56 matches
-
fragmentare (ilustrată adesea, fără distincție, și prin exemple de condensare, mai ales de tipul auto, moto, taxi), trecerea în altă clasă lexico-morfologică, de la substantive proprii la cele comune și invers 87 (pe care unii o consideră tot conversiune 88), contaminația, reduplicarea și procedeele "mixte" și / sau "laterale"89. Și ELR dă ca exemple de trunchiere (scurtare) (v. s.v.) pe care o consideră procedeu de formare "mai puțin important" cuvinte condensate ca balon < balonzaid (< germ. Ballonseide (Mantel)), grep < grepfrut, juxtă < juxtalinear, radio
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
pronume: N.Ac.: -i, -(e)le: ambii, ambele G.D.: -(i)lor, -(e)lor: ambilor, ambelor N.Ac.: -i, -e: mulți, multe, câțiva, câteva, atâția, atâtea G.D.: -or(a): multora, câtorva, atâtora Pronumele amândoi și toți au flexiune cazuală neregulată; prezintă reduplicarea silabei dezinențiale: N.Ac.: -i, -ă; -i, -e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut pe amândoi (pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pretutindeni sau nicăieri 839. Distorsionarea și amplificarea umbrei pare o încercare de luptă cu un dușman himeric a cărui prezență reflectă suspiciunile și gândurile noastre, propria noastră umbră spre deosebire de reflexia în oglindă arată zona obscură a sufletului, ea devenind simbolul reduplicării noastre negative. Cu cât e mai limpede noaptea de secol hoinar/ Mai reală-i morgana umbră de necuprins, deși/ Fragmentele-s de zi...840. Deci umbrele sunt reflexe ale luminii purtate de îngeri, de ființe transcendente, de noi, pentru că suntem
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
imaginar liric, obsesia plopilor etc., precum și receptarea unor poeme ca texte premonitorii, toate acestea țin de perpetuarea în viața reală a clișeelor poetice. "Sugestivă din punct de vedere al ceremonialului funerar este compoziția ritualului respectiv, care pare să fie o reduplicare a unor imagini din poeziile eminesciene", arată Iulian Costache. Iar puțin mai jos sintetizează acest fenomen într-o formulă pe care o evocă de mai multe ori: "avem de-a face cu un mimesis răsturnat în care de fapt realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tumorile maligne se caracterizează printr-o marcată instabilitate de cariotip. Cu toate acestea, există și proliferări maligne cu cariotip normal (unele leucemii limfoide), ca și cariotipuri stabile, marcate de prezența constantă a unor cromozomi anormali numiți cromozomi-marker. d) Anomalii de reduplicare cromozomială. În faza S a interfazei, cromozomii monocromatidieni, rezultați din mitoza precedentă, devin bicromatidieni prin biosinteza replicativă a ADN. Dacă controlul sintezei este pierdut, pot apărea cromozomi tetra-cromatidieni prin procesul de endoreduplicare [13]. CARACTERELE FUNCȚIONALE ALE CELULEI CANCEROASE Perturbările funcțiilor
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Vasile D. Păun și G. Mulțescu. Tot Mulțescu traduce din Schiller, iar Gr. G. Tocilescu scrie articole documentate și bine argumentate despre economia politică, despre importanța documentelor istorice ș.a. Limbajul folosit de colaboratori este însă bombastic, iar ortografia cu numeroase reduplicări de consoane face lectura dificilă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287049_a_288378]
-
la scară urbană impresionant (așa cum am discutat pe larg anterior); toate acestea vor fi preluate de instituția basileică și vor fi transmise imperiului creștin, printr-o amplă reformulare conceptuală. Constantin I, el însuși divus, provoacă în mod aproape automat o reduplicare a imaginarului politic antic, din moment ce preia modelul instituțiilor romane în cetatea sa din orient. Casa basileică îi impune însă ca fundament imaginarului noua teologie a puterii creștine, și nu doar prin edictul de la Milano, ci și prin cadrul general de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
hîrtie). V. ghilimele, oralitate, scriere, segmentare grafică. DUBOIS 1973; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN R RATARE A VORBIRII. Prin ratare a vorbirii se înțelege consecința unui conflict apărut în spunere sub forma unei perturbări (bîlbîială, ezitare, lapsus, întrerupere bruscă, reduplicare etc.). Potrivit unor cercetări, această disfuncție poate fi marca unei operații de pregătire pentru ceea ce este de spus, un moment de programare enunțiativă. Astfel, ratarea poate fi privită ca avînd două niveluri ce trebuie avute în atenție. Primul este cel
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare și anticiparea unei evalurări divergente din partea interlocutorului. La nivel interlocutiv, ratarea poate constitui un mod de reglare, iar manifestările ei țin locul unei vocale terminale, permițînd înlăturarea unei lipse vocalice în reduplicarea morfemelor gramaticale. Ratarea nu poate fi însă decît o trăsătură a exprimării orale, pentru limba scrisă nefiind specifică. Cu toate acestea, unele opere literare, care urmăresc caracterizarea personajelor prin particularitățile vorbirii lor, înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ramificate. 4.7. Anomalii venoase Reprezintă dilatații ale venelor cu semnificație diagnostică diferită în funcție de aspect. Astfel, sub forma de dilatări și segmentări, prezența anomaliilor venoase se asociază cu RD proliferativă în 60% din cazuri, iar sub forma de looping și reduplicare în 100% din cazuri. 4.8. Neovascularizația retiniană Apare în retinopatia proliferativă și se poate localiza la periferia retinei sau la suprafața discului optic (figura 7). Neovasele situate la distanță de discul optic (NVE- elsewhere) au aspect de pânză de
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
de orașe și regele Islandei pentru câteva săptămâni. Pare însă să se facă auzite și vocile altor personaje minore legate de cele două dominante, ca și cum Claudio Magris ar fi pus la baza artei narative a romanului un necontenit proces de reduplicare de persoane, de celule, o nesfârșită clonare a unui motiv, nucleu semantic, personaj. Și fiecare personaj creează împreună cu toate celelalte, o secvență specială, magică prin încredințarea ei unui destin imprevizibil. Dar ceea ce pare să lege într-adevăr toate aceste personaje
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
specia unității. În egală măsură, trebuie să existe un principiu secund care să facă posibilă multiplicitatea (care, în ordinea experienței, e prima ce ne interpelează) și acesta e (cel pe care un limbaj modern l-ar defini ca fiind al reduplicării): Diada, pe care Platon o numește indefinită deoarece e principiul oricărei multiplicări. Combinarea Unului și a Diadei dă naștere numerelor (înțelese ca „arhetipuri ale oricărei dimensionalități” (p. 199), care generează multiplicitatea. Principiul în virtutea căruia unitatea subsumează multiplicitatea - o informează, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru a forma un canal comun în afara peretelui duodenal [1]. La nivelul orificiului papilei, epiteliul ductului Wirsung este organizat în pliuri care posedă un ax central fibrovascular. Mucoasa porțiunii terminale a coledocului și canalului comun (când acesta există) formează niște „reduplicări mucoase” sub forma unor structuri papilare lungi și subțiri, asemănătoare fimbriilor trompei uterine, numite valvule Santorini [1,2]. Aceste formațiuni papilare sunt considerabil mai mari decât vilii duodenali, care sunt prezenți în număr redus sau sunt absenți pe suprafața papilei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92208_a_92703]
-
hipotext/hipertext, consacrată de Gérard Genette, se bucură de o acceptare generală (sau aproape generală 54) și își găsește o echivalare aproximativă în studiul Monicăi Spiridon, care vorbește despre o Arhiși o Meta-realitate, pe scena "unde spectacolul rememorării și al reduplicării tinde spre un număr infinit de reprezentații" și unde "raportul dintre Arhiși Metadevine reversibil" (Spiridon: 1989, 20). Pentru a pregăti cadrul diferențierii a trei clase intertextuale, Théodore Thlivitis remarcă tripla determinare a sensului, în cercetarea despre semantica interpretativă și intertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului), în ipostazierea primului tip din cele trei evocate de L. Dällenbach: reduplicare simplă, la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui Ieronim, adăugând trăsăturilor fizice (descrise de narator) semnificații mitice, totuși hipotextul nu presupune un referent real. Rămânem la cele trei tipuri ale punerii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
descrise de narator) semnificații mitice, totuși hipotextul nu presupune un referent real. Rămânem la cele trei tipuri ale punerii în abis și ne mutăm atenția de la tablou la insulă (toți suntem datori cu o interpretare a Insulei lui Euthanasius...). Identificăm reduplicarea la infinit, a doua categorie speculară, ce provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg, dar, la rândul ei, se oglindește în reluarea intratextuală, care, nici ea, nu este ultima. Descrierea insulei apare de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ceea ce începe să fie, își face loc în lumină precum lumina ce iese la vedere. Iese punându-se pe sine în vedere, nearătând decât faptul că luminează, deschide perspectiva albă în care ceea ce e deasupra e și dedesubt. Imagine tautologică, reduplicare în oglindă sau așezare inversă, în tocmai ceea ce face cu putință vederea? Căci cum ne-am putea așeza deasupra noastră înșine, cum - mai ales - am putea arde pe două niveluri de existență, în reverberația dublă a răsufletului ce își face
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este atât modul în care "fenomenele reflexiei refracției, absorției sau difracției", specifice oglinzii, se manifestă în "sistemul dinamicii textului", cât "felul în care, în oglinda textului, luminile textuale (universuri-artefact) se reflectă/ refractă/ multiplică etc.". Domnia sa atrage atenția asupra faptului că "reduplicarea cosmosului, geneza în spatele feței reflectorizante rezultă în urma unui proces de divizare nucleică a corpusului originar", astfel încât, cercetat din această perspectivă, textul eminescian "acționează, într-o semantică a sublimării, constant metaforică, un angrenaj fascinant al jocului " de-a lumea și lumile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
categorie P, mai puțin agresivă sau pe fricativa labiodentală sonoră V. În cazul oclusivelor, eliberarea bruscă a curentului de aer blocat este ceea ce produce explozia. Consoana vibrantă alveolară R are și ea o contribuție semnificativă transfor- mând cuvântul „român” prin reduplicarea acestei con- soane, „rromân”, într-un mârâit. Dar să ne întoarcem la B, avem două cazuri în care B-ul își face zgomotos intrarea în scenă pentru a crea un efect sonor care acompaniază o deformare semnificativă : B care ia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
etern pe care îl reprezintă, au un caracter "antigenealogic"320, nu au o evoluție lineară înspre moarte, ci se perpetuează la nesfârșit, în timp și spațiu. Expansiunea sistemului totalitar se face prin continuă mișcare și transformare, prin acaparare, cucerire și reduplicare a victimelor. Spațiul distopic în care se desfășoară asemenea mecanisme devine astfel un spațiu virtual, deteritoria-lizat, descentrat și mereu variabil în dimensiuni și direcții. Este inatacabil și, deci, etern. Regimul celor patru decenii de comunism nu este altceva decât o
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
vînt, duh, spirit; lover subst. ['lΛv] iubit; îndrăgostit; amant; pețitor Ololon: (în Eden) dulce Rîu de lapte și perla lichidă; Ambrosia, Amrita, Soma, Haoma; Piatră filosofala că "lapte de fecioara" Izomorfii: Milton-Ololon Los-Enitharmon Albion-Ierusalim ENGLEZĂ ENGL. MEDIE LATINĂ LATINĂ GREACĂ reduplicarea particulei "ol-" oil subst. ulei < olie < oleum subst. ulei de măsline; < olea subst. măslin < elaion, elaiă măslin, măslina Oothoon: iubirea îngrădita, reprimata; ar derivă din numele Oithona (cf. Erdman) GAELICA Oithona numele unei eroine din pomele lui Ossian (Macpherson) Orc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu valoare de cantus firmus, prin adiție progresivă sau simultană de voci, siameze din punctul de vedere al facturii și ethosului (ca în Rime pentru revelația timpului). Este o convingătoare pledoarie pentru un aspect particular al pluralismului, acela de posibilă reduplicare auctorială. Un pluralism ce poate crea, iată, o nouă omogenitate a înțelesului, în ciuda multiplicității de efecte, instrumente, stiluri. Adaptând o butadă a lui Hal Foster, am putea spune că Tiberiu Olah dezvoltă o muzică precum un semn al muzicii. Să
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
la ceea ce-și dorește, la valorile pe care mizează și, pe de altă parte, la elementele dispensabile, de o sufocantă inutilitate: "Bovarism al laboratorului. Iată-mă, în halat alb, supraveghind mitocondriile. Privind sferele vii prin microscoape electronice. Rezolvând ecuațiile reduplicării. Uitând de mica mea moarte. De mica mea durere. De micile mele pulsiuni mistice. Atâtea cuvinte s-ar dovedi inutile. Atâtea tipare s-ar dovedi un cheag de fantasme. Aș da deoparte metafora artificială. Aș degusta frumusețea naivă a mitului
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
de veac al Adrianei Bittel. Într-o corespondență subliniată, vârstele personajelor ar răspunde vârstelor autorului, încărunțirea părului blond fiind împărtășită cu înțelegere și duioșie resemnată. În fapt, avem aici nu o punere în abis, dar un trompe l'oeil, o reduplicare înșelătoare a schemei. Căci, dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
de orașe și regele Islandei pentru câteva săptămâni. Pare însă să se facă auzite și vocile altor personaje minore legate de cele două dominante, ca și cum Claudio Magris ar fi pus la baza artei narative a romanului un necontenit proces de reduplicare de persoane, de celule, o nesfârșită clonare a unui motiv, nucleu semnatic, personaj. Și fiecare personaj creează, împreună cu toate celelalte, o secvență specială, magică prin încredințarea ei unui destin imprevizibil. Dar ceea ce pare să lege într-adevăr toate aceste personaje
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]