767 matches
-
precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de redundanță, atunci când OS este forțat categorisită, doar printr-o clasă/paradigmă de pulsație. Pe de altă parte, orice fapt de instrumentalizare induce condiția de corporalitate, respectiv a unui suport (de orice natură - conceptuală/teoretică ori concretă/materială), prin/din care OS
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
jos, în jos). Cătălin își explică singur numele: „Și-n treacăt o cuprinse lin”. Se creează, deci, perechea: locul lin de sus, locul lin de jos, Hyperion și Katalin. Eminescianul „loc lin de sus” trebuie păstrat, „lin” nu e o redundanță, nu trebuie îndreptat... Explic aceste lucruri în ediția mea, cu exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise. Spuneți că este imposibil să avem o ediție Eminescu ne varietur. Admițînd că acestei ediții a antumelor pe care ați stabilit-o, unică
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Ar trebui (Dovremmo), Hotarul (Il confine), Elegie de dimineață (Elegia del mattino), Poveste (Racconto), Leagăn (Culla), Din apă ieșeau trupuri albe de plopi (Dall'acqua uscivano corpi bianchi di pioppi) - ar sublinia, o dată în plus, faptul că "antipatia" poetei față de redundanța tropilor, față de frazarea metaforică, precum și "sărăcia transparentă a sintaxei", "repudierea abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
în creștere: O copilărie în creștere - nucleu/ Se desenează-n ea căi/ pe care pornesc străini/ și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
acum despre lucrurile acestea, și am visat întotdeauna că le voi scrie relaxat și că ele vor ,crea atmosferă". Cândva, atunci, n-ar fi avut nici un haz, cuvintele nu stimulau în nici un fel fantezia, ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să revenim. Milițienii aveau
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. În pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat, cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
sînt Mircea Andreescu - Conu Leonida și Adrian Rățoi - Efimita, un travesti așadar, în spectacolul Conu' Leonida față cu reacțiunea al tînărului regizor Claudiu Goga la Teatrul Sica Alexandrescu din Brașov. Ritmul punerii în scenă este foarte alert, plin de mișcări redundanțe și ticuri gestuale care trebuie să țină piept replicilor lui caragiale. Cei doi actori brașoveni reușesc din plin să impună performanță actoriceasca, jocul, pe un text mare ce adesea se lasă doar spus. Și Oana Pellea în veta din O
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
chiar cu ostentație de autorul în cauză, însă, prozele rezultate nu datorează nimic acestui procedeu. Val Gheorghiu construiește meticulos, iar apoi își distruge (de multe ori la propriu) opera miniaturală. Să fie vorba de un experiment? Dacă ar fi așa redundanța ar fi insuportabilă. Părerea mea este că avem de-a face cu o interesantă necesitate formală. Fraza de sfîrșit care rupe dizgratios voalul unor reușite nu este altceva decât un titlu ales în mod arbitrar dintr-un reflex artistic. Și
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
special e cel al "curierului sentimental", rubrică prin care e stimulată producerea de texte de către persoane cu nivel de instrucție foarte diferit, uneori cu competențe de ortografie și punctuație destul de limitate; textele lor conțin destule erori de construcție a frazei, redundanțe și confuzii lexicale. Rescrierea pentru publicare a unor asemenea texte e normală, în măsura în care reproducerea exactă ar risca să-i pună pe expeditori într-o lumină ridicolă, deplasînd interesul rubricii de la dramele sentimentale și sfaturile psihologice către umorul involuntar și cultivarea
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu-l cu mare atenție pe Ștefan Iordache în spectacolul Barrymore, poți observa însă efortul de a estompa redundanțele inutile ale textului (pe care nu-l cunosc și, de aceea, nu-mi dau seama cît s-a străduit și regizorul să-l "perie"), aproape monocromia lui care, inevitabil, atrage pe scenă un ton monocord, linear. Jocul "de-a șoarecele
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
de sens, care definesc însăși poezia ca mod de expresie?... În sfîrșit o altă boală care cangrenează manualele este tipăcul formularistic sever și complet arbitrar în care sînt depozitate informațiile. Producția lui Eminescu, de pildă, este împărțită gospodărește între compartimente redundanțe că: Timpul, Cosmicul, Istoria, Natura și Dragostea. Fiecare subdiviziune în parte suporta la rîndul ei o contabilitate minuțioasa. Cosmicul figurează în inventar cu toate elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh". Și tot Divinul critic, captiv al "actualizării" redundanțe și al festivismului vacuu: "O poză este și aceea de a scrie pentru ămîineă. Toți mării creatori au scris pentru ziua de ăaziă(...). Trăiește pe pămînt, în cetatea ta, cu oamenii vremii tale, acesta este singurul chip că mîine să
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
nu pentru protagoniști - niște ăhopa-mitică" ce pică mereu în picioare - ci pentru masele de alegători, manipulate și manipulabile). Aceste consecințe se simt și pe scenă, dincolo de valul parodic și satiric care se coboară în interpretarea regizorului și dincolo de lungimi și redundanțe. Praful secolului trecut, depus și pe alte montări, este voios risipit de ritmul alert și trepidant imprimat de Tocilescu, ritmul aiuritor al sfîrstului nostru de secol. Caragiale, contemporanul nostru ne ăstrigă" regizorul, parafrazîndu-l, parcă, pe Jan Kott. Două roluri sînt
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
și obscuritatea neliniștitoare a contradicției inexplicabile, adevărul trece de partea misticii și lasă deoparte logica. Mai mult, vocația mistică cu care Damianus încalcă regulile gîndirii îi dă totodată putința de a formula pleonasme cu efect retoric, menite a întări prin redundanță un sens dorit. De exemplu, cînd vorbește de intenția bună cu care Dumnezeu săvîrșește fapte rele (distrugerea Sodomei sau provocarea potopului), Damianus scrie că Sodoma a fost distrusă per ignis incendium („prin incendiu de foc”, p. 78) și lumea a
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
stilistice (discurs sobru vs. gînd tonic). O astfel de manieră mizează mult pe o anumită categorie de cititori (și nu e vorba de o ierarhizare valorică a lor) - este vorba de aceia care pot gusta jocul eseistic bine controlat (cu redundanțe pe care unii le-ar găsi supărătoare) și, mai ales, care pot aprecia caracterul "tonic" al acestor rînduri în care referința culturală în exces joacă un alt rol decît într-un tratat academic obișnuit. Mircea Braga, Cultura - o utopie asumată
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
un component al povestirilor ca atare” iar fiind prezent în narațiune. Așteptările scriitorului model față de cititorul model sunt multiple, acesta „îi cere cititorului să colaboreze umplând o serie de spaăii goale”, pe care naratorul nu le mai explică, pentru că sunt redundanțe. Pentru plăcerea lecturii un scriitor nu va spune totul, îl va lăsa pe cititor să colaboreze, să contribuie cu imaginația să dând viața lecturii sale și un nou sens, umplând de semnificații noi scrierea. Unii scriitori preferă tehnică ocolișului tocmai
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente dezarmat, am putea zice oblomovian. Un personaj opus emulilor săi steliști, în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o anume morgă, a lui Aurel Gurghianu. Omul era mai curînd scund, uscățiv, taciturn, cu mișcări puține
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
liber, dezinhibat. Doar că, de data aceasta, avem de-a face cu un progres semnificativ. Pentru a consemna calitățile acestui roman, este necesară mai întîi o trecere în revistă a pericolelor pornografiei aduse în literatura "mare" sau cu pretenții "mari". Redundanța este prima mare piedică. Cum reușești să eviți repetiția într-un discurs destul de limitat ca tematică și ca posibilități lingvistice? Al doilea obstacol este cititorul. Cum faci să-l convingi de reușita artistică printr-un text care poate fi ușor
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
al insistenței nu se întîlnește cu alte adjective decît mare și rămîne legat de un anume context tipic al petrecerii sau al spectacolului. Formula pare să evoce strigătul cu care se anunțau spectacolele de bîlci: eficient prin insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au de aceea rol de intensificare, dar și conotații ironice: o anumită detașare de ceea ce e anunțat cu prea multă ostentație, o oarecare neîncredere sau pur și simplu tendința de a adopta un ton nonșalant. Formula s-
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
se ducă etc.: cazuri în care o construcție sintactic încheiată își reia (aparent fără justificare) un component deja exprimat - e drept, cu o oarecare variație a formei. Mecanismul nu e deci al unei elipse, ci al unui adaos: formă a redundanței cu valoare expresivă tipică pentru oralitate. Ar fi interesant de aflat care e sursa formulei mare bal mare: mi se pare greu de decis dacă e un posibil calc sau mai curînd o creație internă dictată de necesitățile pragmatice ale
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
altă practică abuzată din plin de autorii noștri. Identificarea ironiei din parafrază devine iarăși un "sport" destul de obositor pentru cititori. "Analiza pe text" aduce cu sine o problemă de metodă. Se pretează textele propagandistice la o astfel de analiză? Pericolul redundanței în analiză este enorm. Lectura devine cu atît mai dificilă cu cît intervine și parafraza. Atenția deosebită acordată unor texte de propagandă, iată un pariu riscant pe care și-l asumă autorii. Materia este analizată fără a i se preciza
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
agent sanitar. Dacă expresia nu este acum una sumară, precară și poveristă, ca un comentariu implicit pe marginea unui pustiu în expansiune, atunci ea este în mod sigur una expresionistă, supralicitată și ostentativă în efortul său declarat de a sancționa redundanța și entropia. Că artistul este limitat de atelier, că pictura nu îl mai exprimă integral și că privirea lui este ațintită către social, către politic și către spațiul aproape magic al străzii se va vedea, cu adevărat, după 1989, adică
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
după lectura acestei cărți, ar fi aceea că Liiceanu nu doar a pierdut acel joc simplu, ci a fost și este prizonierul conjuncturii. întîlnirile cu un Noica sau cu un Cioran au fost miraculoase și periculoase în același timp. Pericolul redundanței, pericolul citării acestor autori mai mult din feliile de viață petrecute împreună, decît din textele care i-au impus. Aceste întîlniri atîrnă prea greu în biografia și bibliografia lui Gabriel Liiceanu. Gabriel Liiceanu, Declarație de iubire, Humanitas, București, 2001, 176p
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]