268 matches
-
a lungul istoriei. Parcul Național Vihren a fost înființat la 8 noiembrie 1962 cu scopul de a conserva pădurile din zonele muntoase înalte. Parcul avea o arie de , care reprezintă doar o mică parte din teritoriul actual. El a fost rebotezat în „Parcul Popular Pirin” în 1974, prin decret ministerial și teritoriul său a fost considerabil mărit. O administrație separată a parcului a fost înființată în 1979, cu sediul la Bansko. Parcul a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO în
Parcul Național Pirin () [Corola-website/Science/326769_a_328098]
-
Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, având în compunere satele Alexandrina, Cleja, Somușca și Valea Rea, cu 2829 de locuitori. În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău satul Valea Rea fiind rebotezat în 1964 "Valea Mică". În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Alexandrina a fost desființat și inclus în satul Cleja. Două obiective din comuna Cleja sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente
Comuna Cleja, Bacău () [Corola-website/Science/300664_a_301993]
-
în comuna Podenii Noi au rămas satele Podenii Noi, Podul Galben, Popești și Valea Dulce. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul Păcăloaia a fost rebotezat "Sălcioara", iar în 1968 s-a revenit la organizarea pe județe și cele două comune au redevenit parte a județului Prahova. Tot atunci, comuna Mehedința s-a desființat, fiind inclusă în comuna Podenii Noi. Două obiective din comuna Podenii Noi
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
în satul Pribegi. În 1950, comunele au fost transferate raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, la un moment dat comuna Pribegi fiind desființată și inclusă în comuna Perieți. În 1964, satul Pribegi a fost rebotezat "Stejaru", iar un alt sat nou-apărut, Netoți, a devenit "Păltinișu". În 1968, comuna Perieți a revenit la județul Ialomița, având alcătuirea actuală. Două obiective din comuna Perieți sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes
Comuna Perieți, Ialomița () [Corola-website/Science/301247_a_302576]
-
inclusiv a colaboratorului său de nădejde, Walter Reuther. Scriitorul Maxim Gorki s-a născut aici în 1868, în romanele sale el descriind în mod realist viața posomorâtă a muncitorimii orașului. Cât încă marele romancier era în viața, orașul a fost rebotezat în cinstea sa Gorki, dupâ reîntoarcerea scriitorului din emigrație în 1935, la invitația lui Stalin. Orașul și-a reluat vechiul nume în 1991. Până în acest moment, Nijni Novgorod a avut statut de oraș închis, datorită numeroaselor intreprinderi și laboratoare de
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
Custoza,Radetzky a reușit să restabilească controlul austriac asupra orașului Milano și asupra nordului Italiei. În 1859 (după al doilea din Războaiele italiene de independență) dominația austriacă a fost înlăturată de către naționaliștii italieni susținuți de Regatul Sardinia (care a fost rebotezat Regatul Italiei în 1861).Unificarea politică a Italiei a cimentat dominația comercială a orașului Milano asupra nordului Italiei. Ea a condus deasemenea la construirea unei bogate rețele de căi ferate care a făcut din acest oraș un nod feroviar de
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
Cannes]]. Această operațiune a fost cunoscută la început ca „Nicovala”, care ar fi trebuit să fie o acțiune complementară operațiunii „Ciocanul”, după cum fusese denumită inițial de către strategi debarcarea din Normandia. Odată cu trecerea timpului, ambele operațiuni au fost redenumite, „Nicovala” fiind rebotezată „Dragonul”, iar „Ciocanul” - „[[operațiunea Overlord|Overlord]]”. [[Winston Churchill]] s-a opus organizării acestei operațiuni și se spune că el este și cel care i-a dat numele ( joc de cuvinte în [[limba engleză]]: dragoon = "dragon", to be dragooned into = "a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Anul 1913 consemnează un eveniment istoric viața echipei: KTC joacă la Cluj împotriva lui Ferencváros, campioana Ungariei, scor 0-7. Imediat după război, 1918-1920, CFR-iștii clujeni își trec în palmares două titluri de campioni districtuali, la mare luptă cu studenții, rebotezați KEAC din KKAS. În contextul reorganizării activității sportive în cadrul României Mari, echipa și-a schimbat numele în "CFR (Căile Ferate Române)". În aprilie 1921, oficialii CFR Cluj participă la București la adunarea generală a Federației Societăților Sportive din România, adunare convocată în vederea
CFR Cluj () [Corola-website/Science/297453_a_298782]
-
Michelsen să-și împrumute numele unei noi grupări politice anticomuniste, "" („Liga pentru Patrie”). Existau temeri în Norvegia că dacă ("Arbeiderpartiet") de orientare marxistă ar prelua puterea, ar introduce un program revoluționar. La un miting "Fædrelandslaget" din Oslo (așa cum a fost rebotezat orașul Christiania), Nansen declara: Să vorbești despre dreptul la revoluție într-o societate cu depline libertăți civile, cu vot universal și cu tratament egal pentru toată lumea ... [este] o idioțenie." Între diferitele îndatoriri și responsabilități, Nansen continuase să își ia vacanțe
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
era Biserica). Mai mult decât atât, Paleologul, căsătorit cu Elena, fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura, poate, de mai multă autoritate, decât în timpul autocrației sale laice. Spre deosebire de Ioasaf, Ioan V nu dispunea de o asemenea autoritate. El era un
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Arțari și Ștefănești raionului Lehliu din regiunea Ialomița. După 1952, ele s-au regăsit în același raion Lehliu din regiunea București. În 1964, satul nou-apărut Ceair din comuna Ștefănești a devenit "Răsurile", satul Odaia Protopopului din aceeași comună a fost rebotezat "Satu Nou", iar satele Papadopol și Bordeiele au luat numele de "Florenii", respectiv "Florenii de Jos". Comuna Ileana a căpătat forma actuală în 1968, când comunele Arțari și Ștefănești au fost desființate și comasate cu comuna Ileana, comuna rezultată fiind
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
1500. Navigatorul spaniol Vicente Yáñez Pinzón debarcase, în locul unde se află astăzi localitatea Fortaleza, încă din 26 ianuarie 1500. Cabral a denumit locul "as Terras de Vera Cruz" (pământurile adevăratei cruci), și teritoriul a devenit colonie portugheză. Colonii portughezi au rebotezat locurile "brasil", după numele unei varietăți de lemn de culoarea jăratecului, foarte căutat nu numai pentru culoarea sa, ci și pentru construcția de nave. Indienii Tupinambás au fost denumiți de portughezi brasileros. Pentru că nu au reușit s-i supună spre
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus. După moartea lui Lenin, puterea a fost cucerită de
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
O statuie a fetei cu ulciorul cu apă (statuia Modurei) a fost amplasată în centrul fântânii Modura. Pentru a face loc statuii lui Stalin, care a străjuit între 1951 și 1962 intrarea în "Parcul Național Regele Carol al II-lea", rebotezat între timp "„Parcul de cultură și odihnă «I.V. Stalin»“" din raionul I.V. Stalin, ansamblul Fântâna Modura a fost demolat. Mulți ani nu s-a mai știut nimic despre statuile originale. Grupul statuar care se află acum la intrarea în parcul
Fântâna Modura () [Corola-website/Science/325868_a_327197]
-
Speranțe la 13 martie 1771, și a ajuns în portul englez Dover la 12 iulie, după o călătorie de trei ani pe mare. Uitat după această călătorie, "Endeavour" a petrecut următorii trei ani transportând provizii ale Marinei pe Insulele Falkland. Rebotezat și vândut unor persoane particulare în 1775, a revenit în serviciul naval ca transportor de trupe în timpul Războiului de Independență al SUA și a fost scufundată într-o blocadă într-o blocadă la Narragansett Bay, Rhode Island în 1778. Epava
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
privată, unul aparținând șefului de echipaj John Gathrey și cealaltă lui Banks. Nava a fost echipată și cu niște vâsle lungi, de , pentru a putea fi împinsă înainte dacă se rupeau catargele sau nu bătea vântul. Vasul recondiționat a fost rebotezat "His Majesty's Bark the Endeavour" ("Barcul Majestății Sale Endeavour"), pentru a face distincția față de un alt "Endeavour", aflat deja în serviciul Marinei Regale, un slup cu 14 tunuri. La 21 iulie 1768, "Endeavour" s-a deplasat la Galleon's
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
pentru a livra provizii și a doua pentru a repatria garnizoana britanică. A fost scoasă din uz în septembrie 1774, iar în martie 1775 a fost vândută de Marină magnatului transporturilor J. Mather în schimbul a 645 de lire. Mather a rebotezat nava "Lord Sandwich" și a trimis-o pe mare, deși era din ce în ce mai uzată, pentru cel puțin un transport comercial la Arhanghelsk, în Rusia. Spre sfârșitul lui 1775, Amiralitatea i-a cerut lui Mather să-i ofere una din nave pentru
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
RIMAP), a demarat cercetări privind identitatea celor zece vase de transport scufundate în timpul blocadei golfului Narragansett, verificând inclusiv dacă "Lord Sandwich", scufundată acolo, este vechiul vas "Endeavour." Dovezile colectate de la Public Records Office din Londra au confirmat că "Endeavour" fusese rebotezată "Lord Sandwich", că servise drept vas de transport de trupe spre America de Nord și că fusese scufundată ca parte a blocadei golfului Narragansett. În 1999, o echipă combinată de cercetare a RIMAP și a Muzeului Național Maritim al Australiei a început
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
sclaviei și a sporturilor violente. Henry Venn însuși a jucat un rol important în mișcarea evanghelistă, mai precis în cadrul Societății pentru Misiuni în Africa și Orient, ce fusese fondată în 1799 de clerici evangheliști ai Bisericii Anglicane și care fusese rebotezată în 1812 Societatea Misionară a Bisericii pentru Africa și Orient (Church Missionary Society for Africa and the East). Henry Venn a fost secretar al Societății începând din 1841. El s-a mutat la Highgate, lângă Londra, unde și-a continuat
John Venn () [Corola-website/Science/320881_a_322210]
-
1905 a început în capitală și s-a răspândit rapid către zone tot mai îndepărtate ale imperiului. În timpul Primului Război Mondial, numele "Sankt Petersburg" a fost considerat ca având rezonanță germană șî, la inițiativa țarului Nicolae al II-lea, orașul a fost rebotezat "Petrograd", pe 31 august stil nou (18 august stil vechi) 1914. În 1917 a izbucnit Revoluția Rusă. Prima sa fază, Revoluția din Februarie, a dus la detronarea țarului și la apariția a două centre de putere: Guvernul Provizoriu și Sovietul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Sovietice din 6 septembrie 1991, majoritatea populației (54%) a fost de acord cu revenirea la ""numele original, Sankt Petersburg"". La fel ca și în cazul orașului, 39 de străzi, șase poduri, trei stații de metrou și șase parcuri au fost rebotezate. Totuși, în special oamenii mai în vârstă mai folosesc denumirile mai vechi, de exemplu, folosind vechile denumiri ale străzilor pentru adresele poștale. În rândul tinerei generații, numele "Leningrad" este folosit ca un protest slab împotriva noii societăți. În urma unui referendum
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Fiecare pod al său era o operă artistică de arhitectură, o combinație de utilitate practică, frumusețe și rezistență structurală. Apogeul carierei sale inginerești a fost podul de cale ferată Romanovski, construit peste Volga lângă Zelenodolsk în 1913. El a fost rebotezat Podul Roșu după Revoluția din Octombrie 1917. Structura sa deschisă ovală se ridică la 160 m (un model similar a fost replicat pentru podul din Simbirsk). Datorită întinderii acesteia, proiectantul a putut reduce numărul lor (șase plus încă două mici
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
interzisă, toate numele germane au fost schimbate cu unele rusești sau poloneze. În aprilie 1946, partea de nord a Prusiei Răsăritene a devenit în mod oficial parte a RSFS Rusă. În luna iulie a aceluiași an, capitala Königsberg a fost rebotezată Kaliningrad, iar zona a fost redenumită Regiunea Kaliningrad. După expulzarea populației germane, în zonă au fost aduși ruși, belaruși și ucrainieni în zona de nord, care a devenit parte a Rusiei, iar expatriați polonezi din partea de răsărit a Poloniei cedată
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
amintirea mamei sale, Gurbansoltan Eje, dispărută de mult, în timpul cutremurului de pământ din 1948. Considerând Turkmenistanul drept națiune lipsită de identitate națională, Saparmurat Niiazov a încercat să reconstruiască țara după imaginea sa, ștergând influențele rusești și occidentale. Astfel, el a rebotezat orașul de la Marea Caspică, Krasnovodsk, dându-i numele de Türkmenbașî. De altfel, a dat numele său sau al altor membri ai familiei sale, diverselor școli, aeroporturi și chiar unui meteorit. Efigia lui Saparmurat Niiazov împodobește toate bancnotele, iar mari portrete
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
raionului Lehliu din regiunea București. La un moment dat, câteva sate (între care Pârlita și Manciu) s-au separat, formând comuna Pârlita; în 1964, această comună, ca și satul omonim, au luat numele de "Măgureni", iar satul Manciu a fost rebotezat "Sătucu"; satul Sulimanu, preluat de la comuna vecină Nicolae Bălcescu, a primit tot atunci numele de "Săruleștii de Jos". În 1968, comuna Măgureni s-a desființat și satele ei au fost reincluse în comuna Sărulești, care a revenit la județul Ilfov
Comuna Sărulești, Călărași () [Corola-website/Science/301125_a_302454]