. Memorialistul e prezent și în Fantome (1911), unde evocă oameni și locuri ce au dispărut, dar acum el e mânat de „dorul de propria-i viață”, o viață compusă din „bucăți”, comparabile unor reîntrupări metempsihotice, întrucât fiecăreia îi corespunde un eu diferit. Dificila recompunere, cu ajutorul memoriei involuntare ori dirijate, are ca miză ultimă găsirea eului profund, primordial. Rareori subiectul momentului rememorat este însuși autorul, însă implicarea lui, fie elegiacă, fie reflexivă, este întotdeauna evidentă
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Marea invazie din 1236-1241 a avut drept consecință principală și imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu. Pe această
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede în S. o reîntrupare, în timpul nostru, a poetului medieval, a trubadurului, din perspectiva istoriei lirismului autohton, poezia lui apare ca prelungire, în expresie modernizată, a „micului romantism” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Prozodic, și în tot stilul
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa de piatră/ Noduroși uriași./ În bărbile lor/ stătea ghemuită fata laponă/ legănând urșii albi pe un picior/ încălzind boturi de ren cu o mână”. Izvorâtă din „ultima Thule” și ancorând într-o „reîntrupare a Walhallei”, această sagă a vitalității dezlănțuite („Când am pornit spre tine eram vis, / ochi de jivină, cearcăn de abis, / pământ și mare, piatră și scânteie, / cascadă de luceferi răzvrătiți”) cunoaște stadiul ultim în luminiscența eterată a ființei incendiate de
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
un Jules Ferry al României, până la transformările radicale ale educației naționale promovate de Dreapta (în perioada interbelică) și de Stânga (1948-1989). După 1989, idei și proiecte pedagogice precomuniste au fost reînviate de cei ce vedeau epoca postcomunistă ca pe o reîntrupare a „epocii de aur” interbelice. Cu toate acestea, cu excepția câtorva ajustări paseiste (cum ar fi reintroducerea studiului religiei în școală), dinamica sistemului de învățământ a urmat în linii mari cursul de dinainte de 1989 și presiunile ce au rezultat din tot
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva? „Cu toții ne temem de moarte. Ne plângem de vremelnicia lumii acesteia. Preoții japonezi predică reîntruparea sufletului după moarte pe care o numesc veșnica reîncarnare. Dar în creștinism, predicăm faptul că și noi, la fel ca Iisus, vom ajunge în slăvile Pământului Pur. Acest lucru este cu putință tot prin mijlocirea puterii lui Iisus. Cu tărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întrebai. - „Ți se pare... Sunt numai iluzia a ceea ce aș fi putut să fiu, dar până la urmă e totuna. M-aș întoarce, mi-a răspuns, o să vină o zi... Te uitai în ochii mei, vorbeai de nemurirea spiritului, de certitudinea reîntrupării lui, că noi înșine, după o absență de sute sau mii de ani, ne-am întâlnit în existența noastră de atunci”. Îi auzeam vocea foarte aproape, modulațiile vorbirii erau calde, le deslușeam într-o emoție reținută. - „Cinci ani și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Taci! Tăceți! Amândoi! Cine-i acolo, la colțul Filarmonicii? La intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de Avocat, zis și Napoleon Bucevski, Spărgătorul de Buci, alias Elton John, reîntruparea lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești, profilat diform pe peretele așezământului muzical, pare să nu-i zărească. El e! Rânza lui, de popozaur! Ori e băut, ori a fumat iarbă. Sigur e dropsat! Nu vede, n-aude! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acest context! Ca o concluzie la cele de mai sus, pot să adaug că frenezia cu care caută femeia, iubirea, sau, mai degrabă, disponibilitatea pentru o iubire fără seamăn, e o dovadă că poetul nu încetează să fugă după iluzia reîntrupării androginice, fiindcă ea pe care o așteaptă nu poate fi decât geamăna sufletului său, prin care acest perpetuu, incurabil îndrăgostit să-și poată exprima insațiabila dorință în stare să-l facă să uite precaritatea ființei: între daimonul său, a cărui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al Morganei. Pe jumătate celt, pe jumătate mandinga, Corto urca către locul din care izvora fluviul tuturor zilelor sale. Și nimic nu era mai îmbătător decât această unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da, da, acum partea ta care ține de noi și de această parte de lume s-a eliberat în sfârșit. Marinarul celt, fiul țigăncii din Gibraltar este gata să pornească mai departe. Șoaptele lui Bouche Dorée ajungeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
otăr ârea liberă a poporului Bucovinean se va înmâna de către o delegație Majestății Sale Regelui Ferdinand I al României și se va aduce la cunoștință reprezentanților puterilor aliate.” Așa își spunea Bucovina cuvântul liber și neîncătușat al dorinței sale de reîntrupare a trunchiului sfârtecat al Patriei Mame, cu 15 zile mai devreme. Către Cetatea Alba Iulia, punct de întâlnire pentru a doua oară a românismului integrat la 1599 sub Miha i Vo dă Viteazul, și la 1918 sub Ferdinand cel loial
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
materii moarte, să le împiedici să se însuflețească sub ochii „omului credinței”. Cum am putea înțelege altfel extraordinarul paradox reprezentat de faptul că tocmai David Warrilow, cel mai reputat actor beckettian, este un actor care crede în reîncarnare, într-o reîntrupare întotdeauna posibilă și care consideră această credință absolut necesară meseriei sale de actor 1? N-ar mai fi de adăugat decât că, în fața unei pietre, „omul credinței” este singurul în stare să reia „marele vis visat cu ochii deschiși”, să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
trăsături care seamănă bine cu gnosticismul și cu celelalte forme de dualism ale Occidentului, pînă la catharii Evului Mediu. Platonismul are multe În comun cu orfismul: disprețul față de trup (antisomatism), ideea unui „păcat” neprecizat care sortește sufletele individuale căderii și reîntrupării, metensomatoza 22. Contrar acelora care, asemenea lui Arthur Darby Nock, fac din gnosticism un fel de platonism „ieșit din matcă”, Bianchi e de părere că gnosticismul se află atît de aproape de platonism deoarece ambele Își au originea În speculațiile dualiste
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un Dumnezeu personalizat, ci relația dintre umanitate și Divinitate. Accentul cade pe dezvoltarea personală a individului pentru o înțelegere profundă, prin meditație și contemplație, a naturii adevărate a vieții. Lumea fizică, tranzitorie, este guvernată de suferința cauzată de dorința de reîntrupare, deasupra căreia omul se poate ridica prin gândul bun, cuvântul bun, fapta bună, viața corectă, prin starea mentală adecvată care îi permite detașarea de lumea fizică și contemplarea efemerului. INCLUDEPICTURE "http://www.himalayanacademy.com/resources/books/hbh/images/06 SYM Confucian.jpg
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și experimenteazăă poate fi realizată însă și în cadrul virtualului, după cum eseul de față va încerca să demonstreze spre final. De cealaltă parte a discursului, Stone (1991Ă afirmă capacitatea ființei umane de recorporalizare în spațiul virtual cyborg, teoreticiana utilizând termenul de reîntrupare - reembodiment - cu sensul de reconfigurare a corpului uman sub forma unui „act cibernetic”. Asamblarea cyborgului ca „sistem virtual” (mașinic și umană înseamnă producerea trupului uman în cyberspațiu sub o nouă formă, tehnologică. Acest cyborg pătrunde corporal, prin intermediul simțurilor și al
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inserării unei proteze cibernetice i se atribuie rolul de a produce o augmentare tehnologică a corpului, în loc de a genera descarnarea, dematerializarea sau dezumanizarea. În condiția postumană, corpul nu este „lăsat în urmă”, cum sună unele declarații cyberpunk, dimpotrivă, cunoaște o reîntrupare extinsă și transmutațională. Acest punct de vedere este unul al includerii și al recuperării, sugerând conviețuirea biologicului și a artificialului, a umanului și a altor specii în spațiul virtual, mai degrabă decât al excluderii și al rupturii. Postumanul, în varianta
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
minții umane într-un software al computerului și apoi într-un corp „postbiologic”. Scenariul existenței umanului ca informație imaterială, abstractă într-un program computațional nu poate fi decât unul al destrupării. Procesul de descarnare a umanului ar atrage după sine reîntruparea tehnologică a conștiinței, recorporalizare care ar echivala cu forma corporală a unei viitoare „descărcări” a minții. Din moment ce se consideră că identitatea umană depinde în mod strict de integritatea minții și că mintea nu este localizată cu necesitate în interiorul creierului, alegerea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
devitalizarea metaforei. Tot mai convins de resurecția epicului în poezie, dar și de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje aventuroase, ci și printr-o acoperire eseistică recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt lucruri firești. Cam toate personajele excelează printr-o anume năzdrăvănie, ceva ce le scoate din circuitul normalității și le propulsează în eposul mitologiei populare, începând chiar cu cei doi, Hero și Leandru, soră și frate în romanul lui Pavič, reîntrupare a legendarului cuplu de îndrăgostiți de pe cele două maluri ale Bosforului. Hero este o visătoare care nu se mai poate trezi, cu toate că a încercat din răsputeri să se dezmeticească. Eliberarea ei din somnia viitorului nu se poate produce decât printr-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
d'Arc bizantine, se decide să moară apărând orașul, alături de Jean Ange, recunoscând, în fine, că nu mai există viitor, de vreme ce, până și tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor lui Mehmet. Îmbrățișând martirajul, cuplul aspiră la transfigurarea iubirii, la reîntruparea și reîntâlnirea peste timp și spațiu de ziua Învierii. După cucerirea orașului, Jean Ange va descoperi la Kerkoporta trupul neînsuflețit al Annei, străpuns, așa cum va afla de la slujitorul său Manuil, de săbiile celor ce, prin trădare, au predat Palatul imperial
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]