205 matches
-
lui interioară. Temperamentul constituie astfel complexitatea biologică a individualității, particularitățile ei constituționale. Se grupează deci sub această denumire de temperament toate diferențele organice constituționale care disting unele individualități de altele: excitabilitate la Împrejurări exterioare, rapiditate În manifestări, intensitate și durată reacțională, direcția acestor reacții, inhibiții, ritm organic, tonalitate vitală. Temperamentul este deci o Înmănunchere de aptitudini instinctuale și afective elementare, ce alcătuiesc o sistematizare de manifestări biologice, avându-și un centru de integrare și regulare funcțională În formațiunile nervoase ale diencephalului
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
o Înmănunchere de aptitudini instinctuale și afective elementare, ce alcătuiesc o sistematizare de manifestări biologice, avându-și un centru de integrare și regulare funcțională În formațiunile nervoase ale diencephalului. Cu alte cuvinte, putem menționa că Înțelegem prin temperament un mod reacțional obișnuit al organismului la Împrejurările exterioare și un ritm particular al vieții sale vegetative. Noțiunea de temperament corespunde prin urmare unei realități biologice; ea Își are punctul de plecare În structurile organice, esențial diverse, după formula individuală; ea nu este
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
temperament. a. Ce este temperamentul ?. Vom Înțelege prin temperament complexitatea biologică a individualității, particularitățile ei constituționale. Se grupează deci sub această denumire toate diferențele organice constituționale care disting unele individualități de altele: excitabilitate la Împrejurări exterioare, rapiditate, intensitate și durată reacțională, direcția acestor reacții, inhibiții, ritm organic, tonalitate vitală. Se va Înțelege așadar prin temperament: un mod reacțional obișnuit al organismului În Împrejurările exterioare și un ritm particular al vieții sale vegetative. Definire temperament. Noțiunea de temperament corespunde unei realități biologice
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
grupează deci sub această denumire toate diferențele organice constituționale care disting unele individualități de altele: excitabilitate la Împrejurări exterioare, rapiditate, intensitate și durată reacțională, direcția acestor reacții, inhibiții, ritm organic, tonalitate vitală. Se va Înțelege așadar prin temperament: un mod reacțional obișnuit al organismului În Împrejurările exterioare și un ritm particular al vieții sale vegetative. Definire temperament. Noțiunea de temperament corespunde unei realități biologice; ea Își are punctul de plecare În structurile organice, esențial diverse, după formula individuală; ea nu este
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
comunicare, poate avea valoare de susșinere, confirmare, manipulare sau agresiune. Copilul cu surdocecitate are nevoie de a beneficia de comunicare continuă și consistentă. Pot fi folosiți o serie de indici auditivi pentru introducerea unor activități: promteri muzicali, cuvinte. Mediul activizant- reacțional pune copilul în situația de a comunica, a rezolva probleme, a folosi văzul și auzul rezudual, a alege. Obiectivul principal este creșterea toleranței copilului la stimulare, ceea ce permite accesul la o varietate și intensitate crescută a stimulilor. Comunicarea se poate
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
prezența sau absența calcifierilor. De regulă înglobează vasele sanguine, nu le invadează (exceptie sinusurile venoase durale), și pot prezenta arii de necroză și hemoragie (meningioamele cu malignitate crescută). Peritumoral se poate decela edem cerebral (stază venoasă și/sau ischemie, glioză reacțională sau chiste peritumorale [10]. De asemenea se mai descriu meningioamele „en-plaque” cu aspect plat fiind rezultatul unei proliferari meningoteliale difuze pe o zona limitată a meningelor, de obicei în regiunea aripii de sfenoid, generând reacție osoasa adiacentă (endo/ exostoza) [11
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Duche deosebește (1964) sinuciderea melancolicului, sinuciderea schizofrenului și cea a epilepticului.( În ce priveste sinuciderea epilepticului, o importanță practică pare să aibă nu atât sinuciderea survenita În timpul unei crize sau a unei echivalente ,cât sinuciderea -reacție-ripostă la boală).Stările depresive reacționale la o boală incurabilă , la o dizgrație fizică nu sunt, În principiu, deosebite de cele care apar În legătură cu problemele sexuale, cu decepțiile sentimentale ( În sensul cel mai larg al cuvântului), cu conflictele familiale sau de altă natură. Ceea ce se cere
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Florescu Daniela, Surdu Gabriela, Dobriţa Preda, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1463]
-
celulita este „pielea de portocală” asociată cu un tablou dureros de intensitate variabilă. Pentru kinetoterapeut, este o mare diferență ̀ ntre „celulita-sistem” - infiltrat are se întinde pe zone mari ale corpului (zone a căror topografie variază în funcție de sex) - și „celulita reacțională”, despre care vorbim în acest capitol. Aceasta din urmă, tratată precoce, este susceptibilă de a regresa, mai mult sau mai puțin rapid, și de a dispare complet doar prin intermediul folosirii masajului. Stabilirea tehnicilor masajului aplicabile în scopul combaterii infiltratelor depinde
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
prin leziunea cerebelului sau a legăturilor sale și caracterizat prin tulburări ale coordonării și posturii (Robănescu, 2001). INFLAMAȚIE (< fr. inflammation, lat. inflammatio) - Proces patologic complex care include, pe de o parte, fenomene alterative (distructive), iar pe de altă parte, fenomene reacționale vasculo-exudative, precum și fenomene reparatorii. Inflamația este un mecanism nespecific de răspuns-apărare a organismului la o agresiune. Inflamația acută este o reacție imediată a unui țesut la o agresiune care poate fi o infecție, o substanță chimică sau un agent fizic
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se caracterizează prin imposibilitatea de menținere a calmului și a unui comportament corespunzător; persoană care se enervează cu ușurință; irascibilitate. După Larousse (2006), iritabilitatea reprezintă hipersensibilitatea la stimulări exterioare, care însoțește de regulă o stare afectivă jenantă. Iritabilitatea antrenează comportamente reacționale la acești stimuli percepuți ca fiind ostili într-o manieră agresivă, îndreptată fie împotriva anturajului, fie împotriva propriei persoane. IZOMETRIC (< fr. isométrique, cf. gr. isos - egal, metron - măsură) - vezi CONTRACȚIE IZOMETRICĂ. Î ÎNCERCARE (de la încerca < lat. in-circare, cf. fr. essai
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
toate manifestările specifice pentru ceea ce numim în mod normal depresie. Depresia denotă o slăbiciune profundă a Shen-ului și o scădere bruscă a Yang-ului general. Cauze ale depresiei Endogene: • factori ereditari Yuan Qi (depresie constituțională sau fragilitate); • tulburări ale psihismului (depresie reacțională); • tulburări cronice ale substanțelor (vid de energie și vid de sânge); • tulburări de funcționare a organelor. Exogene: • alimentație insuficientă și dezechilibrată; • lipsa odihnei; • surmenajul și acumularea stresului; • alcool, tutun, cafea, droguri (chiar și cele ușoare). Clasificarea depresiilor La un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
urmă cu 15 ani pentru „Ulcer gastic”; a fost diagnosticat și tratat în urmă cu 10 ani pentru „Rectocolită ulcerohemoragică”. Antecedentele heredocolaterale nu sunt semnificative pentru afecțiunea actuală. Condițiile de viață, muncă și mediu atrag atenția asupra unui „Sindrom depresiv reacțional” (prin pierderea locului de muncă). Din istoricul afecțiunii aflăm că suferința actuală datează de 4 ani, când a debutat insidios, printr-un nodul situat pretragian drept, de cca 1 cm diametru, mobil, nedureros. În perioada următoare, pacientul descrie creșterea lentă
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
elementele de anamneză, examenul obiectiv local și general și explorările complementare efectuate se poate stabili un diagnostic pozitiv de: „Adenom pleomorf glanda parotidă dreaptă; Edentație parțială intercalată redusă maxilară și mandibulară neprotezată; Carii simple 3.7, 4.8; Sindrom depresiv reacțional; Strabism divergent ochi drept”. Diagnosticul pozitiv al afecțiunii de bază este susținut prin următoarele argumente clinice și imagistice: 1) sediul, forma, consistența, creșterea lentă a tumorii pledează pentru o tumoră benignă de parotidă; 2) statisticile indică pentru adenomul pleomorf o
CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
de factori naturali - electroterapie, kinetoterapie, psihoterapie, dietoterapie și tratament medicamentos. Cura are ca obiectiv normalizarea funcțiilor, echilibrarea vegetativă, endocrină și nervoasă. Experiența medicală consideră că durata unei cure este de până la 3 săptămâni, iar efectele ei se instalează în funcție de ritmul reacțional. II Definiția stațiunilor balneoclimatice Stațiunile balneoclimatice sunt zone, localități sau cartiere care dispun de factori naturali recunoscuți științific, instalații pentru tratament, capacitate de a trata sau preveni îmbolnăviri, documentare a indicațiilor de tratament. III Condiții pentru omologarea unei stațiuni Cadrul
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266 Regresie 274 Retragere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucrările în care pot fi găsite aceste descrieri 2. Așadar cele nouă mecanisme sunt: - regresia (noțiune ce apare în 1900, în Interpretarea viselor, și ale cărei strânse legături cu fixația sunt precizate în Introducere în psihanaliză, 1916); - sublimarea și formațiunea reacțională (Trei studii privind teoria sexualității, 1905); - proiecția („Președintele Schreber”, 1911); - întoarcerea împotriva propriei persoane și transformarea în contrariu („Pulsiuni și destine ale pulsiunilor”, 1915a); - introiecția sau identificarea („Doliu și melancolie”, 1917b); - anularea retroactivă și izolarea (în Inhibiție, simptom și angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anumitor amenințări, unele mecanisme sunt mai utile decât altele. 4) Pentru a putea fi socotite adaptative, apărările trebuie să canalizeze sentimentele și nu să le blocheze. Reprimate, sentimentele pot fi, pentru un subiect care recurge în mod sistematic la formațiunea reacțională, la fel de periculoase ca o defecțiune survenită la supapa de evacuare a vaporilor de la oala sub presiune pusă la foc. 5) Apărările adaptative îl fac pe utilizatorul lor plăcut, atrăgător pentru ceilalți. În schimb, folosirea unor apărări neadaptative conduce la respingerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
succesiv mai multe liste existente în publicațiile consacrate acestui concept. • La începutul lucrării sale Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud oferă o listă, devenită clasică, în care sunt incluse zece mecanisme: 1) refularea 2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între paranteze numărul de ordine corespunzător poziției lor din lista elaborată de Bergeret: Anularea (12) Condensarea (20) Contrainvestirea (1) Dedublarea imago-urilor (22) Dedublarea eului (21) Denegarea (13) Deplasarea (19) Evitarea (24)13 Forcluderea (15) Formațiunea de compromis (4) Formațiunea reacțională (2) Formațiunea substitutivă (3) Formarea de simptom (5) • Un moment important în recunoașterea poziției centrale ocupate de mecanismele de apărare în psihopatologie este marcat de cuprinderea lor în manualul Asociației Americane de Psihiatrie (AAP), Diagnostic and Statistical Manual of Mental
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare. A trebuit să așteptăm tipărirea ediției DSM III-R (1987/1989) pentru ca optsprezece apărări și definițiile aferente să-și facă apariția în glosarul manualului. Dintre aceste optsprezece mecanisme, cinci figurează în lista clasică a Annei Freud: anularea retroactivă, formațiunea reacțională, izolarea, proiecția și refularea. Constatăm așadar că cinci mecanisme figurând pe lista Annei Freud nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare, să trasăm frontiere între ele, mai ales dacă avem în vedere faptul că orice comparație relevă existența unei apropieri sau chiar a unei similitudini semantice. Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
opusul proiecției. La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele apărări, în combinații de tipul: - sublimare și regresie, - sublimare și formațiune reacțională, - activism și refulare. Pornind de la rezultatele cercetărilor întreprinse și mai ales de la analizele factoriale, Plutchik et al. propun o altă listă, de numai opt apărări de bază: Compensația Deplasarea Formațiunea reacțională Intelectualizarea Unul dintre aceste mecanisme, compensația, este mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]