92 matches
-
cer cîntă din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala galbenului ce invadează / Pămîntul, chiar și pe ascunsul ofidian. / Cuvîntul cu blîndețea se declină / În fără învățătura zilei
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
De mult acoperiți de nisip și de zborul / Vulturilor la sfîrșitul amurgului" (Bătaie de aripi funebre...). Însă voința de retragere, de autosuspendare a autorului revine în suficiente locuri pentru a o putea socoti nu mai puțin definitorie decît cea de redempțiune. Într-o consonanță întunecat existențialistă, d-sa ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
fost inoculat până la reflex și maximă obediență. De fapt, pentru Hanna lectura reprezintă veriga de umanitate care o desprinde de bolgiile lagărelor de exterminare, o sensibilitate care gravează posibilitatea nu numai a unei întoarceri la umanitate, dar și a unei redempțiuni. Schlink nu cere să cântărim punitiv personajul, tristețea care-o emană provine dintr-un cumul de subiectivități contrastive pe care nicio intransigență nu o poate rezolva. Pe urmele lui Shlink, ghidat de scenariul lui David Hare, Daldry a încercat să
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și lîna mielului anonim, duhul amar care / spune că ne-am mai dus, dar că nu mai venim" - 11 miniaturi ale plînsului), poeta urmărește o redempțiune ce trebuie să învingă blocuri compacte de materie apocaliptică. Ele îi opresc pașii, silind-o la popasuri descriptive asupra unei materialități dereglate, catastrofice, impregnate cu obscure prescripții ale remușcărilor și speranțelor: După măcel se tace. / Nu se vorbește despre nemernicie
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
volitiv pus în slujba adevărului, ba chiar orice vanitate creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o legătură internă între ele și fără perspectiva vreunui sens ascendent. Față de aceste vestigii livrești, în care nu au crezut decît creatorii
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
cantității. A citi enorm, bulimic e o activitate mai curînd mecanică decît spirituală, o evadare din sine ratată întrucît nu duce la compensatoria descindere mirabilă a imaginii auctoriale în ființa cititorului. Imagine care naște simțămîntul unei consubstanțieri mîntuitoare (nota de redempțiune apare în cuprinsul unui asemenea proces). „Cine citește prea mult, nu reține nimic. Alege-ți omul preferat. Recitește-i scrierile, recitește-l pentru a-l asimila, a-l digera. A înțelege înseamnă a egala. A fi egalul lui Taine, de
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
am numit / cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora, a mă dărui / pe cioburi. // contemplu această înșiruire egală / cum
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei legendei: dacă până și o prostituată poate ajunge, prin credință, speranță și dragoste și prin puterea rugăciunii, la sfințenie, înseamnă că redempțiunea este oricând posibilă... Studiul monografic este completat, cum spuneam, de o ediție de texte, conținând 5 variante românești, cele mai vechi, ale Vieții Sfintei Maria Egipteanca. Ediția este importantă pentru că susține cu dovezi disocierile teoretice ale autorului, dar și întrucât
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
mistic („Mă tîrăsc în dîra unei promisiuni mascate cu grijă”), se lasă în voia confuziei ontologice: „Eu, un anonim care nu face diferența între cele gîndite/ și cele adevărate”. Tentația d-sale nu e însă o „salvare” prin căință, o redempțiune care să-l alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
bună. Iar în peisaj se ivește un alt personaj, Nicole (Kelly Reilly), o actriță porno dependentă de droguri, căutând soluția pentru ieșirea din marasmul unei existențe bulversate și în care Whip găsește un partener temporar, dar și un exemplu de redempțiune. Toate întâlnirile îl pun pe Whip față în față cu minciuna propriei existențe, cu eșecul și nevoia unei izbăviri. Minciuna lucrează în favoarea lui atât timp cât servește sistemul, iar avocatul Hugh Lang (Don Cheadle) este un exemplu de profesionalism - și împotriva lui
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
comunismul prepară o cultură întemeiată pe ură”, comuniștii români n-ar fi decît niște „improvizați”, fantoșe ale oportunismului cras, regimul în ansamblu „e fals, e monstruos, o viziune de nebuni”. La polul opus, Nina Cassian, vestala sistemului abuziv, tentînd o redempțiune atunci cînd falimentul acestuia n-a mai putut fi ocolit. N-ar putea fi vorba, în ezitanta, atît de puțin convingătoarea proză memorialistică a acesteia, crede Liana Cozea, decît de o „sinceritate” trucată. Observațiile d-sale ne apar pe cît
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
frumos, de nu sarcastic de-a binelea: „El scoate poezia la liman general, simplificând-o la o linie de idee sau de atitudine și asigurându- ne, bunăoară, că în poezia lui Eugen Evu, «deși căzut, omul, perceput pascalian, are privilegiul redempțiunii prin cunoaștere» (p. 44); sau că, la Octavian Doclin, «dihotomia masculinfeminin, simbol al fecundității continue, este văzută ca o hierogaie cosmică, nuntă între cer și pământ, reprezentată printr-o ninsoare în sus, elementul htonian, simbol al morții, fiind generator de
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
gros, ca uleiul de maslu”. Neîmpăcați, aceștia din urmă ascultau lectura bătrînului din Cartea șoaptelor, încuviințînd, „pentru că, spre deosebire de morții cei vechi, morții cei noi își găseau liniștea pe măsură ce se vorbea mai mult despre ei”. Așadar povestirea ca o modalitate de redempțiune... Romanul conține diverse mișcări speculative, aidoma unui om care poartă-n spinare o povară grea, spre a-și atenua efortul. Țelul urmărit: un inefabil, o transcendență sui generis, care să semnifice evadarea din lumea suferinței („ceea ce voiau ei să cucerească
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
suferința femeii, pornește de la jumătatea prețului plătit pentru a nu mai cere nimic până la urmă, decât o rugăciune pentru sufletul său și „pentru lumea asta, să fie mai bună“. Cea care își pierduse toți copiii are, în rândurile adăugate, puterea redempțiunii: „Când trece o căruță pe lângă ei, încărcată de lume, aude o voce de flăcău că strigă, Ia priviți, e Fefeleaga și bator, calul ei. Pe fața femeii și în priviri lumina fericirii scânteiază. Dii, mă, batore, dii, sărace“. Genericul volumului
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al autenticității unei
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
și morale posibile care, în mod egal cu celelalte, revendică dreptul la conștiința și înțelegerea de sine a oamenilor. În același sens, nu mai putem considera istoria universală drept desfășurare a existenței comunităților umane de la căderea în păcatul originar până la redempțiunea finală, ci că manieră în care umanitatea experimentează cu sine însăși, voluntar sau mai ales involuntar, cele mai optime ori profitabile maniere de organizare și ordine politico-socială. Iar valabilitatea și viabilitatea oricărei ideologii nu poate fi altfel testată decât prin
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
conștiincios pot fi reale și aplicabile. El e un clovn, și încă unul confuz, în lumea fabuloasă de existența căreia se îndoiește de altfel la fiecare pas. Ideea de bază a filmului este că experiența lor supranaturală este una de redempțiune pentru amândoi: Will este scos din rutina cinismului lui de fiecare zi, iar Jacob se adaptează diferit la lumea reală odată ce se convinge că nu e nebun și că magia există. De aici se poate deduce că scheletul narativ nu
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
discret de dramă, din cauza unei delăsări existențiale și a unei lipse totale de motivație a protagonistului. Mai e nevoie să spun că Jarmusch descurajează orice tentativă de a o explica și că îi lasă doar vreo 10% din ușa către redempțiune deschisă? Am rămas profund uimită când am dat peste un critic american care susținea că filmul lui Ang Lee e la fel de "observator" ca unul de Bergman. A fost un fel de madlenă pentru mine, pentru că mintea nu făcuse încă paralela
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
viața mondenă, subordonată neesențialului, și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la sânul lor. Un zâmbet Îi lumină chipul. Expresia Îi deveni Împăciuitoare, iar glasul Îi reveni la tonurile afabile de la Început. — Haide, messer Durante, să părăsim calea asta primejdioasă, care supune frumusețea scânteietoare a științei dinaintea mizeriilor Pământului. Cât despre Redempțiune, să știi că ea nu Îmi contrazice argumentul. De fapt, era prevăzută Întocmai de roatele stelare și anticipată de conjuncția lui Marte și Jupiter În Pești, atunci când s-a născut Mântuitorul. Dante Își Îndulci și el tonul glasului. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de aripi, a fost atât de sastisit și de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere și chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi și a i se ruga pentru redempțiunea cea dorită de tot creștinul. Părintele Mihail Milea nu l-a așteptat pe Dumnezeu, ci a mers să-L caute, urmând studii teologice până la nivelul cel mai înalt, acela de doctorat, pentru a-L sluji mai apoi cu propensiune în
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
drumul jihadului sau altor extreme antisociale: celebritatea. Foto Guliver Getty Images Nevoia de atenție Dacă „mântuirea“, sinuciderea cu explozibil la brâu (și dacă iei și pe alții cu tine e și mai tare), autodafeul, toate actele care duc, teoretic, spre redempțiune ar presupune discreția absolută, credeți că ar mai fi tentați așa de mulți? Cred că nu. Ce sens are să faci un gest extrem - desigur, în condițiile în care nu suferi de depresie cronică, și vrei cu tot dinadinsul să dispari
Cum a devenit elevul Luigi din Craiova jihadist () [Corola-blog/BlogPost/337845_a_339174]
-
pe care îi admiră în mod deschis și declarat. Era aici, în rezervă și reținere față de opera scrisă, opera "filosofică", să-i spunem, și un reflex al credinței ca actul de creație este "înrudit mai degrabă cu căderea decât cu redempțiunea". Era într-o rivalitate cu Nichifor Crainic, un alt personaj cu numeroase umbre și însoțit de controverse, care avea să ajungă mult mai "sus" decât Nae Ionescu, să publice, să se impună, ajungând și ministru. Un alt fel de scriitor
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Candoarea e mincinoasă (Pui de găi..., Lache), jocul devine agresivitate paroxistică (Sici, bei, La popice), mizeria biologică e copleșitoare (Cina, Ion Ion). Sânge, foame, ațâțare (Streche, Rada, Tinca). Instinctele arată disperarea lipsei de ființă. Moartea, despuiată de suferință, de speranța redempțiunii se reduce la recea numărătoare a cadavrelor (Dimineață, Morții). Închisoarea e „Golgotă șeasă, fără altare”. Totuși, o undă de lumină în ochii unui monstru (Sfântul), Ion Ion, fixat prin moarte în neprihănita copilărie, „fătălăul”, cu suprafirescul genealogiei lui metaforice, de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]