484 matches
-
însă ne comportăm așa cum ne-a învățat mama noastră la mahala: scuipăm, ardem la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
derulîndu-se fantastic la intrarea marelui Muzeu al Credinței?... Dincoace, am avea istoria execuțiilor, personale, sau în masă, Istoria Posedaților ruși izbăviți de organele speciale ale Revoluției, de arhanghelii Dzerjinski și restul... într-o sală, anume, vizitatorii Muzeului ar putea citi reculeși mărturiile acuzaților slăvind cu toții regimul sever, nemilos însă cu odraslele răsfățate... Punînd o fisă, ai auzi la aparat și una din frazele istorice ale mareșalului Tuhacevski, căit...
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
grizzli... Din ei se face cel mai bun îngrășământ chimic. Fraza aceasta, subliniată, a fost cenzurată de răposatul V.N., slujbaș superior al partidului, pus la cenzură. Deunăzi, în aprilie a.c., i-am văzut mormântul la Belu, din întâmplare... În loc să mă reculeg ca în memoria oricărui confrate, mie îmi țâșnește brusc în cap fraza cenzurată, prin care terminam un reportaj, pe vremuri. Țin minte că V.N., cenzurându-mi fraza, mă privise zâmbind, cu blândețe, cu o duioșie, inexplicabilă. N-am zis nimic
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
în acest moment bulgarii au fost pur și simplu umiliți. Or avea ei un rege prim-ministru, dar un președinte comunist care să se joace în public cu un rege detronat de comuniști, să se țină de braț, să se reculeagă la sfintele cripte, să asculte liturghii și concerte împreună, chiar asta n-o aveau. Dar cînd tocmai părea că România își revine în forță și măcar la paradoxuri este premiantă, bulgarii s-au trezit și s-au răzbunat definitiv. Și-
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
Tempesta magna est super me (Mare furtună e peste mine). Știa el ce știa din moment ce avea să sucombe în 33 zile de pontificat. Fapt este că chiar și tradiția îngăduie noului ales că, înainte de a se adresa mulțimii să se reculeagă în Camera lacrimatoria (sală lacrimilor). Și există chiar, în istoria Vaticanului un precedent de refuz în 1362: ales spre marea lui surpriză, după moartea lui Inocentiu al VI-lea, cardinalul Hugues Roger refuză privilegiul, dar din cauze strict mercantile. Averea
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
vasimți liber. O oraîn care veideveniun alt “TU” (Carmen Lidia Vidu, regizor) „Teatrul contemporan e doar rutină și prejudecată.” Într-una din zile am intrat într-o clădire înaltă din perioada interbelică pe care scria Teatrul Elisabeta, determinată să mă reculeg într-o sală de spectacol goală ca într-o biserică unde vii să te rogi. Am deschis ușa, dar cortinele vișinii mi-au oprit pașii și mi-au ascuțit simturile: pe un fundal sonor redat de vocea caldă și puternică
PREMIERA: IstvanTeglas în Pescărușul.Ultimul act, un spectacol de teatru-concert [Corola-blog/BlogPost/92764_a_94056]
-
asupra faptului că data nașterii lui Eminescu a devenit și Ziua Culturii Române - sărbătoarea reîntregirii spirituale: „E un lucru esențial pentru fiecare român să vină de fiecare dată la o întâlnire cu Eminescu, pentru că e un prilej de a ne reculege, un remediu de a ne păstra conștiința națională pură, vie și curată. Vă doresc ca întâlnirile cu Eminescu să le aveți zilnic, pentru că ele sunt și atunci când ne amintim de poezia eminesciană, și când ne aprofundăm în cugetările filozofice ale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93713_a_95005]
-
de refugiu, meditație și vis, în momentele-cheie ale unei existențe zbuciumate. „După o săptămână de examene și o altă săptămână de așteptare, s-au afișat rezultatele aproape de miezul nopții. De emoție m-am dus să mă plimb și să mă reculeg pe linia ferată, la Mohâie. Am stat acolo, punându-mi întrebări despre viață și viitorul meu. Colegii, în majoritatea lor au stat în curtea liceului, povestind sau jucându-se leapșa. Când puzderia de stele împodobea cerul ca o cupolă de
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un lucru foarte simplu: jargonul filozofic are o funcție liturgică, credința cititorului hrănindu-se din concepte cu aceeași ardoare cu care un mirean, bătînd mătănii în timpul slujbei, se reculege cu evlavie. Că cititorul de filozofie este prea rafinat ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui autor care a avut instinctul de conservare ca, întorcînd spatele vieții, să se adune din bucăți retrăgîndu-se în fortăreața interioară. Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieții scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
mai întreprinde nimic fără să raporteze înfăptuirile la reflectarea lor într-o oglindă, reacția eventuală a celuilalt, modelul tutelar. Se scurge o vreme până se decide să-l inoportuneze în solitudinea sa. Și acolo, în casa lui Jiquidi, când se reculege, curmând tremurul provocat de întrebările amfitrionului, remarcă și la el, în pofida nepăsării și a disprețului pe care îl afișează, o licărire de interes. Temenelele cu care-l asaltează îl indispun vădit pe acesta. În consecință, discipolul aspirant e tratat cu
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
mișca fără încetare, ai putea să juri că-i mort. Oare își mai revine? Lambert se pregătește să se ducă după doctor, la oraș. Către ora cinci, dl de l'Aubépine deschide totuși ochii. Îi trebuie ceva timp să se reculeagă. Își amintește de scrisoarea lui Victor Hugo, de vizita la Guernesey. Nu mai vorbește de oameni-câini, de Cinici, de morală. Lambert și ai lui se pregăteau să se confrunte cu un exaltat, dar descoperă un om liniștit și, curând, chiar
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
câte persoane lucrau doar la fazele pregătitoare în comparație cu modul de lucru de acum... Atunci, cu litere de plumb culese la niște mașini uriașe. Acum, cu litere virtuale, vizibile pe monitoare de calculator. Atunci, pentru fiecare literă lipsă greșit culeasă se reculegea un rând întreg și trebuia să alergi cu el înapoi, la „Paginație“. Fiindcă trebuia să te încadrezi în grafic. Orice întârziere însemna atunci, ca și astăzi, de fapt, pierderea startului la vânzare. Ieși mai târziu pe piață, riști să pierzi
Agenda2006-07-06-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/284743_a_286072]
-
Șoferul râse, nu mulțumi, dar salută respectuos, apoi, accelerând brusc, dispăru în noapte. Gheorghe se opri în fața porții, pentru câteva minute, așa cum o făcea de ani în șir, ca și când dorea să-și privească gospodăria ori să se liniștească, să se reculeagă după o zi de muncă. Ilona avea musafiri: mai mulți colegi de facultate, toți din anii mai mari. Sosirea amfitrionului aproape că nu fu simțită. Tânăra soție îl salută discret, iar un băiat se ridică imediat, eliberând fotoliul preferat al
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca o hermeneutică a numerelor în spiritul poetului. Numărul 1 pare a fi numărul sinelui golit de orice virtualitate, al eului nemascat. Pe de altă parte, este numărul apariției în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copilul. Până și preotul era inclus în prețul instituției. Am hălăduit prin oraș vreo două zile, am vizitat domul, o construcție impunătoare cu două altare, unul în spatele celuilalt, cu destul loc între ele, o construcție gotică deosebit de impunătoare. Te poți reculege într-o asemenea măreția chiar și făcând turul ei, pentru că emană o asemenea liniște impunătoare, încât te copleșește; te străduiești chiar să calci mai ușor, să nu deranjezi acea liniște adâncă și sonoră în același timp. După acele momente înălțătoare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cu toate îngrijirile medicale și cu toată dorința de a avea copii. Ultimul avort spontan s-a finalizat și cu o operație în urma căreia n-am putut rămâne din punct de vedere fiziologic însărcinată... sunt sufletește distrusă. Totdeauna când mă reculeg, mă condamn pentru ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 18 ani” (F.E., 42 de ani, juristă, romanocatolică practicantă) . „În 1986, mătușa mea a murit din cauza unui avort provocat. Era mama a doi copii și avea 32 de ani. Nu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
cu toate îngrijirile medicale și cu toată dorința de a avea copii. Ultimul avort spontan s-a finalizat și cu o operație în urma căreia n-am putut rămâne din punct de vedere fiziologic însărcinată... sunt sufletește distrusă. Totdeauna când mă reculeg, mă condamn pentru ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 18 ani” (F.E., 42 de ani, juristă, romanocatolică practicantăă. Lavinia Betea, Mentalități și remanențe comuniste, p. 294
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
lumina soarelui de afară, te dezbraci de atmosfera din interior. Îmbrăcaseși o haină ce părea să-ți „vină” destul de bine. Probabil, intraseși prea mult „în pielea personajului”, din curiozitate sau, cineștie? - din simplă „deformare profesională”. Acum ai posibilitatea să te reculegi, ca să poți pleca din nou la drum, cu casa aceea străină în minte, ca un îndemn să o construiești pe a ta. Spre a se înțelege mai bine despre ce este vorba, las „să vorbească” faptele. Jurnalul comentat 25 februarie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de el după moarte. Se reculege și meditează: "La odihnă! La odihnă! La eternul repaos. Sunt un mizerabil; am comis o infamie; toți se amuză de mine; nu-s bun de nimic. Toți au vrut să mă transforme în substanță, fără a lăsa nimic întâmplării! Acum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prăznuiește ziua de duminică prin participarea la Sfânta Liturghie în Sfânta Biserică. Duminică, eliberat de grijile și amarul celor șase zile din săptămână se dăruiește pe sine lui Dumnezeu prin rugăciune. Este singura zi în care un om credincios se reculege și își face analiza vieții sale duhovnicești, poate purta un dialog cu sine sau, pur și simplu, se poate regăsi într-o lectură bună. Cu aceeași blândețe cu care s-a înfățișat în fața Mântuitorului, Părintele Arhimandrit Teofil Părăian povățuia creștinii
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în cartier, Johnny și Jimmy au fost declarați morți și îngropați, iar cunoscuții lor - puțini de altfel - au vărsat pe podele câteva picături amărâte de whisky, iar apoi au revenit indiferenți la propriile vieți. Faptul că nimeni nu se putea reculege în fața mormintelor celor doi dispăruți a fost întâmpinat cu ridicări din umeri și cu priviri plictisite, fiindcă nu era pentru prima oară când unii sau alții dispăreau, pur și simplu, și nu se mai știa absolut nimic despre ei. Înecați
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei, Christina, în altar, se reculege în fața tabloului pictat de Mirea ca în fața unei icoane, cealaltă ascunde portretul pictat de maestrul Simojo, pentru că îi dezvăluie nepermis de mult vitalitatea acum cenzurată sever. Ambele romane se deschid ca desfășurare a acțiunii toamna: un septembrie ca un miez
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
atâtea cerințe, supraveghere continuă, îngrijire, cheltuieli. Îți asumi tu o asemenea răspundere? Da, am hotărât! Te-ai gândit că unui copil îi trebuie și un tată!? L-am și găsit! Nu mai spune! Ema stătu câteva momente pentru a se reculege, dar mânată de curiozitate, din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria unde ardea lumina în ferestre, ca în toate zilele bune când se afla și ea sub aripa ocrotitoare a părinților ei. Stătu un timp pentru a se reculege, apoi deschise poarta. Făcu vreo câțiva pași pe cărăruie, apoi se opri în loc preț de câteva minute pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]