56 matches
-
de pămîntul pe care atît de mîngîietor au știut să-l calce cu tălpile goale. Monumentele românilor? Casa și biserica. Amîndouă, de dimensiuni apropiate dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la vegetația din jur culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cine a avut nefericita inspirație de a numi societatea simpatizantă "Amicii Regelui Mihai"? Ce-i cu acest "amicii", ușor caragialesc? "Prieteni" nu era mai de bun simț? Regret, părăsesc dezolat incinta care aduce un deserviciu monarhiei române. Rămîn, în schimb, recules, la oficierea tedeumului de la biserica Sf. Sava, marcînd, cu adevărat, sfînta zi de 10 Mai. 15 mai Fugă la Peleș! Să-mi las geanta-n cămăruța de la Economat și... și... s-o iau pe Calea Codrului, spre Cotă, la Poiana
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat drept o parabolă a neîmplinirii spirituale. CLUBUL DE
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea atâta fericire să zacă. li era numai grijă ca acel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau sunete de orgă sau plângeri de arcuș discrete, reculese. Acele ecouri surprinsese plăcut pe Drăgănescu, care nu vroia monotonie și mâhnire în jurul Elenei și ar fi dorit bucuros ca și negrul mat al hainelor ei să fie suprimat, dacă eticheta ar fi îngăduit-o. Marcian era mereu preocupat de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
surâsese indulgent și semnificativ, și Elena înțelesese 241 16 v, Fecioarele despletite, Concert din mimcă de Bach, Drumul ascuns abia atunci aluzia absurdă a bietului exilat. Incidentul lăsase în urma lui un parfum frumos de amor și de spaimă. îl respirau reculeși. Așa cum parfumul florilor acumulate proaspăt pe un mormânt străin face pe cei sensibili să se simtă cu o plăcere dureroasă încă mai vii. XIV Pe măsură ce repetițiile se înmulțeau și răspunderea se desemna, Marcian devenea mai autocrat, și executanții mai subjugați
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
trimestrul al treilea al anului 1953, cînd François căpătase brusc note bune la algebră? O făcuse ca să-i placă lui Alain. La liturghie, În clipa cînd se rostea rugăciunea pentru vii și morți: „Amintește-ți, Doamne, de slujitorii tăi...“, François, recules, se gîndea la Alain, la salvarea sufletului lui, la fericirea și la mîntuirea lui. Dacă se alăturase grupelor de cercetași, era pentru a-l vedea mai des pe Alain, profilul lui Alain, maxilarul bine desenat al lui Alain, coapsele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
versul pufăit alterna armonios cu talgerele unor fanfare. - ...De-aș avea un milimetru - huf! hof! haf! La buric ți-aș fi Sfânt Petru... Și Arhanghel la hazna - huf! haf! hof! Unde-arunci inima ta!... Pe tot parcursul executării pasajului, pasagerul audie recules, cu capul depus pe șaua banchetei, ca la concert. - Ai văzut?! Chiar acuma fac pariu că s-a produs în jurul tău o bălăcăreală de îngeri și demoni. Belstemîndu-se și frîngîndu-și articulațiile să pună laba pe poezia asta a ta... Huf
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai o dată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește orbește. Dăruitorul și cel dăruit sânt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică cu dăruitorul și este atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acest cortegiu de măști izvorâte dintr-o istorie bolnavă. Cineva, sosit după anii '90 la Paris, s-a dus, fără să-i cunoască pe Ierunci, tot așa, târziu într-o seară de vară, și a stat o vreme, privindu-le, recules, casa. "Este primul drum, mi-a spus apoi, pe care ar trebui să-l facă orice român în Paris. Ani de zile am stat acasă la mine, în genunchi, cu urechea lipită de radio. Când vorbea Monica Lovinescu, mi se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o au oamenii purtați de impresiile mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 69. 565 Ibidem. 566 R. Hollander, Utilita in Boccaccio’s Decameron, în „Studi sul Boccaccio”, nr. 15, 1985-6, pp.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care o au oamenii purtați de impresiile mobile ale vieții și care nu-și dau osteneala de a se reculege și de a le analiza. Este o trăsătură care îl deosebește în mod substanțial de Dante și de Petrarca, spirite reculese și extatice. Boccaccio este în întregime aplecat spre viața exterioară, el trăiește între desfătările, trândăviile și 564 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 69. 565 Ibidem. 566 R. Hollander, Utilita in Boccaccio’s Decameron, în „Studi sul Boccaccio”, nr. 15, 1985-6, pp.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la curte Villon în exil Bruneto Latini culege folclor... Sunt numiți și alți soliști iluștri, poeți celebri: Homer ("șeful clasei"), Vergiliu și Ovidiu, dar și Edgar Poe, Baudelaire și Rimbaud; "școlarul" crede însă ostentativ în propria-i muză, deși alteori, recules, cată spre Dante și Milton. Știindu-se creator deplin, "nu se grăbește", și nici nu-l sperie "câmpul minat al poeziei". Câte o izbucnire în maniera Esenin, prilej de refrene patetice, transcende în cânt; turbionarul de la Riazan fusese un naturist
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
English Legal History (Third edition), Butterworths, 1990. Bacon, Morus, Hobbes, Locke, (cu studii introductive de C. I. Gulian și I. Banu), București, 1951. Balamber, N., Essai compare sur les institutions et les lois de la Roumanie depuis les temps les puls recules jusqu'à nos jours, 1885. Barker, Ernest, L'Angleterre et les Anglais, Oxford University Press, 1945. Beda, Cálman, Rélations politique entre la Principauté Transylvanie, la Moldavie et la Valachie, în RHCEH, XXIe année, Nouvelle série, Tome I, No 3-4, 1934
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ediția princeps, tot în limba română, apărută în Franța: Evry, 1977). 559 În acest sens: I. Brezoianu, Vechile instituții ale României (1327-1866), 1882; N. Balamber, Essai compare sur les institutions et les lois de la Roumanie depuis les temps les puls recules jusqu'à nos jours, 1885; V.C. Nicolau, Priviri asupra vechii organizări administrative a Moldovei, Bârlad, 1915; P.P. Panaitescu, Marea Adunare a țării, instituție a orânduirii feudale în Țările Române, SRdI, Anul X, nr. 3, 1957, pp. 153-165; Idem, La Grande
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
alimenta cu informație pertinentă activitatea eficace, angajată utilitar pentru a atenua inconfortul cotidian sau secular, zvonul deșteaptă o harnică rumoare de roi gata de un alt Început, amorsează reconfortarea ce relansează sufletul pe drumul imperios al căutării altor rosturi. Zvonul recules al brumelor muiate, stinse pe patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de la réunion qu'elles se prometaient seront à jamais partages..." (s. Ven.C)230. Ca urmare, continuă tarul, "toute apparence de rétablissement de Pologne s'évanouit, l'ordre actuel des choses divise à jamais le dit pays et la Russie recules șes limites dans cette contrée au lieu de le rétrécir" (s. Ven.C.)231. O 227 Ibidem, p. 818. 228 Ibidem, p. 774, 795. 229 Ibidem, p. 869 și urm. 230 Cf., scrisoarea lui Alexandru I către prințul Alexei Borisovici
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tot grupul nostru se lumină de prezența ei... Era blondă, plină de viață și de față cu noi zbanghiul o luă în brațe, o trase lângă el și îi lipi capul de obrazul lui atât de strâns și rămase astfel recules atât de multă vreme și nemișcat, încît bunicul continuă conversația arătîndu-l cu capul... "Nu e rece, dar e prost, nu știe că muierea atât așteaptă..." " Domnule Văsăliu, zise râzând arămia și distinsa doamnă Chiriță, ești demodat, dar nu pentru că ești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața a ceva care ne este superior altfel decât în ordine umană. Numai odată cu conștiința unei superiorități intangibile apare umilitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să aștepte darul acesta. Și când îl primește, nici el nu îl primește orbește. Dăruitorul și cel dăruit sunt legați laolaltă prin dar. Când darul vine de sus, cel dăruit trebuie să fie la înălțimea lui nu numai prin felul recules de a se bucura. Cel dăruit nu primește darul orbește; prin dar, el comunică cu dăruitorul și este atras în preajma lui. A da curs acestei chemări este unicul fel de a cinsti darul zeilor. Însăși chemarea este darul. Cel chemat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract al democrației, ce-mi ești! lumea s-a dus purtînd numirile vechi, Sascut, Adjud, pînzele de becuri ale marii parcări între pierderi, lumina a impus naturii, acum naturii asumate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pliuri, teniși în picioarele mari, dar dreaptă peste riduri, cînd ești înaltă găsești poze de săracă, nu de mizeră, km 472+9 Țibeni, punga albastră de plastic s-a rătăcit pe mînă, 95 de ani, m-am întors cu pomana, recules, recîștigă mersul de sat, linia munților obcini, trăsuri de culme orizontală efectul creionului orogeneză, cum să taie pe înțeles fruntea Carpaților nord-est în amarul de stepă, de n-ar fi făcătură cu vis! alte trei fete pe ușa mare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așteptare. Acesta din urmă este prezentat ca o probă a voinței, un efort de autocunoaștere. Biserica dorește o mai bună încadrare a „gestului” și corpului pelerinului, prin publicarea unor articole, flyere, emisiuni radio-tv în care este promovat un comportament „cuviincios”, recules, fără excese (inclusiv de natură emoțională). Se verifică observația lui A. Dupront, „gestul pelerinului, în esența sa, este unul aneclezial”. Biserica oficială nu s-a dovedit niciodată capabilă, de-a lungul secolelor, să țină sub control energia și entuziasmul pelerinilor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să regăsească drumul spre o normalitate democrată și burgheză, trebuie nu numai să accepte, ci și să „militeze” pentru capitalism, ba, penibil pentru un ateu „științific”, trebuie să-și facă cruce când, asistat de un sobor Înalt de preoți, ascultă recules Sfânta Liturghie! Astfel, „sărmanul Iliescu” și-a pierdut propria-i credință, dar a câștigat puterea; și, devenind mai puternic și mai liber decât oricând, Își pierde propria-i siguranță de sine, vechiul său echilibru interior care-l ajutase În momente
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]