256 matches
-
cei din mediul sătesc se vor apleca cu și mai mare atenție asupra universului în care-și desfășoară existența. Personal, recomand lectura acestei cărți pentru emoția ce poate s-o trezească fiecare povestire în parte și prin amintirile copilăriei trecute, redeșteptate pentru o clipă magică. Ca învățător, o recomand fie pentru activități în completare la multe obiecte, fie ca auxiliar la obiectul științe ale naturii. Lecturile din cartea Întâmplări în livada bunicului atrag prin diversitatea lor formând o lume de basm
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
fi în stare să-ți dai viața? Am început să râd ca o proastă în timp ce îmi simțeam inima prinsă ca într-un clește de fier. "Silvia, ai dat peste un bărbat pentru care ți-ai fi dat viața?" Silvia îmi redeștepta durerea pe care voiam să o ascund, cel puțin cât eram la capătul lumii. "Spune, spune, asta mă interesează foarte tare". "Păi da, spune Silvia ca pentru sine, toate ne hrănim cu acest elixir otrăvitor", și începe. "Era în primele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
domeniu al cercetării științifice multă vreme lăsat de-o parte, În Învățământul nostru superior și În planul educației și practicii juridice. În ultimul timp, Însă, atât pe plan internațional, cât și În cel național, se simte un reviriment, menit să redeștepte interesul pentru astfel de discipline, absolut necesare În pregătirea juriștilor și filosofilor. Autoarea lucrării, Vanda Vlasov, de profesie avocat, a abordat o temă de actualitate și de reală complexitate conceptuală: Filosofia dreptului la Giorgio del Vecchio. Adevărat model de cugetare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi inspira un sentiment mai teribil și mă făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o altă domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei, doar că ea nu putea fi Priska, chiar dacă avea Înfățișarea ei, tot nu putea fi ea. În cuget i se redeșteptă amintirea chipului ei, a Priskăi, cu o patimă dureroasă, doar că acum avea chipul a două femei Îngemănate, În timp, de amintirea sa Într‑unul singur, Într‑o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să‑l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să‑i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zărită ba la Bratislava, ba la Budapesta precedaseră, ce-i drept, sosirea ei. Nu le putea da crezare cîtă vreme aceleași vorbe se auziseră și-n legătură cu cei trei băieți ai lui, dar nici unul nu apăruse. I s-a redeșteptat și această speranță, se gîndea că poate măcar băiatul cel ager la minte, nădejdea familiei... Dar, cu muchia palmei În dreptul gîtului, Clara Îi făcu semnul prin care se retează orice vis. Nici ei nu i-a fost ușor. Apariția sa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
creator abstract și absolutist, care și-a transformat atelierul în templu și instrumentele în recuzită liturgică, pentru simplul fapt că implicarea în ceremonialurile efemere ale cotidianului, în consumul rapid, precum și experimentarea produselor fast food, aditivate și colorate hipnotic, i-au redeșteptat deopotrivă instinctele și cruzimile reprimate ale copilului. El a redescoperit spațiul jocului, și-a resuscitat propria vocație ludică, dar și-a reactivat și privirea incisivă și judecata critică. Jucîndu-se intens și voluptos cu materia, cu formele, cu enunțurile și cu
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
de retrăire memorialistică. Și nu doar binevenită, ci inevitabilă. Nu putem învia trecutul unui oraș decît schimbîndu-l după cerințele fanteziei personale. De aceea, după Viena te simți nostalgic chiar dacă nu ai fost niciodată acolo, și în consecință încerci să-i redeștepți aerul extrăgîndu-l din farmecul documentelor de epocă sau din masa mărturiilor contemporanilor. Dar a crede că poți face descriere obiectivă ține de prejudecățile celor care cultivă superstiția științificității istoriei. Nu știm cum a fost Viena imperială, dar îi putem adulmeca
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
pe un nou Mesia. Basarabenii l-au condus pe ultimul drum pe autorul Podului peste lacrimi, scandînd sau intonînd în șoaptă versurile transmise la radio, versuri pe care mulți dintre ei le știau pe dinafară. Moartea lui Grigore Vieru a redeșteptat speranța în inimile oamenilor, le-a trezit în suflet gîndul că istoria poate avea pentru ei și un alt curs decît cel pe care-l are. Auzit dincolo de Styx, cuvîntul său poate capăta în imaginarul colectiv ecouri nebănuite. În viață
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
a întîmplat la noi, atunci ar trebui să ne gîndim la starea de spirit care a existat în România imediat după moartea lui Coposu, a cărui moarte a revigorat, e drept că pentru o scurtă perioadă, societatea civilă și a redeșteptat speranța de schimbare. La fel se poate întîmpla și în Republica Moldova. Aceasta cu atît mai mult cu cît urmează alegerile generale... În fine, fiind idealist din fire, consider că moartea sa trebuie să reprezinte un "moment" de reculegere și de
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
definitiv, cartea lui ne spune o poveste, una dintre cele mai extraordinare din câte există, despre o lume la fel de reală ca aceea în care trăim, cu trecutul, cu legile și cu misterele ei. O carte care, mie personal, mi-a redeșteptat amintiri din facultatea de acum mai bine de o jumătate de secol, când profesorii mei, aceiași cu ai lui Sala, spuneau povești asemănătoare, pe care le-am uitat în bună parte, alegând ca specialitate, spre deosebire de autorul cărții, literatura, și nu
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
făinii are ceva din puterea de a străbate un val, este deci un fel de extensie cosmică dată în gesturile cele mai legate de proximitatea noastră, de îndeletnicirile imediate ale casei țărănești, ale practicii de fiecare zi. Bucovineanul care se redeșteaptă în Flondor visează largul, pulsația aceasta de păsări, încât întoarcerea este o întoarcere către sine, dar și către un lointain intérieur, către un fel de inferioritate a poeziei și a memoriei poetice, nu numai a științei constituite, pornind de la corpurile
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
în altă dimensiune, cuvintele au ceva de transă hipnotică, momentul este urmărit parcă pe viu, venind de departe cu emoția care-l conține și acel timbru nu se uită ca și ochii morți de sibilă ai lui Ted. Magia poveștii redeșteaptă instinctul puternic al învingătorului în Bobby și nu este vorba de o victorie precară, la fotbal american, ci de una care reunește tot ceea ce are mai bun ființa lui. Ted îl scoate la suprafață cu tot ceea ce are mai bun
Et in Atlantida ego... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6170_a_7495]
-
Jos comuniștii!”. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției, și le-au dat foc. Tind să cred că există o strînsă legătură între evenimentele de pe 7 aprilie 2009 și funeraliile lui Grigore Vieru. Funeraliile au redeșteptat încrederea națiunii în propriile sale forțe. Ele au fost o repetiție sau un preambul al amplelor demonstrații anticomuniste care au urmat. În acest sens, moartea lui Grigore Vieru, poate fi comparată cu cea a lui Corneliu Coposu, care a avut
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
urmează și partea de umbra: un cântec trist, amintind oarecum de furtună din Erlkönig, „O, the rain falls on my heavy locks/ And the dew wets my skin/ My babe lies cold...” o face pe soția lui Gabriel să plângă, redeșteptându-i imaginea unei iubiri pierdute.Un tânăr demult mort reapare din alte lumi, invadând gândurile celor cu o clipă în urmă atât de mulțumiți în exterioară lor sațietate. Abia gândul morții da sens vieții, în mod kierkegaardian. Povestirea e citită
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
aceea de ianuarie văzduhul era tot plin de vânt și de clopote - de un vânt nervos și hain și de clopote îngrozitor de monotone. Intrasem în cafeneaua cea mare (lumină albă, chipuri somnoroase) și îmi golisem încet ceașca, străduindu-mă să redeștept în amintire vreo urmă de aventuri curioase, încăpățânându-mă să-mi zgândăresc imaginația ca să creeze o poveste oarecare, care să-mi dea de mâncare pentru câteva zile. Aveam nevoie, chiar în seara aceea, să scriu o povestire pentru ca, în dimineața
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să nu mă pierzi din ochi./ Cîntătorului tău tinerețea/ nu-i luminează anii tîrzii./ Din somn groaznic vis/ mă redeșteaptă la tine/ Și treaz îmi văd inima/ răsărită în noaptea vrajbei/ Și apusă la cîntatul/ catavasiei barbare... După asemenea vorbe căpitanul făcu prezentările fiind vorba de doamna Rastina Kaloperović, din Sremski Karlovci, ca și de fiul acesteia, Arsenije, sublocotenent în
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
lucru la Bruxelles, și imagini ale orașului însuși. Mișcările celor trei cu căști erau sumare, lente, ca ale cosmonauților pe Lună. Personajele se întâlneau uneori și atunci grupul celor trei înceta să se mai miște, până ce al patrulea personaj le redeștepta cu un fluierat. La fel se petreceau lucrurile și pe ecran, unde, peste imaginile filmate la Bruxelles, se proiectau trei buline, una roșie, una albastră și una galbenă, toate trei fiind proiecții ale mișcărilor căștilor celor din scenă. O piesă
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
să amintească numele unor scriitori din țară să, care au fost adevărați tovarăși de drum ai comunismului pe care l-au servit cu credința până în ultima clipă, desi cunoșteau crimele petrecute în gulagul sovietic și al țărilor satelit. Să-i redeșteptam memoria amintind doar câțiva dintre cei cu nume mai „sonore”: Jean-Paul Sartre un marxist notoriu, Albert Camus, Romain Rolland, Andre Malraux, sau savantul Frederic Joliot-Curie, căruia Stalin i-a decernat premiul Lenin. În timp ce în Europa de Răsărit comunismul a fost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
la România TV. "Eu pot să le arăt românilor că un vis se poate îndeplini, eu sunt un român sărac de la țară, am reușit astăzi să apar la TV și să îi conving pe români că mândria națională se poate redeștepta", a adăugat Diaconescu. Diaconescu a adus aminte și de Nicolae Ceaușescu. "Noi am avut în această țară un singur președinte, Nicolae Ceaușescu, care astăzi este regretat, nici Constantinescu, nici Iliescu, nici Băsescu nu sunt regretați, doar Ceaușescu a fost regretat
Dan Diaconescu se vede în finală la prezidenţiale cu Sorin Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/41671_a_42996]
-
standardelor de civilizație (Decalogul iudeo-creștin în limbaj secularizat), care în vremea războiului rece erau călcate în picioare pretutindeni în numele progresului. 8. Evreii privesc firește cu îngrijorare invazia semilunei și recrudescența credinței radicale în Germania, Europa Centrală, pentru că cea mulsulmană o redeșteaptă pe cea creștină sedată de bunăstarea artificială dată de SUA, URSS până în anul 1989. 9. Invazia, mai ales a musulmanilor în Germania, Europa Centrală, Franța, a schimbat deja paradigmele politice interne și internaționale postbelice în sensul definit de Hegel: „List
INVAZIA BARBARILOR – 10 TEZE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373777_a_375106]
-
fotografie reprezentând colțul sud-vestic al Pieței Unirii de la intersecția străzii Universității cu strada Napoca, așa cum arăta el cu mai bine de un veac în urmă. Pe lângă banalul cotidian urban de început de secol XX pe care îl înfățișează privirii, fotografia redeșteaptă povești de mult uitate, pentru cei care sunt în măsură să „citească” imaginea. Pentru un privitor grăbit și neavizat, trăsurile din prim plan nu sunt altceva decât precursoarele viitoarelor taxiuri care le vor lua locul odată cu dezvoltarea tehnicii, așteptându-și
O CLIPĂ PENTRU ETERNITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344226_a_345555]
-
pe lista numelor încrustate în marmură a celor care au pierit cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. Aș fi vrut să o imortalizez în memoria fotografică, întrucât un nume pe care îl știam acolo, mi-a redeșteptat vechi amintiri, din vremea copilăriei, vreme în care am fost cu adevărat fericit. Este vorba de soldatul Kurbakov. Despre el am aflat, prin 1965, când mama s-a - nemângâiată de faptul că nu i s-a întors feciorul acasă din
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]