12,341 matches
-
la Struga, unde se dusese să vadă catedrala În care se Încoronau poeții. Era o mare iubitoare de poezie... Nu, din păcate nu se afla În redacție, ci În Africa de Sud, pentru un reportaj de la Capul Bunei Speranțe... Nu, din păcate redacția nu este autorizată să comunice adresa ei privată, sau numărul de telefon. Sigur, mai pot suna, dar ea stă foarte puțin În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
se afla În redacție, ci În Africa de Sud, pentru un reportaj de la Capul Bunei Speranțe... Nu, din păcate redacția nu este autorizată să comunice adresa ei privată, sau numărul de telefon. Sigur, mai pot suna, dar ea stă foarte puțin În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se auzise de Internet, și, firește, nici de Google. Așa că...) ... Și vreme de câțiva ani am sunat, din când În când, la redacție. Fără
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
În redacție. Totuși, cine știe, poate voi avea norocul să o găsesc odată acolo. (Pe vremea aceea nu se auzise de Internet, și, firește, nici de Google. Așa că...) ... Și vreme de câțiva ani am sunat, din când În când, la redacție. Fără succes. Mi-a trecut prin cap și ideea că i-aș putea scrie. Apoi am renunțat. La urma urmei ce i-aș fi putut spune? Într-o primăvară, eram la Brno, la un Festival internațional, am intrat Într-un
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
am deschissticluța, m-a Învăluit iar boarea aceea dumnezeiască de la Skopje. Și o clipă am avut chiar iluzia că Floriana Flower e lângă mine... Eram hotărât să pun flaconul Într-un mic colet și să i-l expediez pe adresa redacției. Poate, În felul acesta, s-ar fi interesat cine e nebunul care... Numai că, În dimineața următoare, În vreme ce mă rădeam, ascultând, concomitent, un buletin de știri pe «France-Inter», mi-a izbit auzul vestea că un grup de ziariști francezi, Între
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
Țîța îi spulberă, cu o singură frază, tăioasa, si calmă, superbele speculații. Rămînea literalmente cu gura căscată. Că un copil. Dintre ei doi, adultul era Țîța. Am incercat mereu s-o facem să scrie. De cîte ori ne vizită la redacție. Se pare însă că, la Dilemă, isi epuiza resursele. Asista destul de des la întîlnirile noastre redacționale. Încercăm s-o determinăm să colaboreze, chiar păcălind-o; promitea cu jumătate de gură, apoi se răzgîndea, amîna, negocia. Ar fi fost autoarea ideală
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
mod absolut. Fiindcă, dacă ar fi așa, nu am avea decât să inversăm tezele și am obține adevărul pur, sau ceva foarte apropiat. De pildă lucrarea Mic dicționar filozofic apărută în Editura de stat pentru literatură politică în 1954, sub redacția lui M. Rozental P. Iudin. Se atrage atenția după pagina de titlu că... "reflectă hotărârile Congresului al XIX-lea al PCUS" (?!). În plus s-a ținut seama "și de observațiile critice și de părerile... primite din partea cititorilor" după publicarea primelor
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman, lucrează într-o redacție a unui cotidian cu un tiraj uriaș. Cotodianul se numește străveziu Știrea zilei, directorul e un Jack obsedat de senzațional, lumea politică e cea a unui președinte pe care îl cheamă Ilie Ionescu. Această femeie se îndrăgostește de un chinez
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
un Jack obsedat de senzațional, lumea politică e cea a unui președinte pe care îl cheamă Ilie Ionescu. Această femeie se îndrăgostește de un chinez, un medic trimis de Partidul Comunist Chinez pentru o perioadă determinată în România. Povestea acestei redacții e un adevărat film documentar despre România postdecembristă și un extraordinar prilej de meditație în fața schimbărilor incredibile care s-au produs în numai cîțiva ani. Personajul e redactor de cultură, la fel și colegul Luca și împreună trăiesc umilințe de
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
aceste personaje suportă atîta umilință, de ce se complac în această promiscuitate, de ce nu pleacă, de ce nu încearcă să schimbe ceva, de ce nu demisionează...dar ca și în prima carte e vorba despre un personaj atins de o inerție maladivă. Această redacție sălbatică, dominată de redactori umili, călcată în picioare de evenimentul găinii violate seamănă bine cu satul din Țara brînzei, cu lumea deșertică și idiotizată de sărăcie și compromis. O schimbare începe să se întrevadă o dată cu plecarea lui Jack și după
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
presa postdecembristă. Nu reclame. Recenzii. Nu semnale. Aprecieri. Transcriem din pagina 2 anunțul: "Autorii cărților de poezie, proză, critică și istorie literară care sînt interesați să fie recenzați în revista Cuvîntul în regim promoțional sînt rugați să ia legătura cu redacția noastră la sediul din București, bd. N. Bălcescu 23A, pentru a negocia unul din cele două tarife pe care le practică recenzenții noștri și comisionul editurii SC CUVÎNTUL SRL". Va să zică, așa: criticii încep să-și cîștige în mod capitalist existența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
acel loc, iar, în al doilea rînd, întrebarea este dacă proiectul lui Buculei poate funcționa și dincolo de scopul imediat al comanditarului, adică acela comemorativ. în funcție de aceste elemente discuția poate fi dusă mai departe sau îngropată, fără nici un ceremonial, prin diverse redacții specializate în datul cu presupusul.
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
foarte intim al lui Marin Preda. Ce-am mai găsit în atît de căutata foaie din acea zi(uă)? Aproape jumătate de pagină cu poeme de Ștefania Plopeanu și încă un sfert cu un interviu luat de secretarul general de redacție, Marian Drăghici, tot dînsei. Soția lui Marin Mincu e nemulțumită de critica de azi care nu se mai adresează publicului "ci a devenit un fel de oficiu abstract, o putere separatistă, interesată de cu totul alte mobiluri decît cele care
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
fac semn". Despletire e o altă încercare poeticească: Cînd eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai publicații, nu pagina a treia, cu poză, a unei reviste care de la Rîm se trage. * În ARGEȘ (august), după ce deplînge într-un lung, lung editorial "decăderea" liricii actuale, dl Mihail Diaconescu își rezervă dreptul de a ilustra și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
succintă, și în volumul meu recent și m-am bucurat că a-ți remarcat-o.) Jurnalul lui Sebastian documenteză disoluția lentă, foarte lentă, plină de ezitări și reveniri, a marii prietenii dintre Mircea Eliade și Sebastian, începută în 1927 în redacția ziarului Cuvântul și supusă unor tensiuni ideologice din ce în ce mai mari după zece ani, odată cu adeziunea lui Eliade la legionarism. Pentru o vreme, lui Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
și 474, că sînt multe alte lucruri demne de a fi semnalate în revista pomenită. Ancheta despre mass-media (pusă sub sugestiva întrebare: Scopul scuză mijloacele de informare în masă?), interviul dnei Chiper cu dl Mihai Pascu, secretarul nostru general de redacție, istoric prin formație, o pagină a dnei Magdalena Boiangiu, "perlele" de la Cu ochii în 3,14 și altele. Comentarii după o sinucidere suspectă Moartea suspectă a procurorului Cristian Panait a devenit un caz de mare interes pentru presa cotidiană. Unele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
pe presă, unde observă că secții întregi, mai ales de cultură și externe, erau colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea etnică: "Redacții întregi erau ocupate compact de foști "ilegaliști", de tovarăși de încredere, de figuri apărute peste noapte, care nu numai că erau comuniști, dar eru precumpănitor altceva decît români. Este un fapt istoric acesta, care spune ceva. Kominternismul nu-i considera
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
din făurarii acestei "ideologii noi"; oare din modestie nu-și recunoaște contribuția în chestiune?), autorul emite o altă teză burlescă, potrivit căreia credincioșii de altădată ai capelei moscovite și-ar fi găsit adăpost sub aripa Europei libere, în speță a redacției pariziene a postului de radio, conduse de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, post și el, la rîndu-i, cu finalități asasine în planul culturii românești: "Rămași în instituții, vechii combatanți ai Kominternului și-au schimbat doar orientarea: fideli altădată Moscovei, ei
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
număr dublu) este printre puținele publicații care n-au lăsat neremarcată dispariția lui Ion Zamfirescu. Revista consacră literatului, filosofului și pedagogului cîteva emoționante pagini. Tot în Mozaicul, o anchetă despre revistele literare. (Cronicarul profită de prilej spre a mulțumi, în numele redacției, tuturor celor are au întîmpinat noua formulă a României literare, indiferent de felul binevoitor ori critic al comentariilor.) * În Litere din februarie, dl. Tudor Cristea povestește, cu umor, felul în care trebuiau redactate pe vremuri prezentările din planurile editoriale. Indiferent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
Ioana Pârvulescu Privire în grădina vecinului Drumul spre redacția noastră trece prin dreptul Academiei. Uneori trebuie să ocolești cîte o baltă imensă ca să treci de intrarea în venerabila instituție, alteori trebuie să eviți o mașină care blochează trotuarul așteptînd să prindă o pauză în fluxul Căii Victoriei. Șoferi blazați
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15428_a_16753]
-
caz la fel de surprinzător mi se pare cel întîlnit cu puțină vreme în urmă tot în paginile unui ziar și aparținînd tot unei voci "din public": "Cu pertinență îndrăznesc să vă propun să realizați o retrospectivă a proceselor FNI" (scrisoare către redacție, în România liberă, 3617, 2002, 2). Contextul pare să indice aici o folosire improprie a termenului pertinență, într-un fel de formulă de politețe neobișnuită, căreia i se atribuie sensul "cu respect". E ușor de reconstituit și calea pe care
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
spuse redactorul, - vorbea fără nici o grabă, aproape cu bunăvoință - oamenii care sunt proprietarii acestui ziar sau care îi asigură orientarea sau, cel puțin, care plătesc salariile, din fericire ori din nefericire, n-aș putea să zic, nu-l au în redacția lor nici pe Hemingway, nici pe Cehov ori Lewis, din simplul motiv că n-au nevoie de ei, nici măcar de un premiu Nobel în literatură, - ci de informații, numai de informații... - Vreți să spuneți că eu n-aș fi în
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
precizînd că anumite pasaje ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul lacrimogen rămîne discutabil în evaluarea calității estetice a literaturii, el este demn de luat în seamă în cazul lui Reich Ranicki. P.S. Aflu, înainte de a expedia manuscrisul la redacție, că nuvela În pas de rac va fi ecranizată.
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
Marina Constantinescu Brînzoaica Mergeam cu mașina spre redacție și purtam o avîntată discuție despre arta de a mînca. Pentru noi, românii, îndestularea burții rămîne încă un mod primitiv de a înțelege lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
mea, la 11 ani, în '64, și am primit cadou de la ei un stilou și un pix. Pe urmă, am debutat în '69, în anul I de liceu. Eram la liceul 39 unde George Șovu m-a pus secretar de redacție la revista "Pe-un picior de plai". De acolo cea mai simpatică amintire a faptului că, prin anii '70, îi răspundeam la poșta redacției unui elev dintr-a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
anul I de liceu. Eram la liceul 39 unde George Șovu m-a pus secretar de redacție la revista "Pe-un picior de plai". De acolo cea mai simpatică amintire a faptului că, prin anii '70, îi răspundeam la poșta redacției unui elev dintr-a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]