51 matches
-
Articolele Autorului Azi a bătut la ușa mea o frunză, Întâi ușor, apoi, a apăsat-o. Întredeschisa ușă a lăsat-o Să văd cum frigu-i gata s-o pătrunză. Ea m-a privit timid, cu demnitate. Avea sub braț chiar rebegitul vânt. La ceasul înserării, ceasul sfânt, Cerșeau un semn infim de bunătate. A poposit pe masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ÎN PARC, RĂPCIUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
spre intendentul uimit și-i spuse în șoaptă: Ă Ghimber? Păi, fii bun, domnule Cocuță și spune-mi la ce folosește ghimberul? Este oare ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apoi se ducea la un colț de stradă, în apropierea Școlii Normale și le vindea cu câțiva bănuți elevilor, cât să-și cumpere din profit o pâine. Parcă o văd cum venea, mai ales iarna, după o noapte de ger, rebegită și încovoiată de pe unde se aciuase în noapte. Afară abia se lumina de ziuă, când ea bătea timid la ușă. Mama deschidea și o așeza la gura sobei din bucătărie, în care aprindea focul mai devreme, pentru a ne trezi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
al căror erou a fost Mateiu, nu conțin mai multă putere de evocare, prin răutatea care le animă, decât cumințenia celorlalți copii ai lui Caragiale. Istoria cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe ușă și strigînd: imbecilule! Iar fiul rânjind. Aici d. Șerban
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
c-o singură mână, orice-o fi, tu să nu pleci din casă dimineața până nu-ți dai apă pe ochi, așa mă-nvățase biata mămica. Și apa și-acu o simt cum mă taie-n obraz și-n palmele rebegite, haidi, Vico, haidi, fată, nu te mai moșmondi atât, biata vecina Tincuța, ce frică i-era să plece singură la drum, noaptea. Ea-mi bătea în geam și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de aer, p-ormă cară lemnele de la magazie să aprinzi focu, tot cu mâinile-alea, parcă le văd și-acu, alea e mâini de copil, crăpate și rebegite ? Numa tu să duci greu’ casii la unșpe ani, numa tu să ai grijă de lemne, că a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că iar s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
manifestare a vieții prin care se pot aprecia avantajele normalității, și pe bolnavii din sala de mese a spitalului, și pe bărbatul copt, și pe călătorii din autobuze, și pe căutătorul de lucruri pierdute, și pe doctor, și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii. O, frumos mai era primăvara când albea Cutarida de flori de salcîm! Și mirosea, mirosea... Da căldura așa, ca o mînguere. Copiilor rebegiți de cu iarnă, ce le mai plăcea! Se opreau lângă bordeiul lui Grigore și se așezau turcește lângă gunoieri. Haidacii beau țuică. - Bun basamac! făcea Tănase, unul de se uita cruciș. 120 Oprică, cu ochii pe sticla lui. - Voi luați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu un preț impunător. Adoptând sistemul de a restaura și a completa cu piese noi, Sultana începea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care scot capul cele mai cumplite viziuni asupra naturii umane, sunt descătușate și ajutate să se dezlănțuie forțele întunecate ale limbii. La atingerea limbii folosite de personajele sale, realității i se desprinde sulemeneala de pe față și corp. Rămâne o ființă rebegită și suferindă, prinsă în vârtejul nemilos al limbii lui Schwab, care este un soi de crivăț lingvistic eliberator, dar și îngrozitor de greu de suportat. Dacă ar fi numai atât, ar fi încă bine. Dar, în substanța literaturii s-au comis
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început de gheb în spate, nu fac cât una singură cu schiuri sau patine. Oare aceste ființe rebegite vor mai putea face copii, vor mai apuca vârsta a treia? Nu-i prea venea să creadă... Acum aerul rece îi sufla drept în față, tot în rafale scurte și furioase. Nu mai era nici urmă de ploaie. Numai fulgii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
războiul. "Case încărcate cu copii până-n acoperișuri/ trase la odgoane de cocori./ Pe aici războaiele au strigat/ până-n pântecele femeilor/ zvârcolite pe câmpuri." Poetul trebuie să uite că sufletele celor morți umblă pe Câmpia Eternă. Un univers contorsionat, cu schilozi rebegiți care încearcă să escaladeze ziduri acoperite cu sânge, cu oameni ce se cațără pe propriul trup, se cuprinde în existența ce devine un joc al vieții și-al morții, ca în poemul "Eternul pur": "Ei merg ținându-se de mână
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce ei dormeau pe laițe ori pe cuptor, sforăind, ea asculta urletul sinistru al vântului împletit cu urletele jalnice de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putea despărți, sentiment care se instalase în ființa mea la începutul acestui nou an. Nu știu dacă eram cel mai iubit dintre pământeni, dar eram unul dintre ei, simțeam că plutesc... Se întoarse la fel de simplu cum plecase, sună la ușă rebegită, nu ca să-i deschid, fiindcă avea cheile, ci ca să-i iau din mână geamantanul pe care însă nu mi-l dădu și încercai să-i descleștez cu sila degetele de pe mâner învinețite de frig. Nu, zise, nu!" Atunci ce? Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
31, cel de care aparțin, a fost înghesuit într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați - bănuiesc că este vorba de o fostă magazie... Cei cu care împărțeau altădată sediul (o clădire imensă) se lăfăie pe săturate, vânzând câteva telefoane rebegite. Evident, e vorba de Romtelecom. Pentru a cumpăra un timbru pierzi 15 minute din viață. Corespondeța noastră m-a costat ceva ani până acu, hi, hi... 3. Vecinul meu de scară, un țigan scuturat cu Golf IV, alimentează rezervorul direct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cantitate fabuloasă de păcură și, pentru respectarea întocmai a planului, centrala termică este obligată să consume întreaga cotă. Bieții turiști străini, nevoiți să doarmă cu ferestrele deschise, fac, adeseori, pneumonie..." (Asta s-ar fi petrecut taman în vremea când românii rebegiți erau îndemnați de Ceaușescu să mai îmbrace un pulover, ca să nu-și dea duhul obol iernilor văduvite de gaz metan...) Pe vremuri, în tren, un SAS se citea cam cât dura drumul de la București la Focșani; acum, îl termini până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în mă'sa, asta-i pensie?, nu ajunge nici pentru a ne lua jocul în toate diminețile. Pentru cine nu știe ce înseamnă „a-ți lua jocul”, îi îndemn să meargă dimineața devreme pe la speluncile din piețe; vor vedea niște rebegiți descompuși care își iau porția de băutură proastă ca să nu mai tremure, își iau jocul. Aceștia, de la categoria socială a întreținuților, foarte numeroasă, încât nu sunt bani pentru ceea ce ar trebui banii de la bugetul statului, vor fi primii care, la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se cu mâinile, bâjbâind cu picioarele după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de lângă trotuar, ar fi putut trece drept unul din părinții de suburbie chipeși și bogați care își aveau reședințele în cartierul nostru. Ceea ce îl scotea în evidență era faptul că ținea în mână un exemplar din American Psycho - îngălbenit și rebegit și împestrițat cu bilețele autocolante. Am dat mâna și l-am poftit în casă, iar după ce i-am oferit ceva de băut (iar el a refuzat), l-am condus în biroul meu și am continuat să studiez cartea din mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bani și îl plătiseră pe paznicul care era șeful de tură, iar acesta le îngăduise să facă focul. Lemnele pârâiau, săreau scântei, se înălțau flăcări aurii, mari, din care se răspândea o căldură binecuvântată, îndestulătoare, care le intra în oasele rebegite și îi întrema nesperat. -Fericirea poate să ia diferite forme, de pildă forma acestui foc, a șoptit către tata un preot pe care atunci îl cunoscuse și pe care îl chema Stuparu. Tata a dat din cap în semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici, adunați sub felinarul ăla
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a sosit iscoada noastră de la Stambul! Mi-a povestit tărășenia... Sunt vești rele?! Spune! Spune! se precipită Maria. Ce vești?! A văzut când s-au întors la Stambul rămășițele "falnicei armii". "Tigrii pustiei" nu mai erau decât niște găini jumulite, rebegite, deși, după poruncă, băteau talpa țanțoși, sumețindu-se cu oarece prefăcută veselie, de ochii lumii, să creadă prostimea că, totuși, a fost o biruință. Parcă prostimea-i proastă, să nu priceapă. Mi-a povestit de-a fir a păr cum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]