109 matches
-
marele abecedar al lumii... Te învăluie, coborând dinspre aceste simeze, un univers de ecouri, sensuri, fapte aspre și frumuseți diafane: un întreg policrom al cărui sâmbure și pivot este desigur corpul: motor prim al ființei, turn de veghe al ochiului, receptacol de desfătări și lăcaș de jertfă; lut însuflețit cu viață, pregătit a înțelege și extrage lumina și judecata din lucruri. în carne și oase, în nuditatea lui - curată sau vinovată - corpul, martor smerit al tragediei și bucuriilor ființei. Despre sursele
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
lumea altfel, „într-un racursi definitiv și neangajant, dar nu lipsit de înțelegere pentru toate futilitățile vieții pe care, de altfel, le-am încercat la timpul meu”, fără a- și închipui că e „deasupra celorlalți” („Doamne ferește!... Sunt doar un fin receptacol”), considerându-se în continuare un discipol dedicat poeziei („n-am contenit să învăț de pretutindeni, în primul rând de la marii poeți... și de la extraordinara cultură orientală, nonantropocentrică și neemfatică, japoneză în special, de la lecția ei de expresivitate în lapidaritate”). Aparent
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
lui de vedere, oamenii n-ar trebui să se lase cu totul în voia nemuritorilor, căci se pot afirma independent de aceștia: Să te iei/ în propriile mâini, să faci/ din cuget și din suflet setea însăși/ a zeilor, un receptacol/ de neînlăturat a-ncrucișării/ voințelor cerești și o-mplinire/ pe care zeii n-o mai pot lăsa/ nafara vieții lor, să îndrăznești/ să stai în fața lor o flacără/ din focul lor erupt - e singura/ proorocire demn cunoscătoare (6). La avertismentul
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
și al cosmosului, dar și cu eul nostru profund. Poezia ne relevă văzutul și nevăzutul. Ne relevă trecutul nostru scufundat în beznă, rămas în memoria materiei ce ne înconjoară, dar și viitorul ce se năpustește peste noi. Poetul e un receptacol sensibil la vibrațiile pe care micro- și macrocosmosul le-au înmagazinat sau urmează să le înmagazineze în interiorul lor. Viitorul își are o coerență a sa. El poate fi prefigurat. Desigur, în mare parte. Putem presupune că undeva, într-un gol
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
de paradigme aparent distante. Numai la unul dintre așezămintele care se ocupă de moștenirea tradițională se puteau număra, în repertoriul actual, 13 variante ale Mioriței, în formă de colindă. Răzbat, din aceste conexiuni, neostoite impulsuri, la atingerea lor colindele devin receptacol pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea, verosimil, partea lor, unor enigme ce trimit la desimea umbroasă a
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
E4... Q4... Ș4...etcetera adică un 4 dominant de la A4 la Z4... Floarea-soarelui, ziare Prin toată țara la țară prin arii - ici-colo și câteva flori de floarea-soarelui cu tulpinile viguroase cu frunzele cât brusturii leit atletele plantelor; florile soarelui cu receptacole mari zise site învelite în ziare să nu le ciugulească semințele ciorile graurii vrăbiile. Posibil în unele ziare sunt publicate și versurile tale ocrotitoare cum ar veni păstrătoare de semințe. Botez Nicio legătură între placentele de la naștere și placentele de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
spațiu „cetate de scăpare”, potrivit cu sine, în care se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac „rezerve”, le adun în Jurnal...; Caietul este el însuși un fel de receptacol - ca o scoică în care se aude vuietul mării. Romanul-jurnal Serbările mării este o casă cu pereți transparenți cu tot felul de uși semiopace care, întredeschise cum sunt, pot duce în alte părți; el poate fi continuat și tocmai din
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
mai mult decît un veac de chin, uite și florile, stau cuminți, fixate cu rădăcina în pămînt, și albinele vin să le zumzăie la urechi cîntece de iubire, de ce crezi tu că noi am fi altfel, sîntem și noi, femeile, receptacole deschise pentru polenul bărbaților, rodim și noi, viața este mai gravă decît cred animalele ce ne dau tîrcoale cu sula în flăcări, uitînd că sîntem și noi suflete sensibile ca niște mimoze, și Adelina zîmbea pierdută, ea de dragoste avea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
un suflet și un principiu formal, care plăsmuiește și care dă formă fiecărui lucru, și care îl numește „izvor al formelor”; că există o materie din care se alcătuiește și capătă formă fiecare lucru și pe care toți o numesc „receptacol al formelor”) 3) „Scoață pământul ființele însuflețite, nască apele suflete întrupate”, spune profetul Moise. „Marele Spirit a separat apele de ape” și din mijlocul lor a apărut uscatul. Așadar, iată că toți susțin că lucrurile se nasc din materie prin
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște din mileniul trecut declarată minunea naturii de mâine.”( Câmpul deșert) „nu e tocmai sigur că vei intra în șomaj acum floarea s-a închis în sine, receptacolul ei ascultă vocea Europei Unite. Doamne, ce-i de făcut?”( În marginea nopții) Citind, ca în Bacovia redivivus, azi actualizat, dar cu același corolar sumbru al pustiului, al târziului, omniprezente, impresia rămâne de îngrijorare, de neîncredere și încordare, într-o
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
RISCURILE SALE Statul Major francez a ales România, în 1919, ca zid de apărare împotriva expansiunii bolșevice care vine din Rusia și dinspre Budapesta. Reprezentanții Parisului împreună cu partenerii lor români au construit o Românie, imagine în oglindă a Franței sau receptacol al intereselor franceze. În ianuarie 1919, generalul Berthelot îi scria ministrului de Război: " Dacă noi le dăm românilor satisfacțiile la care au dreptul și dacă ne ținem angajamentele, vom avea în România o veritabilă colonie franceză de mai mult de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
actualizare și potențializare pare să vrea să indice că nici o manifestare directă a stării T în spațiul-timp continuu nu este posibilă. Suntem obligați să deducem că spațiul-timp asociat stării T este de o natură diferită de spațiul-timp continuu, care este receptacolul realității noastre obișnuite. Starea T nu semnifică, oare, prezența conștiinței ? Pentru a-mi deveni accesibilă simțurilor, pentru a căpăta un sens, scrie Abellio, această carte care aparține lumii respinge așadar restul lumii într-o anume ceață, într-o anume indistincție
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o "închidere" a energiei (cf. Cei patru Zoa, IX, 152), putem conchide că în viziunea lui Blake poezia epica, în care se povestește istoria războaielor omului și Spiritului, istoria construirii "Ierusalimului", este un fel de vehicul al "energiei Înrobite", un receptacol feminoid (dacă textul este gravat prin incizie metodă intaglio: cuvintele sînt brăzdate) sau masculinoid (dacă textul este gravat prin corodare: cuvintele sînt în relief), astfel că textul operei în ansamblu are ambele dimensiuni, feminină și masculină (reflectate în divizarea sexuală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noi. Căminul este un spațiu concentrat, un loc al forjării ființei. Așa cum afirmă cu multă inspirație N. Steinhardt, căminul e deopotrivă rădăcină, sevă și mediu ambiant, loc de odihnă, reflecție, reculegere și Împrospătare a energiei; e oază binefăcătoare și binevoitoare, receptacol de pioșenie, duioșie și Încredere În sine; e tărâmul dragostei conjugale și părintești. CITAT RETRAS!!! Din punctul de vedere al puterii evocatoare, căminul conduce direct la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau a ta, este acasă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
curente, dar și vizionară. Chiar dacă el nu se constituie În „creierul” unei religii, coordonând direct ceea ce ține de dimensiunea sacerdotală și instituțională (deși prin intermediul unor reprezentanți face și așa ceva), trebuie să recunoaștem că reprezintă „miezul” spiritualității religioase, fiind „trupul” și receptacolul ei. Ortodoxia noastră se Înrădăcinează Într-o tradiție nealterată, dar mereu permisivă În privința unei realități socioculturale dinamice, noi. Ea a vizat Întotdeauna „poporul drept-credincios”, nevoile și năzuințele lui. Anii din urmă și o serie de realizări ale unor ierarhi fideli
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
reîncarnărilor, iar al cincilea, Manas superior sau sufletul este prima și cea mai rudimentară caracteristică a individualității, în accepțiunea hindusă. Ne vom referi deci, în continuare, doar la cele două corpuri “abandonabile”. Putem adăuga că șamanismul consideră că “oasele sunt receptacole în care Spiritele rătăcitoare se vor grăbi să locuiască”, cu mențiunea că, așa cum se arată în §II.6, e mai probabilă “locuirea” de către propriul spirit al șamanului. Totodată, la §II.5 sunt prezentate detalii de natură să fundamenteze afirmația lui
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
oameni acestor granițe. Aspectul simbolic al graniței este considerat crucial pentru înțelegerea importanței comunității în viața oamenilor. Realitatea și eficacitatea granițelor comunității depind de construirea și înfrumusețarea lor simbolică. Marea poate separa o insulă de alta, dar aceste granițe sunt receptacole simbolice umplute cu semnificații de către indivizi. Mai relevantă chiar pentru noi aici este însă sublinierea naturii simbolice chiar a ideii de comunitate și nu doar a granițelor acesteia. Comunitatea ar fi un simbol ce exprimă granițele și în această ipostază
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe care mitul se mărginea să-l evoce și să-l invoce. Această disponibilitate problematizantă e ceea ce va fi de-acum înainte propriul omului - sufletul său. Sufletul - capacitatea omului de-a sesiza interogativ întregul lumii - este corespondentul uman al eternității, receptacolul acesteia și partea de divin a omului. Filosofia ca atare se definește de acum înainte drept grijă față de suflet. De acum înainte, omul devine om doar în măsura în care realizează dimensiunea problematică a lumii și se explică cu aceasta. „Problematicitatea constă tocmai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
continuitatea dintre Platon și Aristotel rămâne patentă; pentru ambii, propriul omului constă în deschiderea lui către lucruri, în capacitatea de a le fixa și de a le da astfel ființă. Și de fiecare dată acest propriu al omului și totodată receptacolul lucrurilor este același: sufletul. Pentru Platon, menirea sufletului constă în a se elibera de umbrele concretului pentru a se regăsi în plenitudinea unității; pentru Aristotel, rostul sufletului constă în decizia sa de a acționa tocmai în concret. Pentru cel dintâi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această observație, în care se trece de la Tucidide la Michelangelo și de la Leonardo la Dalí și Marcel Duchamp, culminează, firesc, cu scenele spectacolelor contemporane de balet ale lui Maurice Béjart. Spiritul clasic are însă, ca întotdeauna, ultimul cuvânt: „Trupul ca receptacol de înțelesuri filosofice își găsește, poate, culminația cea mai amplă în marmorele Parthenonului.” SCRIERI: Peintres roumains, I-II, Paris, 1965; Critică și cultură, București, 1967; Brâncuși ou l’Anonymat du génie, București, 1967; Geografii spirituale, București, 1973; Nostalgia sintezei, București
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi sugestii eminesciene, pare izvorâtă din neputința integrării în ordinea naturală și din conștiința simulacrelor care înconjoară ființa („eu însămi - o ceață/ o ceață de viață”), cu atât mai mult cu cât pământul este deseori receptacol al luminii. Poetica ar consta la S. în „numirea” prin nelămurire, dar versul are transparență și luciditate, ca rațiune a adecvării, cum se și afirmă în Despre rostire: „La mine/ lanțul delicat / ce leagă/ tot miezul gândului/ de al cuvântului
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
proprii, dar ale cărei disponibilități trec dincolo de simpla evocare culturală. Ea devine, prin sine, prin conținut și prin context, o reprezentare a lumii însăși în care natura și artificialitatea se întîlnesc, se conjugă și se contopesc. Obiectul se transformă în receptacol, interiorul în microunivers, detaliul umil sau glosa pe marginea kitschului în semne ale unei inteligente ironii și ale unei irezistibile duioșii. Scoase în exterior, rătăcite în peisaj și afundate în vegetație, aceste cutii perturbă polemic inerțiile spațiului, după cum aduse în
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
ale literaturii universale, „publicarea unor antologii de poezie, nuvele, fragmente de roman, piese de teatru, note și reportaje contemporane ale autorilor celor mai prețuiți astăzi de către opinia publică mondială” (Petru Dumitriu, Un început, 1/1957). Inițial S.20 este un receptacol de traduceri ce își propune „înlăturarea lacunelor informative” ale cititorului român, cauzate de vicisitudinile din vremea războiului și din anii următori, apoi treptat accentul se deplasează asupra judecății interpretative, formative, de la „opere și autori readuși pe rând în atenția publicului
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1992) -, unde se fixează formula caracteristică a poetului. Trei sunt elementele specifice acestei faze. Mai întâi, „îmblânzirea” obiectelor, ce nu se mai oferă în alteritatea lor terifiantă, ci ca receptacole ale unei priviri intime, familiare, care le umanizează. În consecință, indiferent de natura lor, lucrurile își dezvăluie „sufletul”, alcătuind deopotrivă suportul și substanța unei microarmonii senzoriale: „Crengile sălciilor împreunate ca niște rime elastice / o pisică moartă paie și haine vechi
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
corespondențe delicate, prin zâmbete galeșe și clipiri confidențiale. Căutându-și febril prin buzunare, găsea tot felul de însemnări suspecte pe care le răsucea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine și, găsindu-le interesante, le adăpostea din nou în receptacolul profund al redingotei. Câteodată, privea cu îngrijorare spre uși și ferestre, ca spre a se sustrage unor spioni ascunși. Vocea sa se cobora, se prefăcea într-o șoaptă prudentă cu aerul de a face auditoriului destăinuiri grave. Respirația tuturor rămânea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]