KorAP: Find »[drukola/base=recăsătorire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...7 >

160 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

grupare: factori societali (schimbări în natura familiei, integrarea socială, orientare valorică individualistă); factori demografici (statutul ocupațional, venitul, nivelul de școlaritate, etnia și religia); factori ai cursului vieții (transmiterea intergenerațională a practicării divorțului, vârsta la căsătorie, graviditatea și nașterea premaritală și recăsătorirea); factori ai procesului familial (existența copiilor, satisfacția în căsătorie, probleme familiale). Într-un fel sau altul, eventual cu alte denumiri, acești factori au fost expuși și de mine, rămânând neamintit doar unul destul de important, și anume integrarea socială, care vizează

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ai fiecăruia. Studierea acestor aspecte și eventualele intervenții terapeutice presupun mai mult o abordare ideografică. Divorțialitatea afectează diferențiat femeia și bărbatul. Dacă există copii în căsnicie - iar aceștia (cum se întâmplă de obicei) rămân la mamă - și dacă nu seproduce recăsătorirea, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru bărbați, iar cele materiale pentru femei. Bărbații suferă - e vorba, desigur, de cei cu un minim simț moral - pentru că nu mai sunt lângă copii, se îngrijorează de situația acestora, rămași practic fără tată

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cunoștințelor. În comunitățile rurale sau în cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cele urbane mai mici, părinții ai căror copii plecați din localitate au divorțat sau sunt pe cale să o facă răspund cu multă reținere și jenă la întrebările curioase ale vecinilor ori cunoștințelor. 7.2. Recăsătorirea și problemele eitc "7.2. RecăsĂtorirea și problemele ei" 7.2.1. Disparitatea bărbat-femeietc "7.2.1. Disparitatea bărbat‑femeie" Chiar și în țările cu o rată foarte ridicată a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
5 includeau un soț divorțat. Dintre acestea, în 35% dintre cazuri soțul fusese căsătorit, în 30%, soția, iar în 35%, amândoi (Cherlin, McCarthy, 1985). Disparitatea nu constă însă atât în proporția diferită de recăsătoriți, cât mai ales în vârsta la recăsătorire, în sensul că după 40 de ani femeile își găsesc mai greu un partener, pe când bărbații, după această vârstă, se recăsătoresc în general cu femei mai tinere. Explicația principală ar fi în legătură cu valoarea pe piața maritală. Odată cu înaintarea în vârstă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
de ansamblu e mai mare, după această vârstă raportul se schimbă, ponderea bărbaților scăzând destul de drastic. Situația este valabilă și pentru țara noastră (Rotariu, manuscris). 7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsătoririitc "7.2.2. Avantaje și dezavantaje ale recăsĂtoririi" Răspunsul la întrebarea de ce se recăsătoresc indivizii este cvasisimilar cu cel la întrebarea de ce se căsătoresc. Avantajele sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual-erotice, emoționale, procreare (vezi capitolul 3). Pentru femeia singură cu copil (copii), recăsătorirea înseamnă și îmbunătățirea

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și dezavantaje ale recăsĂtoririi" Răspunsul la întrebarea de ce se recăsătoresc indivizii este cvasisimilar cu cel la întrebarea de ce se căsătoresc. Avantajele sunt pe linia beneficiilor materiale, de confort, sexual-erotice, emoționale, procreare (vezi capitolul 3). Pentru femeia singură cu copil (copii), recăsătorirea înseamnă și îmbunătățirea situației materiale și ieșirea de sub spectrul stigmatizării. De asemenea, după cum se va vedea, deși existența copiilor dintr-o căsătorie anterioară este de regulă un impediment, pentru unii parteneri faptul că întâlnește o familie cu copii gata făcuți

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
copiilor dintr-o căsătorie anterioară este de regulă un impediment, pentru unii parteneri faptul că întâlnește o familie cu copii gata făcuți și crescuți este un avantaj (Ganong, Coleman, 1994). Sunt autori care remarcă faptul că, pe termen mai lung, recăsătorirea aduce beneficii copiilor și părinților pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
avantaj (Ganong, Coleman, 1994). Sunt autori care remarcă faptul că, pe termen mai lung, recăsătorirea aduce beneficii copiilor și părinților pe linia acumulării de capital marital, a identificării de rol, a lărgirii relațiilor sociale prin noi rude (Furstenberg, Spanier, 1984). Recăsătorirea comportă însă și serioase dezavantaje și riscuri. Primul este probabilitatea de divorț mai mare (în societatea americană, cel puțin). G. Becker (1991) explică aceasta prin volumul mic al capitalului marital specific, alții prin trăsăturile de personalitate sau prin tensiunile și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că propriul copil este copil vitreg pentru partenerul lui. În special în asemenea contexte, părinții vitregi simt o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987; Goldenberg, Goldenberg, 1994; Ganong, Coleman, 1994) au dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
înceapă viața sexuală comună, când să facă transparentă celorlalți relația, dacă și când să stea împreună înainte de căsătoria oficială? Este ușor de înțeles că aceste întrebări devin grave dacă sunt la mijloc copii. • Coabitarea este mult mai frecventă în cazul recăsătoririlor decât al căsătoriilor efectuate pentru prima oară. În cazul celor din urmă variază între 15 și 25%, pe când cuplurile recăsătorite trăiesc împreună în marea majoritate înainte de oficierea căsătoriei (Ganong, Coleman, 1994). Explicația rezidă probabil în aceea că foștii căsătoriți mizează

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mult pe „căsătoria de probă” în a-și estima compatibilitatea. Se adaugă, desigur, și faptul că sunt mai în vârstă, că au deja un domiciliu, că apare firesc în ochii lumii să reînnoade o viață intimă. Cauzele principale pentru care recăsătoririle se dezagreghează într-o măsură mai pronunțată decât prima căsătorie par a fi: așa cum am menționat deja, existența copiilor din căsătoria anterioară care, neavând aproape nici un cuvânt de spus în selecția partenerului, au prin caracteristicile și modul lor de comportare

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
există, de exemplu, reguli clare în legătură cu responsabilitățile tatălui vitreg față de copii (este prieten, tată, un fel de unchi?), nu sunt sedimentate social relațiile dintre fostul soț și cel actual (ar trebui să fie prieteni, rivali sau pur și simplu străini?). Recăsătoririle nu au același suport material și afectiv din partea familiei și a rudelor ca și prima căsătorie. În finalul acestui subcapitol, se impune să subliniem faptul că la fel ca divorțul din prima căsătorie, decizia de a redivorța este, de regulă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în societățile mai tradiționale se adaugă mai mult decât în cele foarte emancipate un motiv suplimentar față de primul divorț: rușinea, gândul că „am divorțat o dată, ce va spune lumea dacă o fac din nou”. O altă componentă a vieții în recăsătorire care poate spori stabilitatea este aceea că unul sau ambii soți au învățat din dificultăți și nu mai permit ca ele să se dezvolte ireconciliabil. 7.2.3. Familia reconstituită: părinți vitregi-copii vitregitc "7.2.3. Familia reconstituită\: părinți vitregi

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Vest, dar și Europa în general și America, cunoaște o creștere accentuată a familiilor constituite din soți care au mai fost căsătoriți cel puțin o dată. Facem această precizare temporală deoarece și în trecut, chiar în Evul Mediu, au avut loc recăsătoriri. Ponderea lor era însă mult mai mică și proveneau aproape exclusiv în urma decesului unuia dintre parteneri. Astăzi, familiile reconstituite - care se mai numesc și reconstruite, recompuse - au ca sursă principală divorțul. Termenii mai cuprinzători sunt cei mai sus enunțați, frecvent

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
împotriva ei, el poate ajunge repede la gelozie și conflict atât cu părintele custode (fostul partener), cât și cu părintele vitreg. • Relația dintre copil și părintele său natural afectează puternic viața noului cuplu. Aceasta se întâmplă întrucât, de regulă, înainte de recăsătorire copilul a petrecut un timp îndelungat cu părintele în a cărui custodie a rămas (a ființat ca familie monoparentală), s-au dezvoltat legături afective strânse și bogate, care par acum perturbate de cel nou-venit. La rândul lui, acesta din urmă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
familiei vitrege. Așa cum sugerează cele expuse până acum, familiile vitrege binucleare sunt mult mai diverse și mai complexe. C. Ahrons și R. Rodgers (1987) subîmpart familia binucleară în cinci subsisteme: cel al foștilor soți; cel al noului cuplu format prin recăsătorire; subsistemul părinți-copii; subsistemul fraților și surorilor (biologici, vitregi); subsistemul mamă/mamă vitregă-tată/tată vitreg. Se pot imagina și alte constelații, dar autorii mai sus menționați consideră că cele cinci au o pregnanță psihosocială mai ridicată. În fiecare dintre aceste subsisteme

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
interacțiuni fertile și având acum în mare măsură grupul de similaritate (peer-group) în propria casă; își dezvoltă sistemul de rude, care în principiu atrage după sine un mai larg suport material și afectiv; cu deosebire în cazul monoparentalității feminine, prin recăsătorirea mamei, copiii își îmbunătățesc situația economică și, implicit, șansele de reușită în viață; nu lipsit de importanță este faptul că, în noua situație, copilul poate avea doi părinți care se înțeleg bine și se iubesc, fericirea acestora răsfrângându-se benefic

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
7.3.2. Persoane singure cu copii\: familiile monoparentale " Cu toate că în societățile simple, tradiționale există cazuri de familii cu un singur părinte, ele sunt rare și au drept cauză moartea soțului, fiind, totodată, în general temporare, practicându-se foarte frecvent recăsătoririle, uneori sub forma de levirat sau sororat (vezi 3.3.3., „Tipuri de mariaj”). În țările vestice, ponderea familiilor monoparentale a crescut dramatic. Astfel, în SUA, în anii ’60 ai secolului XX, aproximativ 9% din totalul familiilor erau cu un

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Ele sunt: divorțul sau separarea; moartea unuia dintre soți; nașterile neprogramate în afara căsătoriei, decizia de a avea copii fără a te căsători. Toate aceste situații, mai puțin ultima, nu înseamnă automat existența de durată a familiei cu un singur părinte. Recăsătorirea ar rezolva problema. Și am văzut că majoritatea soților divorțați sau văduvi se recăsătoresc. De ce rămân totuși atât de multe familii monoparentale? O primă explicație este că femeilor nu le este deloc ușor să se recăsătorească. Aceasta fie pentru că la

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
061 de cupluri, desigur, heterosexuale, ceea ce reprezintă o pondere de 4,6% din populația de 15 ani și peste), ajunge la concluzia că în țara noastră coabitarea nu este atât o alternativă la căsătorie pentru populația tânără și nici una la recăsătorire pentru vârstnici, așa cum se întâmplă în țările occidentale, ci este vorba mai degrabă de clasicul nostru concubinaj. Aprecierea autorului se bazează pe constatarea că zona de procente ridicate a uniunilor de acest fel se întinde pe două-trei decade de vârstă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
însă o altă întrebare: nu afectează coabitarea negativ rata căsătoriei, și așa pândită de alte pericole? Răspunsul este că, luată în sine, nu. Din mai multe rațiuni: majoritatea coabitărilor sunt premaritale (înainte de prima căsătorie și, cu mai mare pondere, anticipând recăsătoririle). În această calitate ar fi un potențial contributor la stabilitatea viitoarei căsnicii, pe de o parte pentru că prelungirea vârstei la căsătorie determină o probabilitate mai mică de divorț, iar pe de altă parte, „a sta împreună” dă posibilitatea celor doi

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
O asemenea clasificare este următoarea (apud Janzen, Harris, 1980): • Corespunzător sursei problemei (dificultății), avem evenimente exterioare (accidente, catastrofe naturale, războaie) și evenimente intrafamiliale (nașterea unui copil, violență, infidelități). • După natura dificultăților: adăugarea sau pierderea de persoane din familie (nașteri, adoptare, recăsătorire, moarte, spitalizare îndelungată, plecarea copiilor la școală în altă localitate etc.); evenimente demoralizatoare (pierderea slujbei, infidelitate, alcoolism sau alte dependențe, delincvență etc.); demoralizare plus adăugiri sau pierderi (separare prin divorț, sinucidere, închisoare, copil ilegitim etc.); schimbări relevante de status și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607

veghetor al celor din jur (propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără, le obligau să se recăsătorească) și al Bisericii (care clădea pe seama lor proiecte de renunțare și de abnegație, deși, principial nu era împotriva recăsătoririi după consumarea perioadei de doliu, „anul jalei”, mai scurtă în Apus decât în Răsărit) - se puteau consacra „sans entraves à leurs dévotions et a leurs charités” (arătându-se, uneori, foarte generoase)27. Acceptate (lumea medievală își dădea acordul cu trei

Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
Văduvia reprezintă o perspectivă încărcată cu dificultăți. Amenințate, persecutate, pedepsite pentru debite contractate de soți, văduvele se mișcau printre pericole. Intrarea între monahii, aleasă de unele dintre ele, constituia de multe ori o soluție. Biserica nu era potrivnică, în principiu, recăsătoririi văduvelor, dar nu-și ascundea intenția de a face din ele niște pilde de renunțare și abstinență (căci Biserica pretindea ca aceste femei să nu mai reacționeze la adierile și sugestiile venite din partea lui Eros). Destule văduve rămâneau, însă, „în

Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]