252 matches
-
d. dr. Zotu. Nu ne miră de loc că această recenziune dezaprobă manualul, deși el, în treacăt vorbind, este cea mai bună scriere în această materie care-au apărut vrodată în limba românească. Ceea ce voim să arătăm aicea este că recenzentul binevoiește a face două insinuațiuni care nu ating pe atâta știința, pe cât caracterul autorului logicii; înainte de toate recenzentul voiește a arăta cumcă autorul ar fi plagiat pe John Stuart Mill, ceea ce este neadevărat, căci John Stuart Mill este citat la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este cea mai bună scriere în această materie care-au apărut vrodată în limba românească. Ceea ce voim să arătăm aicea este că recenzentul binevoiește a face două insinuațiuni care nu ating pe atâta știința, pe cât caracterul autorului logicii; înainte de toate recenzentul voiește a arăta cumcă autorul ar fi plagiat pe John Stuart Mill, ceea ce este neadevărat, căci John Stuart Mill este citat la capătul cărții între autorii întrebuințați la lucrarea manualului de logică. A doua insinuație este că în apendice s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este asemenea neadevărat. La fiecare carte d. Maiorescu face un scurt rezumat critic asupra ei, iar la altele citează pagina, cartea, capitolul care ar putea servi la dezvoltarea mai pe larg a paragrafelor din manualul său. Aceste apucături neleale din partea recenzentului ne dispensează cu totul de a dizbate cu d-sa cestiunea dacă reprezentațiune comună și noțiune sânt sau nu un acelaș lucru. [1 august 1877] TURCIA ["O TELEGRAMĂ DIN SORGINTE TURCEASCĂ... "] O telegramă din sorginte turcească a ziarului Neues W
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d-sa ar fi comis cea mai mare greșală de a-l publica, atunci ce-ar avea de zis d. recenzent? Bănuielele noastre vor urma abia din observările critice, nu le vor merge înainte. Este deja un semn trist - urmează recenzentul - când însuși d. Maiorescu recunoaște că această carte, pe care o numește un rezumat al prelegerilor ținute în curs de aproape zece ani la universitate, este bună de întrebuințat la cea dendîi învățare a logicei. Pentru noi acesta nu e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care o numește un rezumat al prelegerilor ținute în curs de aproape zece ani la universitate, este bună de întrebuințat la cea dendîi învățare a logicei. Pentru noi acesta nu e deloc un semn trist, ci numai un semn că recenzentului nu-i place a ști ce e un rezumat. Și fiindcă ne e și indiferent ce și-a fi închipuind d-sa sub rezumat, căci nu avem de gând a-i rectifica marginile noțiunilor d-sale, vom aduce un exemplu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
științei respective, căci orice carte elementară este un rezumat. D-sa ar putea răspunde că există rezumate care nu sunt înțelese de începători, ci sunt pentru... învățați numai, dar d-sa știe că acest răspuns ar fi o sofismă - căci recenzentul va fi știind foarte bine ce fel de rezumat trebuie să deie un om când se hotărăște a scrie pentru școalele secundare (pentru cea dendîi învățare a logicei). Apoi d. Zotu, după ce ia din textul cărții și din șirul de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceasta printr-o simplă întîlnire de idei a două genii și 'nțelegem foarte bine întîlnirea în cuvinte. Aceasta, pentru că logica lui John Stuart Mill e citată în mod cinstit în apendice între manualele întrebuințate și pentru manualul nostru, încît bunătatea recenzentului de-a se arăta dispus să esplice consunanța din întîlnirea în idei a două genii este în cazul nostru cel puțin de prisos, Dar această ciudată bunăvoință a d-sale devine și mai caracteristică când vede cineva înțelesul pe care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întîlnirea în idei a două genii este în cazul nostru cel puțin de prisos, Dar această ciudată bunăvoință a d-sale devine și mai caracteristică când vede cineva înțelesul pe care i-o dau jurnalele bucureștene și când știe că recenzentul au și calculat asupra acestui înțeles. În urma generozității de-a esplica în acest mod întîlnirea în idei, ele aruncă asupra autorului logicei prepusul plagiării. O fină deși vulgară strategemă, pentru a înscena o petitio principii, pentru a câștiga prin subrepțiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celelalte teorii împrumutate de d. Maiorescu de la alți[i], logica d-sale a dobândit un caracter foarte nelogic. Aci d. recenzent iar seceră înainte de-a fi semănat. Făr' a fi dovedit nimic, căci așa - numita dovadă vine în urmă, recenzentul împarte anticipando pedepsirea infidelității cătră Mill și caracterul nelogic al logicei. Apoi urmează următoarea argumentațiune: Mill e sensualist în toată puterea cuvântului. Sensurile, după el, sunt singurul izvor al convingerilor noastre. Noi am văzut că d. Maiorescu au adoptat această
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că d. Maiorescu au adoptat această teorie a lui Mill (că adică sensurile sunt singurul izvor al cunoștinții ). Acest "noi am văzut c-au adoptat această teorie a lui Mill" este pur și simplu un binevoitor esces de fantazie a recenzentului, care crede poate c-ar fi dovedit-o aceasta undeva fără s-o fi dovedit nicăieri, căci această teorie a lui Mill a fost formulată cu mult înaintea acestui fericit muritor prin cuvintele: nihil est in intellectu quod non antea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sensualismul, empiric fiind, nu e fals, ci numai unilateral, ca și materialismul, și întru cât aceste sisteme sunt adevărate, ele nu se esclud într-o minte încăpătoare, căci adevăr pe adevăr nu esclude. Dar ce mai la deal la vale! Recenzentul nici n-avea să dovedească cumcă sensualismul ca "sistem filosofic " (reprezentat în cazul nostru de Mill) e opus altor sisteme. Aceasta se poate, dar nu dovedește nimic. Ceea ce trebuia să ne dovedească d-sa este nu că autorul e 'n
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate, dar nu dovedește nimic. Ceea ce trebuia să ne dovedească d-sa este nu că autorul e 'n flagrantă contradicțiune cu Mill, ci dacă din "negrul pe alb'' al logicei se poate arăta vro contrazicere cu ea însăși. Aceasta însă recenzentul nu ne-o arată nicăiri și nici nu e în stare a o arăta, pentru că nici n-o poate găsi nicăiri. Consecuența d-lui Maiorescu consistă tocmai într-aceea că nu admite sensualismul ca sistem și dacă admite argumentațiunea lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mill în privința izvorului al doilea al cunoștinței noastre. Deci într-o cestiune atât de fundamentală d. Maiorescu poate fi mult și bine în contradicțiune cu Mill, fără de-a fi însă "în contradicțiune cu d. Maiorescu din introducere", precum susține recenzentul. {EminescuOpIX 417} Căci nu sta nicăiri în manual că cele trei principii de sine evidente (identitatis, contradictionis, esclusi tertii ) sunt generalizații ale esperienței. Din contra, aceste principii sunt condiții sub care esperiența este [2cu]2 abia cu putință și se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
versiunea a doua e cea adevărată și că cea dendîi e în cazul cel mai rău un lapsus calami - o greșală de condei. Acest lapsus, aflat pe o singură pagină și corijat cu cinci șiruri mai jos, îl esploatează apoi recenzentul în întreaga sa critică. În sfârșit d. Zotu nu poate termina fără a vorbi și despre impresiunea de mirare ce i-au lăsat apendicele. {EminescuOpIX 418} în care d. Maiorescu promisese a da notițe bibliografice pentru studierea controverselor logice și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau de-un aviz pedagogic, iar după aceea urmează citate toate locurile (volum, carte, paragraf, pagină) din opurile cari pot servi la o dezvoltare mai departe a paragrafilor din manual. Cât despre "dar" ca formă concludentă și despre ceea ce voiește recenzentul a zice în privirea deosebirii "reprezentării comune" de "noțiune" nu vom răspunde nimic. Cauza e simplă - ne sânt indiferente atât ideile d-sale asupra nuanțelor de înțeles al particulelor românești, pre cât și părerile filozofice. Rolul criticei noastre se mărginea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
plagiat, a contrazicerii flagrante și a bănuielii de superficialitate aruncată asupra autorului prin "mirarea" de la capăt. Dar să admitem - deși nu concedem - că în cartea d-lui Maiorescu ar fi nu o contrazicere - ci zece. De unde și până unde vine recenzentul să deducă din contraziceri neștiința autorului? De când contrazicerile sânt o dovadă de neștiință? Dacă noi am susținea de ex. că Condillac a fost materialist, că st. Ioan e întemeietorul logicei, că romanii vorbeau grecește, atunci aceasta ar fi o dovadă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sărbătoare, administrațiunea și redacțiunea se află în București, strada Lipscani no. 3. Redactorul este, după cât aflam, D. Frederic Dame. [28 august 1877] ÎNCĂ O DATĂ RECENZIUNEA LOGICEI MAIORESCU La observările "Convorbirilor literare" că d. Zotu ar fi imputat autorului logicei plagiarea, recenzentul răspunde în "Presa" cumcă nu credea că aceste insinuațiuni ar putea fi taxate de apucături neleale. Ca să dăm și noi o idee despre plagiarea și despre citarea de simple titluri care i se impută d-lui Maiorescu, vom spune următoarele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
restrângerea la acele pasage din a căror studiare să se tragă în adevăr un folos pentru lămurirea întrebărilor atinse în text". Căci dacă ele ar fi fost scrise "în scop de a aduna multe nume de autori" atunce poate fi recenzentul sigur că n-ar fi lipsit nici unul din citatele pentru care-l doare inima; poate că n-ar fi lipsit nici în cazul când autorul ar fi gândit cu ce soi de recenzenți se expune a avea a face. A
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
punctul de vedere al ideilor, ci numai din acela al datelor. De ce n-au reprodus notița despre cartea lui Bain sau despre cea a lui Mill sau chiar despre cea a lui Twesten? Numai atunci am fi putut presupune că recenzentul e leal și voiește a spune adevărul. Cât despre "este" ca terminus medius (Trendelenburg), noi, care am văzut citate "cercetările logice" de 5 ori, avem dreptul a crede că nu-i un plagiat, căci la un asemenea se presupune totdeauna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
comunicat. În cazul nostru vina ar fi de atribuit memoriei, nu voinței autorului logicei. Noi însă renunțăm de bună voie la această esplicare firească. Dintr-o cauză cu totul materială nu avem ediția a treia a cercetărilor logice pe care recenzentul o citează. Într-a doua ediție, pe care o avem la mână, ideea nu este de loc atât de precis și limpede esprimată ca în logica d-lui Maiorescu. Pentru curiozitatea lucrului lăsăm să urmeze "esplicarea" lui Trendelenburg: Concluzia ipotetică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit în mod embrionar. Adăogim spre mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol din Cercetările logice, din care d. Maiorescu ar fi plagiat pe "este" ca termin mediu, e citat în apendicele logicei sale de două ori. Dar la ce discuția aceasta? Dacă recenzentul ar fi făcut observații
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai marea bucurie a recenzentului că al XVIII-lea capitol din Cercetările logice, din care d. Maiorescu ar fi plagiat pe "este" ca termin mediu, e citat în apendicele logicei sale de două ori. Dar la ce discuția aceasta? Dacă recenzentul ar fi făcut observații ad rem, care să arăte contraziceri sau erori în textul logicei chiar, ne-am simți dispuși a dizbate până și controverse logice. Dar d-sa a avut bunăvoință a se pune la scris pentru a dovedi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
era: că dispozițiile militare ale Rom[îniei ] nu sunt astfel modificate, dar că nu vede scopul lor, de vreme ce Romîn[ia] nu ar[e] absolut nici un teren pentru cuceriri dincolo de Dunăre. {EminescuOpIX 485} ["A DOUA IMPUTARE... "] 2258 A doua imputare a recenzentului consista în esploatarea neonestă [a] unui lapsus calami. Adică într-un loc stă "reprezentări relative la acelaș obiect" și după aceea "reprezentări relative la același fel de obiecte", pe când din exemplul pe care chiar recenzentul îl citează se vede curat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
2258 A doua imputare a recenzentului consista în esploatarea neonestă [a] unui lapsus calami. Adică într-un loc stă "reprezentări relative la acelaș obiect" și după aceea "reprezentări relative la același fel de obiecte", pe când din exemplul pe care chiar recenzentul îl citează se vede curat că numai versiunea a doua e cea adevărată și că [cea] dentîi e pozitiv o greșeală de condei. Cât despre noțiune și reprezentațiune comună nu ne-om certa de loc cu d-nul recenzent, numai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aflându-se Sergiu Fărcășan, S. Damian, Gabriel Dimisianu, Miron Dragu, Valentin Lipatti, Valeriu Râpeanu, Eugen Luca, Alexandru Balaci, Vlad Sorianu, Mihail Petroveanu, Aurel Martin, Sorin Movileanu, Emil Vasilescu, Alex. Ștefănescu, Doina Uricariu, H. Zalis, Emil Manu, C. Stănescu ș.a. Printre recenzenții care scriu la rubrica „Note de lectură” sau în afara ei pot fi întâlniți Ileana Vrancea, Pompiliu Marcea, Savin Bratu, M. N. Rusu, Adrian Anghelescu, Z. Ornea, Mihai Gafița, Mircea Iorgulescu, Voicu Bugariu, Ion Rotaru. O rubrică efemeră, din 1968, poartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]