39 matches
-
o contribuție însemnată în popularizarea (...) hotărârilor de partid și de stat (...)”, tovarășa a trecut la un puternic atac îndreptat asupra secretarului responsabil de redacție și redactorului șef. Probabil, după ce șia scos pe masă probele (câteva numere de ziar), a început refecul propriu-zis: „...sau constatat unele greșeli și neajunsuri, care pot da naștere la unele interpretări necorespunzătoare din partea cititorilor, creînd confuzii și ducînd implicit la diminuarea forței de convingere și de înrîurire (subl.ns.) a materialelor publicate”. Vădit supărată foarte, tovarășa nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cei patru regi sau cei patru valeți. De aici expresia cantar a uno las cuarenta, lit. „a anunța realizarea celor patruzeci de puncte“ sau, fig., „a spune cuiva verde-n față, a certa pe cineva cu severitate, a lua la refec“. Expresia apare în Don Quijote, II, 23 și 24. Azorín, pseudonimul literar al lui José Martínez Ruiz (1873-1967), scriitor și eseist spaniol, una din cele mai importante figuri ale Generației de la 98. Jacques de Lacretelle (1888-1985), romancier și eseist francez. Unamuno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deodată o gură de iad. PÎnă să se Închidă la loc, au murit cinci oameni. — Erai și tu acolo? — Sigur că eram. Toată lumea era acolo. Nu asta era ideea? — În ce sens? Uite... N-am apucat s-o iau la refec, fiindcă s-a Întors cu fața la mine și mi-a atins fruntea cu o mînă ușoară, liniștitoare. — Charles, sînt sigură că nu Frank a pornit incendiul. În același timp, poate că se simte Într-un fel responsabil. — De ce? Am așteptat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
puși în vitrine de sticlă, eu prima, și să fim arătați oamenilor cu zece copeici intrarea. Asta n-o să ți-o iert, Ivan Feodorovici, niciodată n-o să ți-o iert! Și acum, mă rog, ea de ce nu-l ia la refec? A promis că-l ia și uite că nu-l ia! Da, da, face ochii mari la el, tace, nu pleacă, stă aici, și doar cu gura ei i-a poruncit să nu vină... El șade și-i palid tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei mai numeroși după Ionești. Și cum a mânca și a fi numeros e omenește, Popescu devine aproape sinonim cu un ipotetic Omenescu, tot așa precum miticul Adam Înseamnă om. Și atunci nu mă pot abține să-l iau la refec, ca exponent al omului și totodată țap ispășitor. Orice ființă schimbă ceva trăind. Doar că În ansamblul diversității lor, fiecare cu specificul său și aflat sub controlul celorlalți, rezultanta e nulă. Dar prietenul nostru e numeros, poate prea numeros și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dintre ziarele mari ale Europei”. Cum se zice, limba (ce-i drept, cam încărcată prin practicarea sportului mai sus mărturisit de dl Breban) păcătosului adevăr grăiește. Într-un număr al Cotidianului, inculpații Manolescu Nicolae și Liiceanu Gabriel sunt luați la refec și pentru sabotarea limbii române. Scrie dl Breban: „Curios e faptul că, deși Academia Română a stabilit elementele esențiale de grafie a limbii literare, unele edituri - Humanitas - și unele reviste literare - România literară etc. - printr-un fel de frondă pe care
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90 făcea conspecte. Peste o vreme, îl lua la refec pe dl Gheorghe Grigurcu, din scrierile căruia ar fi putut învăța câte ceva. Mai mult, lipsit de argumente în fața unei analize lucide, dl Cornea, cotropit de instincte de comisar politic, punea mâna la centură și-i striga iritat preopinentului: „Dezbaterea nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
unei sume maxime de 12.000, fără a lua o hotărâre, chestia nefiind la ordinea zilei. Cineva amintește scrisoarea deschisă ce mi-a fost adresată de G. M. Vlădescu, în privința lucrărilor nechibzuite și nedrepte ale Consiliului. Toți suntem luați la refec, mai cu samă pentru că am acordat numai 8.000 lei lui Eugeniu Boureanu, scriitor după părerea sa mare. Eu n-am cetit această scrisoare deschisă. Spune Corneliu M.1 că Vlădescu ar pune pricină acestei nedreptăți o ură neagră ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o reajustare a literelor probabil de teama râsetelor malițioase ale „dușmanilor de clasă” care mai colcăiau pe ici-pe acolo, da’ nu se manifestau așa tare decât, poate, numai sub forma bancurilor cu Bulă. Iată ce a găsit, când luase la refec ziarul cu numărul 225: „În loc de Partidul comunist român - Partidul comunsit român”. Dacă pentru astfel de fleacuri Își lua frumoasa leafă, atunci musai ar fi trebuit să fie penalizat cu vreo două-trei hârțoage slinoase de „Bălcescu” dar, cel mai sigur, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pe 29 aprilie 1970, colectivul vasluian de cenzori ai presei și oricăror alte tipărituri, trimitea „centralei” „Nota de sesizări” confidențială (și nu știm de ce) nr.22 pentru perioada 22 martie - 29 aprilie. Prima observație aparținuse Împuternicitului Țanea care, luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
investițiile sînt secrete, băi, tovilor! Tot o problemă a dezvăluirii În ziarul „Vremea nouă” a unor planuri de viitor ce, În fond, n-ar fi făcut altceva decât să scoată În evidență „realizărili” veșnic-biruitorului partid comunist, a fost luată la refec de Petrache Necula, taman la finele anului 1971, adică pe 15 decembrie, când mai erau doar două săptămâni până la aniversarea crăciunului bolșevic: alungarea regelui Mihai I În surghiun. Articolul din numărul 1171/30 noiembrie 1971 intitulat „Se finalizează investițiile anului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
autor?! Organul de partid căruia i se adresase cu propunerea de poemectomie, ca să zicem așa, a fost de acord cu „extirparea” acestor putregaiuri reacționare și decadente din conținutul revistei. d.i. „Duhuri rătăcite ale străbunilor”?! Nu sunteți sănătoși, tovilor...! La refec venise rândul și unei „...culegeri literar-artistice” editată de Însuși „Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă” care, vorba ceea, avea specialiști unul și unul, peste care autorii vasluieni greu ar fi trecut. Tăietorul de serviciu al cuvintelor, P. Necula, a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de atare "amabilități", am pus mâna pe telefon și am sunat la MAE. Am avut noroc să dau chiar peste directorul cu pricina. M-a întrebat de unde sun și când i-am spus că de la Iași, m-a luat la refec: "Cum de la Iași, nu ești la cursuri?". Am încercat să-i aduc aminte că urma să mă anunțe dacă am reușit sau nu etc. Mi-a răspuns sec: "Fă-ți imediat bagajele, cursurile au început de o săptămână și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
multe gînduri și imagini bune de a fi notate. Scriitorul profesionist e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta îmi îngrijesc un pic și sufletul, nu iau micul dejun în fugă, iar cînd, după cafea și nelipsitul „ceai tare”, ajung la „masa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]