132 matches
-
umbră aruncată pe un pămînt ce ne suportă tot mai greu. În loc de a prețui și a cultiva iubirea infinită de care suntem în stare, am investit alienant în dezvoltarea unei gîndiri inevitabil limitate, care ne-a făcut nesupuși, rebeli și rebarbativi (apropo, "islam" înseamnă tocmai "supunere") și am pierdut credința, ca act viu de percepție imediată, de "pipăire" reciprocă dintre om și Dumnezeu, de ancorare în Absolut. Duns Scot spunea că "persoana este ultima singurătate", înainte de a-l cunoaște pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el însuși", dar și cartea de căpătâi în genul medievalelor summa esthetica erotica ideologica, în cheie provocatoare, polemică, pamfletară, sarcastică, sardonică ș.a.m.d. Asfixiant și rebarbativ la prima vedere, proiectul pasolinian oferă și copleșitoare pasaje narative menite să-l ademenească pe cititor în perceperea misterului subsecvent viciului absurd, să-l consoleze prin simbolismul enigmelor, nu înainte de a-l fi sodomizat prin scene imposibile de sex, homo
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Am o poezie "Sunt ultimul poet balcanic, îți dăruiesc un descojitor mecanic". Domnule, în Dolhasca, pe lângă altele, era un loc în gară unde se stocau lemne. Decojite. Mie mi-a plăcut cuvântul "decojitor" sau "descojitor", mi se pare că sună... rebarbativ. "Descojitor"... I.H. Pe vremea aceea, despre care vorbește Emil, un alt poet al generației, Dinu Flămând, zice, mi-am adus aminte acum un vers din poezia lui: "descojește tăcerea". E.B. Descojeam într-o dulce furie toți, pe vremea aceea... L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
i-au rămas în manuscris câteva romane, unele dintre ele definitivate (Bărbierul, Șobolanii). Scriitor cu debut și afirmare relativ târzii, G. dovedește forță în tematică, stil și mesajul moral. A fost, fără îndoială, un „moralist”, dar nu unul convențional, plicticos, rebarbativ. A pledat, prin cărțile lui, pentru valori ca binele, dreptatea, autenticitatea și frumusețea existenței umane, dar nu a făcut-o la modul discursiv și explicit, ci implicit, înfățișând pregnant opusul lor: ticăloșia, absurdul, suferința îndurată pe nedrept, duplicitatea și disimularea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Barbu, 2000, pp. 50-65). Ea poate lua forma înțelepciunii celui puternic („voia domnului”, adică fie a stăpânului, fie a lui Dumnezeu) sau forma libertății naturale neîngrădite de reguli. „În raporturile sale cu statul modern, țăranul nostru e foarte anarhic și rebarbativ” (Papadima, 1936/1985, p. 130); el percepe legile ca o constrângere a libertăților naturale. În aspirația sa spre armonie universală, deci și socială, românul înțelege dreptatea nu ca pedepsire a vinovatului, ci ca o consolare a celui păgubit, nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cazul poeziei, cel în apele Ciricului în cazul evadării. Căutarea drumului spre configurația narcisiacă specifică ne arată cât de complexă este potrivirea cuvintelor atunci când nu recurgi la simpla translație de termeni, când nu te lași închis în cușca "termeneuticii" disciplină rebarbativă, la modă prin anii 90 în diverse catedre "francophone", al cărei nume este o palmă la adresa mult mai vechii hermeneutici 83. Pentru că, pornind de la elation (din engleză) putem ajunge mai departe, trecând la a patra treaptă, aceea a rimelor potențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
aceasta somația lui Cioran către contemporanii săi: a fi doar inteligent, când ești deja inteligent, e un păcat de moarte. Ca proaspăt studenți și buni prieteni, ne-am întrecut în desfrâul poftei de carte. Parcurgând frenetic tomuri vechi și istorii rebarbative, am cunoscut nu doar deliciile cunoașterii pure, ci și ispitele pervertirii în enunț și locvacitate. În doar trei sau patru ani asimilaserăm arta cârcotelii savante, devenind robi ai buchiilor, tineri ideologi ori specialiști ai „mobilităților academice”. Am învățat și noi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din care se alcătuiește o nouă realitate și o nouă conștiință a acestei realități. Este vorba despre ceea ce unii au numit hiperrealitate și despre „gândirea nouă” care o reflectă, botezată, la rândul ei, postmodernism 5. Ambele concepte sunt echivoce și rebarbative: nici unul nu se supune definițiilor clasice, aristotelice. Nu poate fi indicat „genul proxim” al nici unuia; și, ca urmare, nici „diferența specifică” a fiecăruia nu poate fi lămurită în mod satisfăcător 6. Dar nu ne aflăm în fața unor fantome sau abstracțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
jucându-se și râzând printre ruine. Contrastul este și mai pregnant, dacă ne gândim la unii copii care sunt triști, cu toate că beneficiază de tot confortul modernității. Explicația, deosebit de edificatoare pentru acest fenomen, provine dintr-un domeniu aparent îndepărtat și deseori rebarbativ: psihofizica. Obiectivul psihofizicii este de a cerceta relațiile (deseori matematice) dintre stimulările fizice și senzațiile pe care le declanșează ele în plan subiectiv. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fiziologul Ernst Weber (1795-1878) prezenta un fapt curios: nu suntem sensibili
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
2 - 1)- 4 M )- 1 - N)- 3 - 6)- 1 Pentru confecționarea unui simplu manifest format din 11 cuvinte ar fi fost necesare un număr de 18 matrițe: 15 litere și 3 cifre, de trei ori mai mult decât ați declarat. Rebarbativă minciună domnii mei! În economia utopicei dvs acțiuni,(mai propriu,6 = o facțiune ANTICRISTICĂ) eșafodajul forte s-a aneantizat, tot așa cum, în neant s-a pulverizat și fantoma zilei de “14 decembrie 1989”. Sunteți ridicoli și penali, domnilor căuzași! Vom
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
omagiu deplin și exultant al prietenului nostru, eveniment care l-ar fi salvat, sunt sigur, din tot zbuciumul complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
latin la cerințele fonetice ale limbii române se poate realiza cu ajutorul unor semne diacritice. Argumentele contra sunt, pe scurt, următoarele: 1. Alfabetul chirilic redă cu fidelitate toate sunetele limbii române. 2. Ortografia chirilică este de o mare simplitate. 3. Aspectul rebarbativ al slovelor se poate corija prin modernizarea lor („precum au făcut și rușii“). 4. Străinii care ne cunosc limba ne pot învăța și alfabetul, mai lesne decât și-ar însuși o ortografie plină de excepții. 5. Scrisul chirilic e adânc
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în pasajul citat adineaori. E vorba de studiul asupra activității teoretice și publicistice a lui Ștefan I. Nenițescu. Ihn zu lesen ist eine Poenitenz - cum spune Nicolai Hartmann despre un filozof german contemporan cu Hegel. A parcurge atent imensul material rebarbativ și prolix, de o întortocheată prețiozitate, al lui Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice, reprezintă într-adevăr un „eroism umil”, cum își numește Pleșu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primul meu roman am aplicat chiar „rețeta lor”, un roman de uzină, un activist „luminat” și un țăran sărac, apt de a fi „ajutat și lămurit” de partid. Numai că țăranul meu, Cupșa, s-a arătat a fi un element rebarbativ și răzbunător... Dar nu numai romanul, ca specie literară, voia tânărul Breban să-l reafirme și a făcut-o cu o ambiție nemăsurată - trei romane În decurs de trei ani, dintre care ultimul, Animale bolnave, l-a făcut cunoscut opiniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al științei tipologiei romanului, Bunavestire, l-am scris, acest substantiv, Provincie, cu majusculă! Dar patosul... da, pe acesta Îl datorez, cum spuneam, temperamentului pe care nu am reușit să-l „domesticesc” cum trebuie; și, cum fac pedagogii cu un copil rebarbativ pe care Îl lasă până la urmă În voia lui, sperând ca timpul sau vreo minune să scoată ceva pozitiv dintr-o „proastă” Înclinație, am „așteptat” și eu, Într-o „lene de caracter”, ca acest „nărav” să producă și el ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru a „reflecta”, e adevărat, dar... dacă merge până la capăt, el o face, se Înhamă acestui travaliu epuizant și „ridicol” vrând a se convinge pe sine - pe unul dintre acei „sine”, poate cel mai radical, mai „greu de convins”, mai rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul pe umeri”, „plini de bun-simț”, se ascunde de fapt orgoliul, un anume nobil și fertil orgoliu. Fără de care se poate trăi - ca să glumim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
înalte într-un județ. Totuși nici cea mai reușită „acțiune culturală” nu mi-a dat satisfacția pe care mi-o dă reușita unei cronici sau a unui articol. Recunosc, articolele mele de început erau cam țepene, scrise într-un limbaj rebarbativ. Se vede în ele maimuțăreala, la nivelul expresiei, a scrisului călinescian. Pînă acum, n-am avut curajul să le adun (cum mi s-a sugerat) în volum. Din activitatea primilor cinci ani (1963-1968) n-aș putea reține decît cîteva fragmente
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Îmi pare rău, dar... colonelul rămâne! Dânsa n-a mai comentat, s-a oprit apoi la câteva detalii epice pe care nu mi le mai amintesc și am cedat la unele, deși mi se păreau inutile, pentru a nu părea rebarbativ. Figura doamnei directoare nu s-a înseninat nici la a doua convocare în biroul ei, când aproape m-a rugat, dacă nu vreau să „schimb colonelul”, atunci „măcar câinele lup”. De ce e nevoie de un câine lup? La anchete de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. La fel, în plan religios, divinitatea credinciosului iubitor e un mister cald, o autoritate afectuoasă, un zenit absorbant, în timp ce zeul habotnicului pare mai degrabă un răsfățat satrap cosmic, un soi de căpcăun metafizic, sensibil la ditirambi, mătănii și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inegalitate suplimentară, cea a dinamicii care se manifestă cînd fiecare dintre particularismele regionale sau sociale sînt puse în prezență în mod simultan? Nu putem așadar judeca orașul doar în termeni tehnici și administrativi, cu acest adaos de sigle obscure și rebarbative. Parisul este un ansamblu de raporturi complexe și ierarhizate care fac din el unul dintre locurile privilegiate ale confruntării și concertării. Repere bibliografice Cărțile despre Paris se numără cu miile. Nu am menționat aici decît volumele pe care le-am
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
din ultimii douazeci de ani, să zicem, în care amicii sau inamicii creatori apar în cele mai inedite posturi, de la etilism și gură slobodă până·la delir deambulator și colportaj. Pitorești, generoși, imprevizibili, labili și chiar delatori, catifelați dar și rebarbativi, mari poeți (Ovidiu sau Blaga) și prozatori, lideri de opinie fără operă, intermediari famelici, populează multe pagini din romanele noastre cu cheie, începând cu "Dumnezeu s-a născut în exil" de Vintilă Horia, "Ora 25" de Virgil Gheorghiu, "Delirul", "Cel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
colonelului muntean. Reeditarea de la Blaj, fiind anastatică, îngreunează enorm lectura. Redactat și tipărit în Transilvania sfârșitului de secol XIX, opul lui Vasilie Moldovan ne întâmpină cu celebra ortografie etimologizantă și cu un vocabular latinist care, astăzi, și-a pierdut caracterul rebarbativ, devenind, aș zice, de-a dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
piesa Le fou? (1911) ar fi trebuit să-l urce pe scenele pariziene. Din păcate, aceste aspirații au eșuat. Le calvaire de feu, interesant doar ca experiment, nu reușește să exprime exasperarea simțurilor, așa cum dorise autorul lui: într-un limbaj rebarbativ și analitic, înțesat de neologisme tehnice, prozatorul se ocupă, pe 150 de pagini, cu descrierea senzațiilor preponderent erotice încercate de cei doi eroi ai săi, un cuplu de adolescenți izolați pe o insulă pustie. Rezultatul e mai degrabă hilar. Ce
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
poate fi concepută decît ca o manieră de comunicare morală, ca o "spovedanie", ca o "destăinuire". Emițătorul (poetul) "se predă destinatarului, ipoteticului său cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios, mîndru, susceptibil - drept care, uneori, și insolent, rebarbativ) va putea fi descifrat, primit și reintegrat de persoana (de ființa) cititorului, fără ca să aibă loc un proces de respingere asemănător celui ivit după transplantul unui organ somatic esențial". Firește, un asemenea comerț ideal nu e cu putință în afara unui
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]