118 matches
-
implicarea nediscriminatorie a statului În sănătatea publică. Este, cred și repet, simptomatic faptul că mulți oameni de valoare nu sunt moral coerenți În atitudinea lor publică. Teama unor intelectuali profesioniști și moderați de a se confrunta public cu excesele și reacționarismul celor care domină scena principală, În ochii și, adesea, În aplauzele publicului, nu este nouă și nici secată. Personajele „rezonabile” preferă să stea „În banca lor”. Din păcate o astfel de atitudine conduce, adesea, la dominarea discursului public de către ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
la începutul anului 1876. 6. Vasile Boerescu va înceta a mai fi ministru al Afacerilor Străine la 7/19 noiembrie 1875, pentru ca la începutul anului 1876 să îngăduie ca în jurnalul său, Pressa, guvernul Lascăr Catargiu să fie acuzat de „reacționarism“ (Apostol Stan, Grupări și curente, p. 426). 7. În realitate guvernul Lascăr Catargiu pierduse încrederea chiar și a unor elemente conservatoare moderate prin eșecul politicii sale economice și financiare, care adusese țara în pragul crizei (în 1876 deficitul bugetar va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lăsa impresionat de avalanșa contestărilor, domnia sa le vorbește franc despre ridicolul unor atari demersuri demolatoare: ""Consumat" istoricește (după unele voci!) și mumifiat, pus "la produs" (cum s-a încercat/întâmplat în 2006) în sens publicitar-utilitar, suspus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemit clișeizat), Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt", nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gazetărească. Mult mai interesantă este însă trecerea în revistă a modului în care a fost discutată în timp concepția doctrinară a gazetarului, exegetul punctând câteva repere în această direcție: Eugen Lovinescu, cel care considera "opera politică" eminesciană ca aparținând unui "reacționarism radical"; Șerban Cioculescu lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
încredințați, și aduc argumente în acest sens, că tocmai această dimensiune națională, atât de evidentă în poemă, a făcut ca aceasta să fie respinsă și blamată prin timpi ca expresie a unui naționalism extrem, poetul fiind acuzat de xenofobie și reacționarism. Sub acest destin este urmărită receptarea sau, mai bine zis, trecerea sub tăcere a poemei în perioada anilor socialismului, când regimul comunist a făcut din România un satelit al Moscovei, Doina lui Eminescu fiind trecută în rândul operelor interzise circulației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iulie. Cetatea Sorocei Nistru Harki (Pagliacio Ernest Ernestovici) Mișa Spillag maior Ionaș familie rămasă săracă care ține restaurant domnu Mișa fetița sora sa care cântă la piano. Atmosfera de bunătate și prietinie. 24 Iulie. Într-o familie de burghezi, sara. Reacționarismul și naționalismul. Povestiri despre petrecerile boerilor de odinioară cu săniile, cu lăutarii, cu samovarul în sanie, cu rachiu și șampanie. Troicele iarna. Cum în timpul ernii se carau petrecerile de la o moșie la alta... Așa s-au părăduit toate averile boerești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
numită „Sfânta Alianță” și care, prin exuberanța ei și a măsurilor ei de „restaurare” a principiilor feudale, suna În urechile a mii și mii de tineri sau mai puțini tineri europeni ca un „marș al morții”, al celui mai radical reacționarism. Oare... se petrece și azi același fenomen, mai există marxiști pe glob, marxiști de bună credință și suficient de „naivi” ca să creadă că este posibilă o societate fără clase, unde să fie abolită nu numai degradanta muncă fizică, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o parte, „Cuvîntarea de la Bistrița-Năsăud”, în care se repetă, că reforme de genul celor ce s-au produs în Ungaria și Polonia vor fi „implementate” la noi „cînd o face plopul mere și răchita micșunele” (exces de siguranță?, manifestare de reacționarism?); pe de altă parte, articolul academicianului Oleg Bogomolov („De la PSMU la PSH”) din „Nouvelles de Moscou” (nr. 42/1989), în care sînt evaluate (e drept, cu prudență) evenimentele petrecute în țara vecină. *Promisiunile cu care sîntem momiți au ajuns să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e atît de bun pe cît poate fi un scriitor atîta timp cît ceea ce susține e de nesusținut. într-adevăr, Brideshead... e cartea unui om care chiar crede că numai aristocrații și catolicii sînt capabili de spiritualitate. întrebarea e dacă reacționarismul cărții nu e cumva inseparabil de interesul ei artistic, dacă, reducîndu-l pe cel dintîi, ecranizatorii nu cumva l-au redus și pe cel de-al doilea. E o întrebare bună, dar, în orice caz, filmul e mai interesant decît toată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-a datorat, cred eu cu destul temei, i se trage de la acest viraj spre dreapta. Cum să te duci în buricul democrației ca reprezentant al unei forțe de dreapta? Cu cine este asimilată dreapta? Cu reacțiunea, cu extremismul, cu reacționarismul. Se supără domnul Vosganian că a fost făcut în fel de fel de feluri, între care și legionar, dar se supără degeaba, pentru că un liberal de dreapta este un nonsens și nu cade bine în stomacul democrată sensibil al Europei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dus lumea la disperare. Când o parte a societății a zis că nu ne îndreptăm spre o direcție bună, a fost taxată drept înapoiată, nostalgică, incapabilă să perceapă superioritatea democrației capitaliste, a economiei de piață etc. Pe de altă parte, reacționarismul românesc, manifestat cu harțag de foști U.T.C.-iști și P.C.R.-iști, metamorfozați ad-hoc în ideologi ai capitalului, pitiți în funcții și posturi, arătau cu degetul pe cei care nu s-au descurcat ca ei, n-au știut să valorifice
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
procesul ideologic prin mijlocirea căruia a fost înșelată vigilența de clasă a atâtor luptători progresiști” (pp. 227, 233). Pe un ton asemănător continuă și Pavel Apostol, doi ani mai târziu: „Maiorescu înfățișează încarnarea desăvârșită a filistinismului strâmt, neputincios, aliat cu reacționarismul masiv al feudalismului”. Demersurile istoriografice rămân integral ideologice și nu pot fi decât așa, pentru că Maiorescu nu se mai poate apăra, întrucât toate edițiile din Critice, precum și Istoria contimporană a României, ultima apărută după moartea criticului, în 1925, la editura
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
doilea război mondial, receptarea lui Maiorescu, ca și a atâtor alți scriitori și ideologi din trecut, înregistrează o curbă sinuoasă de-a lungul căreia un prim moment este acela al respingerii «ân bloc» a activității acestora, considerată global, sub specia reacționarismului. O asemenea etapă de dogmatism în reevaluarea critică a moștenirii noastre culturale este, însă, urmată de o alta în care se inițiază, în spiritul constructiv al ideologiei marxiste etc., etc.”. Aprecierea la adresa lui L. Rusu este puțin ironică: „L. Rusu are
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
act insuficient motivat, chiar de naivitate diplomatică. Or, sub acest aspect apare o contradicție între acțiunile lui Poggi în orizontul polonez și cel de la noi. Desigur că Vaticanul trebuie să-și apere și să urmărească interesele sale, dar pe poziția reacționarismului catolic. Dar, în aceste condiții, îi servește sau nu intențiile? Poggi agită problema greco-catolicilor. Când a fost primit de președintele Gheorghe Nenciu, a pus problema așa: «ân chip neoficial, particular, ca un act de umanitate, vă rog să-mi permiteți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și eliminarea referirilor la pesimism, reacționarism, anti-civilizație, iraționalism. Uneori dispar, indirect, doar elementele care întăresc ideea: în "poezia pășește pe drumurile sale cele mai proprii", sentimentul pesimist nu trebuie să fie caracteristic, de aceea "cele mai proprii" e înlocuit cu neutrul "mai noi". în alt loc
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
secvențele "pentru ca ultima dintre legăturile cu care civilizația ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
cu care civilizația ne ține strînși să fie desfăcută" și "de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
de legăturile rațiunii și civilizației". Cel mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
pentru că"... Enunțarea e scuzată prin explicații și garanții de inocență: după un discurs mai îndrăzneț al personajului, apare precizarea care să-l disculpe: Se vedea că nici el nu credea în propria-i viziune neagră pe care i-o inspirase reacționarismul maurrasian din cartea..." (tiparele formulării ar merita comparate cu strategiile textuale ale supunerii la cenzură relevate de N. Mecu în analiza versiunilor Bietului Ioanide, v. România literară, nr. 1 a.c.). S-ar putea dovedi astfel acceptarea de către literatură a unui
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
ne-am trezit cu o sumedenie de lucrări ultrareacționare și ultra-detestabile, sub eticheta de postmodern. Ce înseamnă asta? Înseamnă că, o serie de creatori, o serie de artiști care, în perioada avangărzilor "pluteau" în academismul lor și înnotau într-un reacționarism stupid și reprobabil, când s-au trezit vorbindu-se despre postmodernism, au crezut că le-a venit vremea! - "Noi am avut dreptate! Ne întoarcem la clasicism, la melodie, la forme!" În primul rând că, de exemplu, în materie de melodie
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
flecușteț provincial". Nu flecușteț, dar tot provincial, pare și Schönbrunnul pe lângă Versailles. Din păcate, cu cât anii trec, cu atât această lume vestică plină de splendori ale trecutului se deschide imprudent imigranților. Comportamentul acestora îi repugnă. Conservatorul are accese de reacționarism curat: degradarea, descompunerea, maladiile sociale sunt puse exclusiv pe seama secularizării, a desacralizării și a fluxurilor de derbedei străini și indigeni care profanează spațiul și valorile europene. Frapant, America, țara în care se simțea acasă, a devenit apăsătoare, prin schimbările demografice
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
transcultural a mesajelor subliminale: am primit recent un document electronic cu îndemnul expres că poate fi distribuit fără copyright. Fișierul conținea traducerea în engleză a lucrării Da! Sunt reacționar! de Radu Mihai Crișan, eseu bine documentat ce dorește să explice reacționarismul politic din jurnalistica lui Emenescu, justificându-i naționalismul "în context". Din păcate, adus în atenția lumii cu sloganul Yes! I am a reactionary!, titlul îi face un imens deserviciu lui Eminescu. în engleză, el conotă de fapt "da, sunt extremist
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
târgul american; și apoi, fiindcă modelele și contramodelele trâmbițate propagandistic de vechiul regim fac imposibilă, azi, o adevărată decantare critică. Limbajul însuși a fost alterat. A observa și a numi, cu deplină îndreptățire, deficiențe ale societății americane contemporane echivalează cu reacționarismul sau cu debilitatea intelectuală. și totuși, autorul nu cedează. Rămâne ferm, dacă nu pe convingerile lui (acestea glisând pe un vector al dezamăgirii), atunci pe ceea ce a văzut și a simțit cu ochii și cu sufletul lui. În pofida atâtor lucruri
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
care trăia, fără să știe, în plină parodie a liberalismului, nicidecum pe seama liberalismului ca atare. Confuzia o făcea, printre primii, Ibrăileanu, cînd, în Spiritul critic în cultura română, îl învinuia pe Caragiale de a fi atacat exclusiv revoluționarismul și niciodată reacționarismul, de a fi fost un adversar „încă mai fără milă” decît Eminescu al liberalismului (ca și cum „să-și vază de trebile ei, Europa” ar fi o idee liberală), ținuta predilectă fiind la amîndoi aripa rosettistă a partidului, considerată de critic „întrupare
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
Adolf Crivăț Vasile, Adolf Vasilescu, Vasile Al. Marian, V.A.M.) în periodicul legionar Puncte cardinale, fiind acolo doctrinarul prin excelență. Și-a adunat aceste texte doctrinare legionare în două precedente volume (Spiritul dreptei. Între tradiție și actualitate și Exerciții de "reacționarism". Între zóon politikón și homo religiosus) și acum revine cu al treilea De la Eminescu la Petre Țuțea, cu subtitlul "pentru un model paideic al Dreptei românești". Primul fals pe care îl introduce, chiar din subtitlu, dl Răzvan Codrescu este ideea
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]