68 matches
-
altceva decât să reîncepem mereu și mereu aceeași scrisoare, să recopiem aceleași știri și aceleași chemări, în așa fel încât, după un oarecare timp, cuvintele care la început ieșiseră sângerând din inima noastră, se goleau apoi de sensul lor. Le recopiam atunci mecanic, încercând să dăm, cu ajutorul acestor fraze moarte, semne despre viața noastră grea. Și, până la urmă, față de acest monolog steril și încăpățînat, aceste conversații aride cu un perete, chemarea convențională a telegramei ni se părea de preferat. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Asta e o idee, spune Cottard, dar nu va folosi la nimic. Ciuma e prea puternică. \ O să știm asta, spune Tarrou pe un ton răbdător, când vom fi încercat tot ce e posibil. În acest timp, Rieux, la biroul lui, recopia niște fișe. Tarrou tot îl mai privea pe rentier care se frământa pe scaun. \ De ce n-ați venit cu noi, domnule Cottard ? Celălalt s-a ridicat cu un aer jignit și și-a luat pălăria lui rotundă: \ Nu e meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le privească, pentru ca să le întindă apoi doctorului, invitându-l printr-un gest să le citească. Era un manuscris scurt, de vreo cincizeci de pagini. Doctorul l-a răsfoit și a înțeles că toate aceste foi nu conțineau decât aceeași frază recopiată la nesfârșit, modificată, îmbogățită sau sărăcită. Fără încetare, în luna mai, amazoana și aleile din Bois de Boulogne se confruntau și se așezau în diferite feluri. Lucrarea avea și explicații, uneori nemăsurat de lungi, și variante. Dar la sfârșitul ultimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cumva de o nevroză obsesională În măsura În care această nevroză constă În a evita ceea ce-ți dorești, mai cu seamă să sfîrșești o carte, de teamă ca nu cumva asta să fie (conjunctivul!) ceva prea plăcut. Luase note În legătură cu comportamentul obsesivilor, recopiase fraze care i se potriveau ca o mănușă: obsesivul nu este niciodată În locul pe care pare să și-l desemneze singur, se teme de libertatea actelor și gesturilor lui, are nevoie de incertitudine, se Îndoiește de Încrederea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În cartea despre tatăl lui, avea să consacre un capitol mașinilor de scris. Își procurase o foarte frumoasă fotografie a mașinii de scris a lui Nietzsche, o alta a lui Nijinsky considerat nebun, care bătea la mașina de scris zîmbind. Recopiase scrisoarea În care, cu puțin timp Înainte să moară, Diaghilev Îl anunță pe Stravinski că Îi va oferi o mașină de scris. François ar fi dorit așa de mult să i se ofere o mașină de scris: toate mașinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rețete destul de complicate, contra "patimei beției"24, iar într-o copie comentată a Alexandriei 25 se notează "sub semnul lui Mercur": dureri de cap, boală prin somn, ce vorbește cu bâlbâială, epilepsie și melanholie (sic). Într-un alt manuscris 26, recopiat în 1790, deci anterior acestei date, anonim, se menționează următoarea "doftorie pentru beție": "să se ducă în târg, să cumpere o știucă, care va să aibă un pește într-însa și de va găsi icre într-acel pește să le
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
știa dacă notele marginale reprezentau o corecție a vreunei omiteri anterioare sau dacă era o simplă remarcă a copistului anterior. Așa se face că astfel de note marginale, numite glose, au ajuns să fie incluse în textele copiate, ulterior fiind recopiate de către alți copiști ca și cum ar fi fost părți integrante ale textului de bază. Generațiile următoare de scribi, între care se numără și masoreții, nu aveau voie să schimbe nici măcar un cuvânt din textele copiate. Chiar dacă se gândeau sau erau siguri
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
printre titluri și câteva referi toare la cum trebuie să se apere creștinul de „patimile céle trupești și céle sufletești“, cum să se „înfrâneze“ sau cum să purceadă la „curățiia inimii și a minții și a sufletului“. Manuscrisul a fost recopiat în întregime sau numai anumite fragmente, de mai multe ori, ceea ce dovedește o oarecare cir culație. Din cea de-a doua categorie fac parte Floarea darurilor, Pildele filosofești, Sindipa, copiate și re copiate alături de alte fragmente din cărțile populare sub
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de van sat de tru fie și iu birea de ar ginți, și urmat de mâ nie, lă co mie, zavistie (ură, invidie), lene. Într-un text de în vă ță tu ră morală re li gioa să, Crinii țarinii, recopiat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, deși se vorbeș te de curvie, ea nu se numără printrecele șapte patimi împotriva cărora creștinul ar trebui să lupte. De fapt, patimile, așa cum se explică în capitolul 15, pentru patimi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
noii judecători. Diferite pitace domnești din vremea lui Alexandru Ipsilanti insistă pe obligativitatea alcătuirii de cărți de ju de ca tă pecetluite la mâna împricinaților, dovadă că judecătorii nu se prea grăbeau să mâz gă leas că hârtia și să recopieze documentele pentru fiecare individ în parte. Nici Mitropolia nu prea se ține de această sarcină, iar la reluarea procesului, ceea ce se întâmplă frecvent, se preferă căuta rea în con di că, fie după anul su ge rat de jă luitor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
subiectul despre care vorbesc. 5) Am folosit această documentație: textul ghidului a fost recitit de mai multe ori, carte poștală foarte bine studiată, articole de ziar decupate și citite (subliniate, elaborarea planului), consultarea enciclopediilor, altele (de precizat). 6) Nu am recopiat textele informative pe care le-am găsit; am reluat anumite fraze pe care le-am înțeles foarte bine și le-am transformat; niciodată mai mult de două fraze succesive. 7) În timp ce scriam m-am gîndit mereu la un destinatar absent
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și ațâțătoare. Miercurea mijlocie, destinată muncii modeste metodice mutuale, minut cu minut, grad lângă grad așa se și întâmpla : se calcula, se scria, se desena, se corecta, se ștergea, se verifica, se confrunta, se consulta, se întreba, se copia, se recopia, se redacta, se rememora, captarea, gura de vărsare, drenajele, infiltrațiile, fundațiile, turnul, pompele, automatizarea, epurarea, săpăturile, betonul, armăturile, pompele, ventilele, circuitele, decantoarele, filtrele, dedurizarea, deferizarea, câmpurile de infiltrație, coordonarea, dispeceratul, accidentele, protecția, surpările, lunecările, infiltrația, etanșeizarea, controlul. În pofida arșiței, se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și jurisprudenței antice, care, după sfîrșitul Imperiului roman, rămăseseră atîtea secole Împrăștiate și nebăgate În seamă. Manuscrise din acele „cărți de legi“ au ajuns la Bologna, pe căi aventuroase și În mare parte obscure: unii maeștri au Început să le recopieze și să le pună În ordine. Tradiția Îi atribuie meritul ini ția tivei lui Irnerius, Lucerna iuris, „făclia dreptului“, „lumina Bolog nei“; o Întreprindere de asemenea dimen siuni nu se putea totuși Împlini pe durata unei generații și nici, cu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
că s-a insiprat din cărțile sale fără să îl citeze. Mosca îi trimisese lui Pareto un exemplar din cartea sa, iar acesta o criticase. Nu e vorba de un plagiat în sensul riguros al termenului, deoarece Pareto n-a recopiat pagini întregi din textul lui Mosca. Vocabularul nu este același, dar asemănarea dintre "teoria clasei politice" și "teoria elitelor" este frapantă. E sigur că Mosca a publicat cu trei ani înainte. Dar problema este de a ști în ce măsură Pareto s-
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
literelor clasice a cucerit întreg continentul, importat în Galia de călugării colombani și de savanții anglo-saxoni. La mijlocul secolului al VII-lea, călugării au devenit, însă, în această parte a Occidentului, singurii purtă tori ai culturii greco-romane. În cancelariile abațiilor, se recopie opere sacre și profane, decorate cu miniaturi inspirate atît din modelele antice, cît și din tradiția insulară sau cea barbară, juxtapunînd animale stilizate și ornamente geometrice. Supraviețuirea și reînvierea culturii antice sînt tot atît de evidente și în domeniul artistic
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
acolo, și eu trebuie să caut - dacă reușesc (ca la examene) - să intuiesc pentru a putea înțelege ce se află în acea carte și la sfârșit să dau un răspuns corect: să reușesc să prevăd ce este scris pentru a recopia. Aceasta este o idee foarte greșită despre voința lui Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu ar avea o voință, pe care mai apoi o ascunde, și ne pune în încurcătură pentru a o găsi. Atunci, ce este și cum se poate înțelege voința
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
operei Genji Monogatari / Povestea lui Genji, altă valoare a literaturii clasice japoneze, a descris-o ca fiind o arogantă ce se credea deșteaptă și care era de fapt o ușuratecă. Însemnări de căpătâi, scrisă în perioada 995- 1012, copiată și recopiată de-a lungul veacurilor, cu adăugiri apocrife ce îngreunează identificarea textului original, cuprinde, în edițiile moderne, aproximativ 300 de texte sau paragarafe cu lungimi diferite care prezintă, în stilu-i caracteristic, laconic, elegant, sugestiv, critic și umoristic, descrieri de natură, caracterizarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
între teoria timpului fizic și teoria timpului sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sa sociologie a memoriei. Putem data acest manuscris din perioada precisă a anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului lui Bergson, el începe în 1930 să recopieze un anumit număr de note; separat, recopiază în 1932, pe mai multe pagini, fără să omită nici un cuvînt (adică nu ia note, ci preia textul în întregime), o mai veche critică, datînd din 1926, pe care prietenul său Blondel o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sociolog îl readuce pe Halbwachs la a sa sociologie a memoriei. Putem data acest manuscris din perioada precisă a anului 1932 datorită carnetelor. După recitirea textului lui Bergson, el începe în 1930 să recopieze un anumit număr de note; separat, recopiază în 1932, pe mai multe pagini, fără să omită nici un cuvînt (adică nu ia note, ci preia textul în întregime), o mai veche critică, datînd din 1926, pe care prietenul său Blondel o făcuse Cadrelor sociale. Nu exista un motiv
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
anarhie, numită de istorici prima Perioadă Intermediară (sau primul Interregn), a luat sfârșit în ~ 2050 cu venirea Dinastiei a XH-a. Restaurarea puterii centrale a marcat începerea unei adevărate renașteri. În timpul Perioadei Intermediare s-a produs "democratizarea" existenței post-mortem: nobilii recopiau pe sarcofagele lor Textele Piramidelor, redactate exclusiv pentru faraoni. Este singura epocă din istoria egipteană în care faraonul a fost acuzat de slăbiciune și chiar de imoralitate. Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
audio-vizuale, lucrarea Histoire de la radio-télévision. 2 Roma, pe lîngă Acta publica, gen de publicații cuprinzînd dări de seamă asupra ședințelor din Senat, cunoaște, începînd cu sfîrșitul Republicii, Acta Diurna, veritabile publica(ii de știri și de ecouri ale vieții romane, recopiate prin oficine specializate și răspîndite (n r(ndul claselor bogate. Actuarii, care le redactau, erau veritabili jurnaliști. China cunoaște, la Curtea din Pekin, (nc( de la sfîrșitul secolului al IX-lea, un jurnal, Kin Pau, lunar, apoi săptămînal începînd cu 1361
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
margini a permis dezvoltarea comentariilor și a scoliilor. Drepturile de autor și de editor erau necunoscute în Antichitate. Orice scriitor putea să încredințeze simultan reproducerea textului său mai multor editori. Orice posesor al unei cărți putea să o dea la recopiat cum dorea și chiar să facă adăugiri și modificări. Cînd ai publicat un volum de poezii, ți-ai pierdut orice drept asupra lui; o dată ce este publicat, un tratat este un lucru care aparține tuturor", scria Symmachus lui Ausonius în secolul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au jucat un rol capital în transmiterea textelor. Savanții Museion-ului și cei ai Pergamului lucrau la revizuirea vechilor texte; manuscrisele ieșite din aceste ateliere prezintă mai multe garanții decît cele pe care particularii din Grecia le comandau spre a fi recopiate de un sclav. În aceste centre, se constituia un exemplar unic din fiecare operă literară, "arhetip" al copiilor difuzate care, adesea recopiate ele însele, răspîndeau textele în lumea mediteraneană. După distrugerea bibliotecii din Alexandria, cea a Ptolemaion-ului din Atena a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vorba despre adevărați editori, care trăiau numai din vînzarea cărților, și ne lipsesc dovezile anterioare secolului I î.e.n. Comerțul cu cartea trebuie totuși să fi existat la Roma înainte, introdus fără îndoială de imigranții greci care foloseau sclavi pentru a recopia textele autorilor clasici atenieni. Editarea prorpiu-zisă a apărut atunci cînd s-a dezvoltat literatura latină. Autorii aveau obiceiul să-și adune prietenii pentru a-și citi operele; dar acest procedeu de difuzare era restrîns și nu mai era suficient pentru
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
exemplul Viviarium-ului lui Cassiodor. În spiritul fondatorilor ordinului, această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane: latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine; călugării recopiau și operele autorilor din Antichitate, mai puțin pentru text cît pentru limbă, pentru a învăța latina și a o pune mai bine în practică. Păstrarea acestei literaturi poate fi și o dovadă a prestigiului pe care îl exersa încă asupra
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]