58 matches
-
să rămînă În interiorul mănăstirii și făcea parte În felul acesta din bunurile ei materiale, din thesaurus: mai apoi putea fi dăruită vreunui personaj eminent. Folosită pentru o lectură colectivă, și nu indi viduală, făcută cu glas tare, avînd loc În refectoriu sau În curtea interioară a mănăstirii, prezenta cel mai adesea foi scrise complet, cu spații ample Între rînduri, cu o scriere care În mod obișnuit nu separa cuvintele, cu decorațiuni rezervate paginilor de Început și primelor rînduri ale capitolelor. Cartea
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de la Braga (561 și 572) care circulă sub titlul de Capitula Martini. Martin a scris și poezii (sigur, fără mare valoare) cum ar fi Pentru biserică (In basilica), compusă cu ocazia sfințirii unei biserici închinate Sfântului Martin din Tours, Pentru refectoriu (In refectorio) și un Epitaf (Epitaphium), adică șase versuri pentru propriul mormânt din amintita bazilică a Sfântului Martin de la Bracara. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 72; Martino di Braga, Contro le superstizioni. Catechesi al popolo (De correctione rusticorum), ed. M. Naldini BPat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a cunoscut omenirea. Forma gurii și ochii pătrunzători sub sprâncenele stufoase par a exprima amărăciune. Părul și barba care înconjoară fața redau o fizionomie demnă de omul conștient de limitele cunoașterii sale. În "Cina cea de Taină", aflată pe zidul refectoriului Mănăstirii Santa Maria delle Grazie din Milano, Leonardo imortalizează momentul dramatic, sugerat prin mișcările de protest ale apostolilor, când Isus a destăinuit că unul dintre cei prezenți va trăda. Spre deosebire de reprezentările anterioare ale Cinei, momentul calm al ruperii și împărțirii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
par și ele să eclipseze Coranul. Unii creștini sunt îngrijorați din cauza declinului studiilor biblice la universitate. Se pare că profesorii din Ieshivot sunt invitați să predea cursul de religie în școli, de unde și avântul ortodoxiei în Educația Națională. Alaltăieri, în refectoriu, părintele Sigrist, vorbitor de ivrit, îmi spunea cu tristețe că generația umanistă a vechilor evrei cultivați veniți din Europa este pe cale de dispariție. Dacă întâlniți vreunul, frecventați-l, astfel de oameni sunt din ce în ce mai rari. Acum, idealul e America: sportul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de asalt. Cu cartea sub braț, ieși în grădină și se duse să se așeze deoparte, aproape de zidul înalt care înconjura ca o fortăreață școala. Începu să citească. Clopotul de masă o readuse în realitate. O luă pe drumul spre refectoriu. Tot enervată. Convocarea doamnei Dunin cădea prost, ar fi preferat să termine cartea după amiază. Locul ei era în capul unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar, pe care avea misiunea să le supravegheze. Nu trebuiau să soarbă supa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Fetițele își trecură una alteia, cu expresii comic temătoare, farfuriile pline, fără să le verse, și, cu ochii țintă la ea, așteptară. Gabriela își duse lingura la buze, atunci se repeziră toate pe mâncare. După masă, tânăra fată plecă din refectoriul unde elevele de serviciu strângeau vasele și se opri în fața peretelui de sticlă care dădea direct spre frunzișul auriu al arborilor, perforat de mari goluri. Toamna era târzie. Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și frunze moarte, mătura refectoriul, stârnind damfurile bucătăriei. Ploaia se apropia, amenințând să rupă zăgazurile cerului. Nu sunt chiar așa de neroade. "Ba da! N-au inventat nimic! Prima elevă care a înlocuit acul, acum mult, mult timp, îl pierduse într-adevăr sau îl rupsese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aspect, doamna Walter se duse să deschidă ușa bucătăriei. Și tresări îngrozită: focul era stins, domnea întunericul. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar în timpul războiului! În clipa aceea, două fete de la bucătărie, cu gătelile de duminică răvășite, năvăliră în refectoriu. Doamna Walter le fulgeră cu privirea: "Știți cât e ceasul?" "Dar, Doamnă, orașul e dat peste cap. Se încaieră pe străzi și tramvaiele nu mai merg!" Ce tot spuneți voi acolo?" "Ba e-adevărat. N-ați auzit împușcăturile? Trăgeau pentru că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ni se-ntâmplaseră. O rugăciune tot am spus, dar fără tragere de inimă, la mormântul lui Colombano, aflat într-un colț al bisericii lângă ușă unde am observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului, am mers în refectoriul oaspeților. Printr-o norocoasă conjunctură, nu mai era acolo niciun pelerin sau vreun sărac în căutare de hrană sau de adăpost, din pricina unei bănuieli de molimă care se răspândise în jur. Abatele însuși ne-a turnat apă să ne spălăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
liniște, confort, lipsa grijii zilei de mîine - cel puțin pe durata sejurului. Locuințele individuale, mobilate minimalist sunt adaptate imperativelor creației. Dar există și spațiile colective ale comunicării: biblioteca, sala de concerte și spectacole, restaurantul - nu foarte străin de structura unui refectoriu... Academia Schloss Solitude este și un univers în sine, aproape autarhic mai ales pentru cei dornici să se rupă cu totul de lumea din jur. Semnalele înafară ale acestui topos al creației nu lipsesc: Academia dispune de o editură proprie
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
they can survive." Încălțat în niște sandale, purtând niște pantaloni de trening și un sacou mototolit, cu părul crescut în exces, trăind într-o mizerie anahoretică - undeva se află un aragaz cu butelie, iar încăperea cu absidă are ceva de refectoriu -, Stephen are ceva din aerul unui filozof travestit în cerșetor. Camera urmărește minuția cu care Stephen aranjează ambalajul unei felii de cașcaval și modul riguros, matematic, cu care taie o bucată, reflexele unei ordini care a rămas ca o coajă
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
învățat pe de rost toate amănuntele lumii? Să simți mereu între degete aceeași formă a aceleiași frunzulițe de metal atașate la balustrada scării. Să calci mereu pe aceeași dală plesnită de pardoseală, în fiecare dimineață, pe drumul dintre biserică și refectoriu, a treia dală din primul coridor de la etajul al doilea. Să recunoști o crestătură pe mânerul de alamă al sălii. Doamna mea Mamă, ce proastă mai sunt. Tu nu știi încă nimic despre mine, iar eu mă pierd în a
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
puțin în privința asta călugărițele nu ne ascund adevărul. Nici măcare ele nu știu de unde venim. Tot mai adesea, pe nepusă masa, mă trezesc sub raza chipului tău. De obicei asta mi se-ntâmplă la masă: stau jos la masa din refectoriu, am în mână lingura, mă aplec puțin peste farfurie și disting trăsăturile unui cap la suprafața supei, părându-mi-se că aduc cu chipul tău. Te văd, Domana mea Mamă: ești încă o fată, iei cina cu părinții tăi, înainte
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
cele mai numeroase strânse vreodată laolaltă între aceiași pereți. Ele provin de la Luvru, din Pinacoteca Vaticanului, din Bibliotecă ambrosiană de la Milano, de la Fundația Czartoryski de la Cracovia și din colecții particulare. Lipsește Mona Lisa, nu știm de ce, lipsește imensă Cena din refectoriul mănăstirii milaneze Santa Maria delle Grazie, intransportabila din cauza dimensiunilor (4,60 pe 8,80 m.), nu și alte câteva capodopere, cum ar fi La Belle Ferronière sau Doamna cu Hermina. În locul Cenei, organizatorii au obținut din colecția reginei Angliei desenele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5067_a_6392]
-
În hoteluri de lux cu piscină, călugării ne duceau Într-o abație pe care am cunoscut-o datorită unor fotografii care au circulat la ultima oră de religie Înainte de plecare: avea o fațadă neogotică din secolul XIII și radiatoare În refectoriu. Fiecăruia urma să i se atribuie o chilie personală: lux, minus piscina. (Oricum eu, unul, Înotam ca toporul la fund.) A sosit și ziua cînd trebuia să ne adunăm cu toții la gară, după-amiaza. La prînz, tata mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
student face o impresie proastă alături de robele ample ale celor doi, care stau cu capele plecate, să nu piardă vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc în șoaptă despre el, și-l arată unul altuia. Morgan este destul de afabil, un velș cu maxilare puternice, proeminente, care arată mai mult a fermier decât a savant. Dar este firesc să fie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta a durat o vreme. Suficient cât să merg să-l văd. Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În Evul Mediu, fusese mănăstire. Deținuții au venit după călugări. Asta e tot. Altfel, locul nu s-a schimbat prea mult. Refectoriul avea încă aceeași destinație, celulele rămăseseră celule. Mai fuseseră adăugate niște gratii, uși, zăvoare și, pe ziduri, țăruși de metal și sârmă ghimpată. Lumina nu prea intra în această mare clădire. Înăuntru, era mereu întuneric, chiar și în zilele însorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
arzând butuci din această pădure. Revin și, pe la mijlocul peretelui, descopăr un mic tunel pe care nu-l remarcasem la urcare. Cobor prin el și abia acum mă lămuresc. În perete sunt săpate caverne ― chiliile călugărilor. O cavernă mai mare e refectoriul. Alături, altă cavernă mai mică ― bucătăria. Nici o pată de culoare n-a rămas din frescele de care vorbesc ghizii. Doar piatră. Dumnezeu e mai accesibil, oare, în caverne? C'est magnifique exclamă o doamnă în vârstă pe care am văzut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
continuare, pe un ton obraznic, În timp ce se Îndepărta. Dacă, Într-adevăr, ar fi fost de ajuns câțiva bănuți... Toată lumea era nerăbdătoare să Îi prezică viitorul, În orașul acela, Își zise el ridicând din umeri. Adunările Consiliului se țineau În fostul refectoriu al mânăstirii. Când intră, alți cinci membri se aflau deja În sală, În jurul mesei prelungi, examinând atent un document și vorbind cu Însuflețire. Când Îl văzu că intră, priorul Artei lânii Își drese glasul. Dante avu impresia că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de el pentru treburile umilitoare, inclusiv pentru cea de a goli oala de noapte a Starețului și a călugărilor mai bătrâni. Aproape nimeni nu ținea la el, toți se temeau de el, deși era doar un puștan. Simțea dușmănia în refectoriu, în biserică, în timpul plimbărilor, în bibliotecă, în grădină. A încercat să-i spună duhovnicului, dar răspunsul a fost ca de gheață: Poate nu capeți decât ce meriți. N-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, s-a supus întotdeauna
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în contextul său spațial mai larg ea poate fi într-adevăr suficientă sieși și în același timp o componentă integrală a întregului decor. Cina cea de taină a lui Leonardo (figura 25) este o compoziție completă. Pe peretele principal al refectoriului alungit de la mănăstirea Santa Maria delle Grazie, pictura murală îndeplinește rolul de centru care încununează structura interioară; suntem însă la fel de justificați să socotim camera doar o amplificare a picturii. Compoziția centrică rămâne esențial aceeași atunci când este privită separat. Nu același
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lor. Imediat după sărbătoarea Tuturor Sfinților, înainte ca fratele Agnello să vină la Londra, au plecat la Oxford fratele Richard din Ingworth și Richard din Devon, care au fost de asemenea găzduiți cu dragoste de frații predicatori; au mâncat în refectoriu și au dormit în dormitorul lor timp de opt zile, ca și cum ar fi făcut parte din comunitatea respectivă. Apoi au luat o casă în parohia Sfânta Ebba și au locuit acolo, fără o capelă proprie, până în vara următoare. 11. Aici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]