93 matches
-
în totalitatea ei armonioasă, tânjește de dorul pierdutei sale purități", "tinde spre absolut"4. Aspirație care înseamnă o trudnică încercare de ascensiune, de ridicare a informului spre forme și a acestora spre Formă; este o trecere prin spațiul unei dureroase redempțiuni, iar ceea ce dă puterea înălțării este sufletul al cărui dor se identifică cu cel al materiei: "Nuanțele trecerii sunt infinite ca palorile cerului vesperal. Chiar în monstruoasa ei diformitate, materia e pătrunsă de dor. O memorie a esenței, un dor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Însă, contrar presupunerilor mele, Lazarus renunță la muțenia lui de atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-am oprit eu... Nu poți trimite pe pământ, ca mesager al cerului, ca promisiune a redempțiunii, ca avertisment pentru cei aflați pe un drum al rătăcirii și al răului, nu poți trimite un înger mort, cadavrul unui înger. Mesajul este exact pe dos decât cel scontat, este un mesaj negativ, este un semn al întunericului... Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dezice, nu cu agresivitate radicală, deoarece îi este inevitabil tributar. Observația probabil cel mai frecvent formulată de criticii literari este că P. este un autor religios, fiind alăturat lui Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Nicolae Ionel. Încă din volumul de debut, redempțiunea e imaginată frapant, în termeni foarte liberi față de prescripțiile ortodoxismului dogmatic: „La umbra norului de marmură / Numai acolo/ Cuvintele copilului/ Vor fi scrise / Cu litere de purpură : / Pe zidurile catedralelor vor fi / Scrise mereu - / Până când acoperișurile / Se vor aprinde. // Incendiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt criptat-expresivă, uneori cvasiurmuziene (în fond enigmatic-alegorice). Esențială este deschiderea religioasă, mai pronunțată în timp, însă fără prefaceri spectaculoase de strategii expresive. Numeroase versuri se referă la transcendență și redempțiune, iar unele titluri sunt în sine edificatoare (Vine lumina, A venit cuvântul, Semnele Tale, Vestirea). Mistica vizând marile chestiuni ontologice e dublată de o „mistică” a poemului, a captării inspirate a Cuvântului, poetul devenind, undeva, „aproape un cerc”. Fervoarea căutării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
Dar, și atunci când procesul s-a declanșat, românii, care aflaseră câte ceva despre „the American Way”, nu s-au lăsat seduși de mitologia șansei numite Lumea Nouă. Pentru ei, pământul spre care se îndreptau atâția visători nu era un țărm al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea în țară a primilor descinși pe tărâmul Americii, care nu erau de fapt niște adevărați emigranți. întoarcerea acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecât inadaptării românului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
înger; somnul devine adversarul greu de biruit al unei conștiințe care, de vreme ce rămâne incapabilă de a mai controla materialitatea carnală a trupului inert, se agață cu disperare de starea de veghe ca de un spațiu, din ce în ce mai greu de controlat, al redempțiunii. Niciodată catatoniei nu i s-au opus, cu mai multă disperare, zgomotul și furia: "Vreau să mă trezesc și somnul îmi atârnă greu de pleoape și de mâini. Visez că mă agit, că dau din mâini, dar somnul e mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei, cu discursul poetului solitar, cu o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, într-un elan de „unanimă înfrățire” cu „mulțimea” ea însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii însinguratului într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și de vorbe de duh, Fry vede și inocență. Iar războiul (da, Waugh prevestește al doilea război mondial!) care era inițial echivalentul Judecății de Apoi meritată de acești tineri inconștienți, devine la Fry o catastrofă care reprezintă o posibilitate de redempțiune pentru personaje. În vortexul narativ al filmului stă o poveste de dragoste: cea dintre Nina (Emily Mortimer) și Adam Symes (Stephen Campbell Moore), autorul unui roman confiscat la vamă și - forțat de împrejurări - al unei rubrici de scandal. Ei sunt
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
nici să-l doară, făcîndu-l numai să cliveze, într-o doară, ca plăcile de-ardezie (nu de gresie), - printr-o exsanguă progresie de sfredel care lasă,-n urmă, aripi de fluture și pudră de grafit" (ibidem). O identică năzuință de redempțiune s-ar spune că-i dictează bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
mai bizare ești chiar tu, dar bănuiesc că este exact senzația la care țintea Gilliam. Pînă la acest film - o schimbare la 180 de grade care a fost deja remarcată -, cineastul își împăna cu fantezii peliculele, dar ele aveau funcție de redempțiune, exact contrariul celei din Tideland. Filmările sînt însă sută la sută Gilliam. Operatorul de imagine Nicola Pecorini surprinde cu atenție extinderea Wonderland-ului din interiorul casei părăsite către lanurile de grîu, iar lumina solară abundentă devine contraponderea atmosferei gotice. Iar ca să
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
sonore doar iuțeala cepei respingătoare? Cu siguranță că atunci singurătatea compozitorului român nu mai înseamnă neapărat vid, orgoliul uman având tot atâta groază de vid ca și natura fizică, ci, dimpotrivă, se poate converti în asceză, semn al unei posibile redempțiuni.
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
unei camere din palatul baroc al celor trei mame. Dintre sursele epicului: pulp fiction, senzaționalul din ziare. În general libertatea fanteziei, ficțiunea sunt salvatoare și s-ar putea considera că acestea servesc delectării de dincolo de orice scop ideologic sau de redempțiune în sens metafizic. Pură gratuitate: "Din fericire, eu doar relatez un soi de poveste modernă, deci nimeni nu trebuie să se supere sau să mă ia prea în serios. Și nici nu e nevoie de măsuri prea drastice." E un
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și lîna mielului anonim, duhul amar care / spune că ne-am mai dus, dar că nu mai venim" - 11 miniaturi ale plînsului), poeta urmărește o redempțiune ce trebuie să învingă blocuri compacte de materie apocaliptică. Ele îi opresc pașii, silind-o la popasuri descriptive asupra unei materialități dereglate, catastrofice, impregnate cu obscure prescripții ale remușcărilor și speranțelor: După măcel se tace. / Nu se vorbește despre nemernicie
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
cer cîntă din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În fără învățătura zilei
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
De mult acoperiți de nisip și de zborul / Vulturilor la sfîrșitul amurgului" (Bătaie de aripi funebre...). Însă voința de retragere, de autosuspendare a autorului revine în suficiente locuri pentru a o putea socoti nu mai puțin definitorie decît cea de redempțiune. Într-o consonanță întunecat existențialistă, d-sa ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
conștiincios pot fi reale și aplicabile. El e un clovn, și încă unul confuz, în lumea fabuloasă de existența căreia se îndoiește de altfel la fiecare pas. Ideea de bază a filmului este că experiența lor supranaturală este una de redempțiune pentru amândoi: Will este scos din rutina cinismului lui de fiecare zi, iar Jacob se adaptează diferit la lumea reală odată ce se convinge că nu e nebun și că magia există. De aici se poate deduce că scheletul narativ nu
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
secolul XVI și rezolvat chiar prin actul lui Henric al IV-lea Edictul de la Nantes ( 1598). Iar dacă pentru Carol al IX-lea nu există justificare pentru autorul Cronicii domniei lui apare că o expurgare, daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau mofturi vestigiile sînt menite să dăinuie. Există realmente o salvare de la tribulațiile credințelor și ale îndemnurilor pasagere ale acțiunii umane? Pentru autorul Vasului etrusc forță expiatoare a mărturiilor
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
unei radiografii cadavrele chircite asemeni unor fetuși decolorați ca niște semințe gata să germineze peste tot în jur la rădăcinile copacilor. Singur supraviețuitor al luptei cu natura feminină, adică expresia desăvârșită a cruzimii naturii, El participă la apoteoză, animalele asistă redempțiunea sa. Sute de oameni încep apoi să urce panta muntelui, o nouă umanitate descătușată de sacrificiul ritual. Toate aceste figuri ale anxietății sunt construite foarte bine până când vine momentul care strică tot filmul. Rătăcit printre ferigi, căutând-o pe ea
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
am numit / cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al autenticității unei
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
lacăte moțăind cum bătrînele la porțile de țară băuturi ce-anunță ora aidoma ceasornicelor ploi mirosind a haine vechi parfumuri dogorîtoare precum Soarele deșerturi pline de feronerii cum o cocotă scumpă există toate acestea neîndoios există dacă-am ajuns pînă-aici. Redempțiune Prin crăpăturile vidului ninge. Aproximații Cu limpezimea și faima voastră cu modelul și antimodelul vostru cu țipătul asurzitor al ferestrei cu mobila stil și umorul ei sec cu cîntecul vostru sterp cu oglinda voastră păroasă cu norul prelins în farfurii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
poștașul), coerciție economică (tatăl) și forță fizică (tatăl și primarul). Și astfel ajungem la ceea ce unește fără putință de separare cele două pelicule - adaptat în cuvintele regizorului peliculei nr. 1 - puterea anulează binele și răul, dar și orice șansă de redempțiune.
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
filosof" (p. 228). I se mai pare ciudat, că, în contrast cu operele unor mari autori europeni, de la Shakespeare la Dostoievski, decăzuții eroi brebanieni sunt construiți astfel încât nu au nici cea mai slabă mustrare de conștiință, pentru ei nu există pocăință ori redempțiune. În acest mod, în opinia criticului, prozei brebaniene îi lipsește un pol necesar, ce ar putea conferi o sporită semnificație romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
cantității. A citi enorm, bulimic e o activitate mai curînd mecanică decît spirituală, o evadare din sine ratată întrucît nu duce la compensatoria descindere mirabilă a imaginii auctoriale în ființa cititorului. Imagine care naște simțămîntul unei consubstanțieri mîntuitoare (nota de redempțiune apare în cuprinsul unui asemenea proces). „Cine citește prea mult, nu reține nimic. Alege-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a-l asimila, a-l digera. A înțelege înseamnă a egala. A fi egalul lui Taine, de
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]