493 matches
-
de pătrundere a neologismelor culte în lexicul și frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ cu care deținuții vin în contact. Cuvintele închisorii sînt folosite de argotizanți, prin extindere, și în afara ei, în spații publice considerate, în mod similar, de recluziune și constrîngere (armata, școala) și, prin analogie, chiar în alte situații ale vieții cotidiene. Confruntarea de pe intervalul dormitorului comun se suprapune înfruntării de pe stradă. Din argoul închisorii și al lumii interlope, expresiile pot apoi migra spre limbajul popular și familiar
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
Exegeză de text, reconstrucție rațională a unor momente din istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-a impus aspra recluziune a studiului logic. Spuneam "aspră recluziune". Da, într-adevăr, fără cunoștințe elementare, relativ puține, dar solide, de logică formală, este dificil de urmărit pînă la capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme speciale spre
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
unor momente din istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-a impus aspra recluziune a studiului logic. Spuneam "aspră recluziune". Da, într-adevăr, fără cunoștințe elementare, relativ puține, dar solide, de logică formală, este dificil de urmărit pînă la capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme speciale spre spațiul deschis și vast al filozofiei
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
sa, pe care cineva i-o dictează...în somn. „De trei ani, tac și fac“, zice Mihai Alexandru cu o fermitate care spulberă jumătatea glumeață a vorbei. Ce face? Compune. Stă închis în casă, ani de-a rândul, într-o recluziune autoimpusă, poate și fiindcă „afară“ nu găsește ce caută. În ultimii trei ani, a compus muzică pentru cinci CD-uri. Repertoriu pe un an pentru o orchestră serioasă. Pentru unii dintre cei care-l cunosc, timișoreanul Mihai Alexandru e un
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa, ca o asceza temporară; nici, vai, la recluziunile forțate, pe care, -n veacul nostru vitreg, le-au cunoscut destui poeți. - Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune pentru o ăIstorie universală a literaturii românea", criticul nouăzecist Dan-Silviu Boerescu răspunde: "... aș propune
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
relația cu alteritatea în forma ei cea mai simplă și în același timp simbolică, în doi. Acest nou Robinson trăiește, pe insulă, experiența unei transfigurări, nu a unei regasiri. El va deveni, ca urmare a întîlnirii cu sălbaticia și cu recluziunea, un altul prin excelență. Vineri sau viața sălbatică (anul primei apariții în Franța fiind 1971) e o carte cu un statut aparte. Ea reprezintă ceea ce în cinematografie s-ar numi un remake: variantă pentru adolescenți și copii a românului lui
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
un elan dureros, să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de sine radicale, extreme. Este, de altfel, singura modalitate de a rămâne împreună cu ei, hotărând de unul singur și în numele lor o recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din nou un solitar, mai mult ca oricând. Și, mai mult ca oricând, se simte disponibil pentru ceilalți, într-o efervescenta a dăruirii care merge, paradoxal și firesc totodată până la dispariția dintre ei. Cercul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
Uneori, apăreau și dl. Doinaș, ca și I.D.Sîrbu, amîndoi redactori la nou-înfiintata revista Teatru. Pe dl. Nicolae Balotă nu mi-a fost dat să-l cunosc pentru că, din nenorocire, la începutul lui ianuarie 1956, a fost arestat, ispășind o recluziune (pușcărie și domiciliu forțat) de nouă ani. Ne-am cunoscut mai tîrziu, prin 1967, pe culoarele acelei edituri, (de unde eu fusesem licențiat în martie 1959), cînd mi-a spus că i se pare că sînt prea tînăr pentru studii de
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
ne-am păstrat într-o colegialitate respectuoasa, mai tîrziu publicîndu-i la Editură Minerva vreo două cărți învățate, una dintre ele (Artele poetice ale secolului XX) reeditînd-o acum doi ani în consacrată colecție "Bibliotecă pentru toți". Dar să revin la blestemata recluziune a d-lui Nicolae Balotă. În 1955, intoxicat de "spiritul Genevei" de atunci, se hotărăsc să redacteze un memoriu (împreună cu prietenii săi clujeni frații Boilă, unul dintre aceștia fiind actualul senator dl. Matei Boilă) care să fie trimis în străinătate
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
îți sunt pătimașii, care se leapădă de întregul trecut al neamului românesc, stăruie că românii să asuprească pe altii cum au fost ei asupriți, și fac neamul românesc de batjocură lumii. Și bătrânul luptător încheie capitolul de la Văcărești elogiind timpul recluziunii: s-a luminat petrecând zile plăcute. Din nenorocire e bătrân: "E dureros afară din cale să te știi om bătrân când simți în tine pornirea de-a intra în lupta nu numai crâncena, ci totodată și îndelungată". Mutat în închisoarea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
primul ins care vizită muzeul după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care se află pătuțul cu baldachin al Autorului, care dorise această recluziune că pe chilia unui călugăr părăsind cele lumești. La toate acestea, ar mai trebui adăugat și faptul că Arlette, - ceea ce nu făcuse pentru nici un turist, pînă atunci, - imi citise, ținînd desfăcut în amîndouă mîinile catalogul biografic al lui Balzac, cu
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
apoi opera de la distanță, dintr-un copac. Nu e liber, dar are spațiu de contemplare. Nu e tocmai un happy-end. O notă a autoarei precizează că Ivan chiar există: povestea lui a început în Congo, trecând prin Washington (anii de recluziune la mall), spre a se încheia la Atlanta, unde trăiește alături de alte gorile, dar și pictează, „semnându-și” opera. Nu ne mai mirăm aflând că unii cercetători le atribuie gorilelor nu doar emoții, sau gânduri la trecut și viitor, ci
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
tradiției blăjene. Nu o dată, cu ajutorul lui Ion Brad, elev al lui Radu Brateș, al cărui rol în salvarea a ceea ce s-a mai putut salva din tezaurul cultural al Blajului nu este încă suficient recunoscut. Mai timid după întoarcerea din recluziunea politică, mai îndrăzneț după ce „micul dezgheț” dejistoceauș ist a dat iluzia unei reveniri la normalitate, scriitorul Radu Brateș a bătut la poarta publicațiilor literare ale epocii, în care - cu mari reticențe din partea redacțiilor și, verosimil, a cenzurii - a reușit să
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
în soluțiile adevărului într-o lume shakespeariană, în care măștile sunt singura realitate acceptabilă. Dacă singurătățile din celelalte texte ale volumului (singurătatea evaziunii - O bătaie în ușă, singurătatea onirică - Sindromul Robinson, singurătatea sinuciderii - Antimetafizica) au de-a face cu o recluziune obligatorie, cea din Linii și cercuri e tragică, întrucât se derulează, paradoxal, între oameni: singurătatea prieteniei. Peste acest strat al seducției, singurătății și sentimentului prizonieratului, R. Mareș adaugă un-altul, politizant. Astfel, în O bătaie în ușă, se sugerează că Eleni
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
că Balotă este de acord cu mine: faut pas mâcher leș mots... v Ce-l frapează pe cititorul acestui Caiet albastru tipărit în două volume e faptul că, vrînd să fie un jurnal al ultimilor ani din anii ^50, înaintea recluziunii, textul ajunge să capete alura unui român, alura unei incitante narațiuni epice, începînd cu Prologul extraordinar, una din prozele cele mai tulburătoare din literatura română. Caietul albastru uitat dinadins în plasă vagonului în timpul călătoriei de la Cluj la București în ianuarie
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
sau la țară. Am în vedere o terapie care influențează nemijlocit, care este inclusă în costul vieții de zi cu zi, atenuează izolarea din marile orașe și infuzează totodată satisfacția esențială a adaosului creator, personalizat, la funcționarea întregului. Alături de soluția recluziunii pasive în natură (sau către origini mitic rurale), există aceea mai subtilă a promptitudinii energice, eficace, de o complementaritate care trece neobservată. La limită, chiar demonstrația de stradă (sau mitingul), asimilarea orientată a individului în mulțime este regeneratoare. Exista cândva
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
cariere diplomatice, se atașează sufletește ca de o ipostază netrăită a propriei lui vieți. Discuțiile dintre el și doctor sunt la fel de pasionante ca discuțiile dintre Naphta și Settembrini din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Gabriel Nicolau se află în recluziune la Neamț, fără știrea politicienilor și a presei, nu pentru a prinde puteri, cum cred cei câțiva oameni din suita sa sau persoanele care îl găzduiesc, ci pentru a muri. Conștient că a eșuat definitiv în tentativa de a face
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice de mințile retrase în recluziunea înțelepciunii și absente la vacarmul de-afară. Am încercat (recunosc) să le imit, înfundîndu-mi chiar urechile cu vată, dar... Prin geamurile duble ale atelierului din Armeană continuau să răzbată stridențele acestei lumi noi românești. De nerecunoscut. *** Mi-e dor de
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
a întâmplat Hollywoodului - în timp ce-l învață să spună "carantină" pe litere și-l dăscălește să se ferească de holeră. De aici provine marea lui teamă de murdărie și microbi. Dar demența, faptul că repetă la nesfârșit aceleași cuvinte, cheful de recluziune, nu știm de unde provin. Aici apare prima inconsistență a filmului: începe cu o tentativă de psihologizare, dar nu perseverează în acest demers, astfel lăsând "găuri negre" în structura personajului. Aceasta e o mișcare riscantă într-un film biografic. În cazul
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
s-a încheiat încă nici acum marele dicționar al limbii române început încă de B. P. Hasdeu, n-avem o Mare Enciclopedie a României, o nouă Istorie a României, n-avem dicționare de scriitori români. Și, adaugă, n-avem cultul recluziunii în bibliotecă (eu, care m-am afundat, timp de patru decenii, la Biblioteca Academiei, știu bine cît de singur eram acolo, ironizat pentru travaliul meu adîncit), al studiului sistematic, al sintezei, al erudiției. Sînt adevăruri triste, greu contestabile. În sfîrșit
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
ce-am reușit, în ultimii ani, a fost să mă eliberez vreo două săptămâni pe an de straniile îndatoriri asumate, de altfel, cu o dubioasă bucurie. M-am gândit, apoi, la viața aproape monahală la care e condamnat orice scriitor. Recluziunea autoimpusă, populată cu fantasme tăcute, limitarea persoanelor cu care intră în contact îl plasează, inevitabil, undeva la marginea, dacă nu chiar în afara societății. „La vie est ailleurs”, celebra sintagmă a lui Rimbaud, pare a fi o referință directă la felul
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
un profil martirologic în afara ortodoxiei sexuale, cu Seligman pe post de mistagog, filosof asexuat, trăind într-o pustnicie a unei senine abstinențe. Întâlnirea este revelatoare, una nietzscheană, a antipozilor, dionisiaca menadă în călduri și apolinicul sacerdot trăind aproape monastic în recluziunea artei și a științelor exacte. Întorcându-ne la discursul politic sforăitor al lui Joe ca un pocnet de dop în biserică, el lasă un gust amar pentru ieftinătatea procedeului și a ideologiei emancipării vaginale. În plus, Lars von Trier sare
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
la modele", text inspirat de volumul Caietul de la Văratic al maicii Benedicta, numele monahal purtat în ultimii ani de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Scris pe un ton de resemnare amară, articolul pune accentul pe obsesia Zoiei Dumitrescu-Bușulenga pentru reînvigorarea ideii de model: "Recluziunea în călugărie n-a fost pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga un semn de bigotism irațional, extatic. A fost mai curînd o asceză meditativă, o inițiere în misteriile religiei ca înțelepciune contemplativă, de pe poziția căreia, detașat de lume, poți să-i judeci abaterile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
făcute în Vietnam și în Angola, în Nicaragua și în Liban, nu le-au putut cuprinde. Își reamintește și povestea de dragoste trăită, și ea, pe fronturile lumii, cu o tânără care are aceeași pasiune ca a lui. Și în recluziunea lui se ivește un necunoscut, un croat care a venit să se răzbune pentru că apărut în-tr-una din fotografiile faimoase, faptul acesta a declanșat lanțul de nenorociri care i-au distrus viața: soția, sârboaică, și copilul i-au fost uciși, el
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]