564 matches
-
din ignoranță, însă, în prezent, "ignoranța nu mai este o scuză". Raportul detaliază impacturi semnificative pe termen scurt, de 20-30 de ani. Sunt prezentate cinci motive de îngrijorare care vor crește ca rezultat al încălzirii gloabale. Amenințările vizează Oceanul Înghețat, recifurile de corali. Mai este precizat un impact asupra mărilor, asupra sistemelor de apă dulce, precum și asupra oceanelor, care vor deveni mai acide. Oamenii sunt, de asemenea, afectați. Securitatea alimentară este o preocupare importantă. Recoltele de porumb, orez și grâu vor
Efectele zdrobitoare ale schimbării climatice. ONU avertizează: "Nimeni de pe această planetă nu va scăpa neatins" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/39197_a_40522]
-
patrie, care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
patrie, care dă titlul plachetei, nu este în nici un caz țara în care trăim, ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
50 de grade și o longitudine de peste 60 de grade. Cel mai nordic punct este cel prin care principalul curs al fluviului Heilongjiang intră în China, la nord de Mohe, în provincia Heilongjiang. Cel mai sudic punct este reprezentat de reciful Zengmu din Arhipelagul Nansha, suprafața Chinei acoperind 50 de grade latitudine de la nord la sud. Capătul estic este locul unde se întâlnesc fluviile Heilongjiang și Wusuli, iar cel vestic este reprezentat de Podișul Pamir, în total China acoperind peste 60
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cea mai mare este Insula Taiwan, cu o întindere de 36.000 km2, urmată de Insula Hainan, cu o suprafață de 34.000 km2. Insulele Diaoyu și Chiwei din nord-estul Insulei Taiwan sunt situate în extremitatea estică a Chinei. Insulele, recifele și bancurile împrăștiate în Marea Chinei de Sud, numite generic Insulele din Marea Chinei de Sud, alcătuiesc extremitatea sudică a Chinei și se numesc, în funcție de pozițiile geografice, Arhipelagul Dongsha, Arhipelagul Xisha, Arhipelagul Zhongsha și Arhipelagul Nansha. Forme de relief China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vreme cît ele străluceau, Însemna că nu se află În pericol. CÎnd avea să-și dea sema că era vorba despre o capcană, avea să fie prea tîrziu și urma să se trezească eșuînd pe plajă sau scufundat de un recif din apropierea coastei. Cu toate acestea, fie pentru că, Întîmplător, căpitanul acelei nave cunoștea trucul piraților galicieni, fie pentru că era foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost străpunsa din când în când de săriturile câte unui pește, ai fi putut crede că poți calcă pe apă și că nimic nu te-ar împiedica să străbați distanță de numai un kilometru ce separă plajă de reciful de corali, care aici se află mai aproape decât în orice alt punct al insulei. Intra în apă și se așeza pe nisipul grunjos, format prin măcinarea, pește secole, a coralilor, si, ținând mâna în sus, așa cum îi spusese bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif fără să se zdruncine măcar. Dar ceea ce se construia acuma nu era o piroga mică și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
felul de probe. Cât despre Tapú Tetuanúi, Chimé și Vetéa Pitó, aceștia alergară până la Punta Tereía, se aruncară în apă și traversară înot cei cinci sute de metri care îi separau de insulița Tevairoa, de unde ajunseră pe marea barieră de recife coralifere care înconjura insula, de pe care putură urmări foarte de aproape evoluțiile vasului lor. E incredibil! repeta întruna uriașul din Farepíti. Incredibil! Cu așa o navă, am putea ajunge și-n Al Șaptelea Cerc, dac-ar există. — Problema nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu privire la fidelitatea pasionalei Maiana. Petrecură restul nopții vorbind, cântândși râzând, ca și cum nu ar fi fost vorba despre o femeie exuberanta și de trei tineri îndrăgostiți de ea, ci de patru buni camarazi. Spre seară intrară în apă și înotară până la reciful de corali, de unde băieții contemplară un ultim apus de soare pe insula în care se născuseră, în care trăiseră până în acea zi și în care, poate, n-aveau să se mai întoarcă niciodată. În zori, Tapú Tetuanúi merse să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există decât marea și misiunea pe care trebuie s-o îndeplinim. Era primul lui ordin în calitate de căpitan al Mararei și înțeleseră cu toții că trebuia respectat, căci aceste cuvinte nu erau un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un vas al carui capac era lipit cu argilă uscată, sfărâmă argilă, dădu la o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care niciodată nu-l vom putea cuceri. Și poți să fii sigur că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât mai multe de la maestrul sau. — În nopțile astea întunecoase, răspunse acesta, mai ales dacă plouă, se poate vedea, sub apă, o rază de lumină care se deplasează foarte încet. Sunt valuri de adâncime, care s-au lovit de un recif, iar la întoarcere provoacă această luminozitate fosforescenta. Dacă întâlnim această lumină, nu va trebui decât să mergem pe urmele ei și vom găsi pământ. Atât de rătăciți suntem? Mai mult decat poți să-ți închipui, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
percepția despre lume pe care o aveau oamenii din Bora Bora se modifică radical. Curentul nord-ecuatorial îi conducea de-a dreptul spre insula, astfel că, dacă s-ar fiîntâmplat să o întâlnească în timpul nopții, ar fi putut naufragia între periculoasele recife de coral, însă atunci când apăru dintre valurile oceanului, ca prin minune, în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul către apus, ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se zăreau tot mai clar resturile unui vas uriaș. Judecând după carena, acum distrusă, isi dădură seama că era vorba despre misterioasă ambarcațiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceas rău, căci probabil nu există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
erau nevoiți ori să-i lase acolo, conștienți fiind că nu vor putea supraviețui, ori să le asigure propriul lor mijloc de transport, cu speranța că vor reuși să găsească drumul de întoarcere către căminele lor. Din fericire, descoperiseră printre recife o mică ambarcațiune avariată, care trebuia să fi servit drept barcă de salvare pe corabianaufragiată, iar dulgherul de pe Marara aprecie că ar fi în stare, cu puțin noroc, să o repare, folosind pentru această marea cantitate de lemn de excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se depună pe frunzele arbuștilor, înainte că primele raze de soare să aibă timp să le evapore. Dacă totuși n-ar fi fost de ajuns, a doua opțiune era să pescuiască oricare dintre milioanele de pești care abundau între recife, să-i strivească între două pietre și să strângă lichidul care s-ar fi scurs și care, chiar dacă era amar și avea un aspect dezgustător, reușea totuși să potolească setea, în lipsă de altceva mai bun. Apoi restul acelui peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
existat unul care, foarte curând, a reușit să-i amărască viața cum nu se poate mai mult. Îl învăța în ziua când Vetéa Pitó scoase capul din apă, asigurându-i că găsise o bucată uriașă de soare care strălucește în fundul recifului. Au dus Marara până acolo și, după ce, cu mari eforturi, au reușit să extragă din apa acel obiect greu și cu un aspect ciudat, toți cei prezenți au rămas uluiți în momentul când greutatea care atârnă în interiorul sau se lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către Roonuí-Roonuí. Ți-ai ales oamenii? îl întreba. Vom merge trei, răspunse RoonuíRoonuí. Insula e mare și o să avem nevoie de cel puțin două zile ca s-o explorăm, așa că vă întoarceți să ne luați poimâine, pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se puseră iarăși în mișcare și deja se lașase întunericul în momentul în care ajunseră în dreptul trecătorii dinspre nord, în timp ce vântul începuse să plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]