164 matches
-
lucrări au fost traduse În limba română . Există Însă traduceri ale altor lucrări din domeniul lingvisticii (În sens larg) care fac referire la această teorie. Amintim doar “Dictionnaire encyclopédique de pragmatique”, avându-i ca autori pe Jacques Moeschler și Anne Reboul, tradus În limba română de Carmen Vlad și Liana Pop și “Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage” scris de Oswald Ducrot și Jean -Marie Schaeffer, tradus de Anca Măgureanu, Viorel Vișan și Marina Păunescu. În aceste lucrări, termenul la
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunțuri/situații noi * declanșarea procesului de interpretare a oricărui act de comunicare ostensiv se Întemeiază pe prezumția că, În urma finalizării lui (a procesului de interpretare), interpretul va obține / va câștiga ceva; În alți termeni, enunțul merită să fie procesat. Pentru Reboul și Moeschler, ideea exprimată de principiul pertinenței este aceea că „un act de comunicare (de exemplu, un enunț) trebuie să transmită o garanție de pertinență pentru ca astfel să putem explica de ce actul respectiv merită atenția interlocutorului și de ce produce un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
explica de ce actul respectiv merită atenția interlocutorului și de ce produce un efect interpretativ. Interpretarea unui enunț nu va fi un act gratuit și se va obține , cu titlul de <<recompensă>>, beneficiul unor anumite efecte cognitive”<ref id=”129”>Moeschler și Reboul 1999, p. 83 referință </ref> . * pertinența enunțului este În funcție de capacitățile și preferințele locutorului; locutorul este responsabil, cel puțin Într-o anumită măsură, de efectele cognitive pe care enunțul le va avea asupra interlocutorului; * așteptările (destul de precise și predictibile) generate de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Ogden, C.K., și Richards, I.A. (1936), The Meaning of Meaning, London, Percy Lund Humphries Co.Ltd. Markus, R.A. (1957): St. Augustin on Signs, În “Phronesis”, II, p. 60-80 Mastacan, S. 2004: Discursul implicit al dreptului, Iași, Junimea Moeschler, J., Reboul, A. (1999): Dicționar enciclopedic de pragmatică, traducere Carmen Vlad și Liana Pop, Cluj, Echinox Moeschler, J., La pragmatique aprés Grice: context et pertinence, 316 www.unige.ch/lettres/linge/moeschler/pu blication pdf/grice.pdf Morris, C.W. (1938): Foundation of
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Plato/cratylus.html Preda, M. (1967): Moromeții, București, Editura pentru literatură Proust, J. A Plea for Mental Acts, www.ingentaconnect.com/content/klu/syn t/2001/000001/00000001/00271327 Râmbu, N. (1988): Prelegeri de hermeneutică, București, Editura didactică și pedagogică. Reboul, A.; Moeschler, J. (2001): Pragmatica azi. Traducere de Liliana Pop, Cluj Recanati, F. (2001): „Indexical Concepts and Compositionality”, International conference on „Concepts”, Bologna Ricoeur, P. (1995): Eseuri de hermeneutică, traducere de Vasile Tonoiu, București, Humanitas Ruef. H. (1981): Augustin über
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
trezesc în sufletul său sentimente și convingeri apte a-l determina să acționeze nu doar pentru propria perfecționare spirituală, ci și pentru a celor din jur, toate acestea sub semnul iubirii, al libertății, într-o permanentă legătură cu Dumnezeu. O. Reboul sugera că scopul educației morale nu este acela de a l face pe copil un ascultător etern (cuminte), ci de a permite fiecărui copil să devină un adult responsabil. De aceea, mai presus de toate, să-L rugăm pe Dumnezeu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
enunțuri nu este suficientă pentru ca acesta să fie un discurs sau secvență discursivă, fiind absolut necesară coerența discursivă ca și conectivitate, continuitate și unitate ideatică. Mărcile de coeziune gramaticală sunt insuficiente pentru a determina un discurs bine format deoarece - spun Reboul și Moeschler - pot fi produse șiruri de enunțuri care au mărci de coeziune gramaticală dar sunt incoerente. De exemplu: „Ion a cumpărat o vacă. De altfel ea e roșcată ca o veveriță. Aceasta trăiește în pădure și hibernează iarna. Dar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul ei colecționează timbre”, “văduvă” presupune că soțul a murit, presupoziție contrazisă de cea a propoziției următoare, “soțul ei colecționează” (soțul trăiește). (cf. Moeschler și Reboul, 1999: 441- 442). 2.3. Consistența logică a discursului Acceptam, mai sus, că un șir de enunțuri poate fi considerat ca fiind o secvență discursivă coerentă și astfel bine formată doar dacă aceasta respectă o serie de reguli, printre ele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
negre”, „efect tunel”, „groapă de potențial”, etc., caz în care nu mai poți face distincție între „știința care descoperă” și „arta care inventează”; cu toate acestea, funcția metaforei științifice fiind cea referențială, de elucidare a referentului.” (Daniela RovențaFrumușani, 1995:67). Reboul și Moeschler vor explora această funcție referențială a metaforei în cadrul discursului cotidian luând ca exemplu enunțul „camera ta e o cocină”, care din punct de vedere literal e fals, dar verosimil din punct de vedere nonliteral deoarece cel puțin unele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul consideră argumentul, “o propoziție care, adusă într-o anumită situație de interlocuție, face să se admită o altă propoziție”. (apud Sălăvăstru, 1996: 283, 289, 291). Având drept scop aderarea la o teză sau asumarea unei idei de către interlocutor, locutorul argumentează
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
obicei, în cazul intervenției). Cu aceste precizări, noțiunea "act de vorbire" devine indispensabilă în analiza discursului, răspunzînd necesității de a realiza investigația din perspectiva unor principii cu finalitate și conținut determinate. V. discurs, enunț, text. AUSTIN 1962; SEARLE 1969; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. IO ACTANT. În sens larg, termenul actant trimite la toți participanții activi și pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțurilor etc. Există apoi posibilitatea de a distinge între acțiunea propriu-zisă și acțiunea-răspuns care, în teoria behavioristă, reprezintă reacția la un stimul verbal sau nonverbal. V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică are în centru conceptul de reprezentare mentală, "o balama cognitivă între realitatea căreia îi aparțin referenții și limbajul care furnizează expresiile referențiale", cum notează A. Reboul și J. Moeschler. Reprezentarea mentală este rezultatul unor informații diverse, a căror cunoaștere permite identificarea entității desemnate: informații lingvistice, informații enciclopedice, informații logice, informații vizuale, informații spațiale. O reprezentare mentală este asociată cu un singur referent și fiecărui referent îi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA 1969; TODOROV 1970; MAILLARD 1974; HALLIDAY - HASAN 1976; MILNER 1982; TASMOWSKI-DE RYCK 1994; KLEIBER 1994; REBOUL - MOESCHLER 1998. SM ANALIZĂ AUTOMATĂ. O dată cu realizarea calculatoarelor electronice și a programelor de analiză (cantitativă) a componentelor textuale sau pentru întocmirea inventarelor de mijloace lingvistice, a apărut problema de a stabili o relație între analiza automată (computațională) și analiza discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită ca studiu al discursului (pentru Teun van Dijk, D. Schiffrin, John J. Gumperz ș. a.), ca studiu al conversației în cadrul analizei conversaționale (la S. C. Levinson, J. Moeschler, A. Reboul ș. a.) sau ca punct de vedere specific asupra discursului (la M. A. K. Halliday, J.-M. Adam etc.). Din această ultimă definiție, extragem precizări legate de obiectul analizei discursului care, după D. Maingueneau, nu constituie nici organizarea textuală însăși și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase specii și varietăți din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ARHEOLOGIE. Cuvîntul arheologie a fost pus în relație cu discursul și cu a n a l i z a d i s c u r s u l u i de M. Foucault
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică și formă de organizare a expresiei în foarte multe situații. V. demonstrație, creativitate, logos. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. IO ASPECT. Categoria gramaticală a aspectului vizează caracteristicile proprii desfășurării timpului implicat într-un proces și reflectă articularea lor în timpul de ansamblu pe care este construit un enunț, indicînd modul în care concepe vorbitorul procesul denumit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin adjuncție. Cuvintele care nu au autonomie au avut însă inițial această caracteristică, statutul non-autonom fiind însușit prin evoluția limbilor, căci, de exemplu, verbele auxiliare sînt rezultatul gramaticalizării unor verbe referențiale propriu-zise. V. cuvînt, referință. MARTINET 1967; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001. RN AUTOR. Semnificația curentă a cuvîntului autor este cea de "persoană care a creat o operă artistică, științifică sau filozofică"; în naratologie, se consideră însă, că dacă autorul a realizat o operă literară epică, acesta corespunde unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă propria apreciere în legătură cu caracterul de operă literară al acestei realizări, iar, dacă această apreciere confirmă intenția naratorului, între ei se stabilește un consens în a identifica un referent într-o lume posibilă. V. acțiune, apreciere, autodesemnare, discurs, narator. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN AUTORITATE. În domeniul limbii, autoritatea reprezintă caracteristica de a institui maniere, modele și mijloace pentru alcătuirea discursului. Manifestarea autorității la nivelul limbii populare nu se realizează în mod conștient și programatic în vederea unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP. Deși element al limbii generale cu o semnificație foarte concretă, cuvîntul cîmp, însoțit de determinări, are o mare întrebuinațare în terminologiile unor științe, precum fizica, matematica și lingvistica, prin valorificarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adăugarea de material lexical suplimentar sau prin transformări gramaticale). O colocație pentru care sînt îndeplinite cele trei condiții de mai sus se apropie foarte mult de noțiunea de "idiom". V. cîmp, coocurență, concordanță. FIRTH 1957; CHOUECA 1988; CHURCH 1991; MOESCHLER - REBOUL 1994; BARTSCH 2004; BUSSMANN 2008. EG COMPETENȚĂ. În înțeles general, competența este "capacitate de a se pronunța, de a decide și de a acționa într-un domeniu, pe baza unei bune cunoașteri", cuvîntul fiind introdus în terminologia lingvistică de Noam
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinat de a produce și de a interpreta enunțuri care reflectă o anumită formație discursivă. Această competență devine astfel interdiscursivă și vizează ansamblul parametrilor discursului. V. comunicare, etnografia comunicării, gen de discurs, practică discursivă. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COMPOZIȚIE. În terminologia lingvistică, cuvîntul compoziție este folosit uneori ca sinonim al lui compunere, cu semnificația "alcătuire a unei unități semantice cu ajutorul unor elemente ce au autonomie în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de reguli și de operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2005. AR CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la domeniul științei limbii, permite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al schimbului. Reprezentările implicate de indicii de contextualizare oferă informații pe care subiectul le poate extrage din ambianța fizică sau care îi sînt furnizate de textul conversațional. V. context, inferență, interacțiune, schimb. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN CONTRAARGUMENT. Prin definiție, contraargumentul este un "argument care se opune altuia", avînd în vorbirea obișnuită sinonime precum replică și ripostă. Componentele acestui cuvînt oferă, de altfel, destulă transparență sub
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]