58 matches
-
să rămînă În interiorul mănăstirii și făcea parte În felul acesta din bunurile ei materiale, din thesaurus: mai apoi putea fi dăruită vreunui personaj eminent. Folosită pentru o lectură colectivă, și nu indi viduală, făcută cu glas tare, avînd loc În refectoriu sau În curtea interioară a mănăstirii, prezenta cel mai adesea foi scrise complet, cu spații ample Între rînduri, cu o scriere care În mod obișnuit nu separa cuvintele, cu decorațiuni rezervate paginilor de Început și primelor rînduri ale capitolelor. Cartea
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la medicină pe cale să urmărească o operație (această vedere detașată, spre în jos, îi dă, în plus, acțiunii un sens de transgresiune morală). Sau întreaga sală este utilizată ca o piață concretă: "Cina cea de Taină" a lui Faust în refectoriul mânăstirii, în care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur și simplu o arie de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în contextul său spațial mai larg ea poate fi într-adevăr suficientă sieși și în același timp o componentă integrală a întregului decor. Cina cea de taină a lui Leonardo (figura 25) este o compoziție completă. Pe peretele principal al refectoriului alungit de la mănăstirea Santa Maria delle Grazie, pictura murală îndeplinește rolul de centru care încununează structura interioară; suntem însă la fel de justificați să socotim camera doar o amplificare a picturii. Compoziția centrică rămâne esențial aceeași atunci când este privită separat. Nu același
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a cunoscut omenirea. Forma gurii și ochii pătrunzători sub sprâncenele stufoase par a exprima amărăciune. Părul și barba care înconjoară fața redau o fizionomie demnă de omul conștient de limitele cunoașterii sale. În "Cina cea de Taină", aflată pe zidul refectoriului Mănăstirii Santa Maria delle Grazie din Milano, Leonardo imortalizează momentul dramatic, sugerat prin mișcările de protest ale apostolilor, când Isus a destăinuit că unul dintre cei prezenți va trăda. Spre deosebire de reprezentările anterioare ale Cinei, momentul calm al ruperii și împărțirii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de asalt. Cu cartea sub braț, ieși în grădină și se duse să se așeze deoparte, aproape de zidul înalt care înconjura ca o fortăreață școala. Începu să citească. Clopotul de masă o readuse în realitate. O luă pe drumul spre refectoriu. Tot enervată. Convocarea doamnei Dunin cădea prost, ar fi preferat să termine cartea după amiază. Locul ei era în capul unei mese ocupate de fetițele din cursul elementar, pe care avea misiunea să le supravegheze. Nu trebuiau să soarbă supa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Fetițele își trecură una alteia, cu expresii comic temătoare, farfuriile pline, fără să le verse, și, cu ochii țintă la ea, așteptară. Gabriela își duse lingura la buze, atunci se repeziră toate pe mâncare. După masă, tânăra fată plecă din refectoriul unde elevele de serviciu strângeau vasele și se opri în fața peretelui de sticlă care dădea direct spre frunzișul auriu al arborilor, perforat de mari goluri. Toamna era târzie. Timpul trecea, iar vremurile se schimbau; răbdare. Se smulse din gânduri și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei de pat, o prăjină, care în fiecare dimineață își trăgea îndelung ciorapii, mândră de picioarele ei, zdrăngănea la pian un tango, iar elevele din clasele superioare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochii ei mari, cenușii surâdeau: era acolo chiar acul ei de la Paris! Și se va duce să pună cu grijă noul fals în cutia cu fundă. Asta-i tot! O rafală de vânt, încărcată de praf și frunze moarte, mătura refectoriul, stârnind damfurile bucătăriei. Ploaia se apropia, amenințând să rupă zăgazurile cerului. Nu sunt chiar așa de neroade. "Ba da! N-au inventat nimic! Prima elevă care a înlocuit acul, acum mult, mult timp, îl pierduse într-adevăr sau îl rupsese
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aspect, doamna Walter se duse să deschidă ușa bucătăriei. Și tresări îngrozită: focul era stins, domnea întunericul. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar în timpul războiului! În clipa aceea, două fete de la bucătărie, cu gătelile de duminică răvășite, năvăliră în refectoriu. Doamna Walter le fulgeră cu privirea: "Știți cât e ceasul?" "Dar, Doamnă, orașul e dat peste cap. Se încaieră pe străzi și tramvaiele nu mai merg!" Ce tot spuneți voi acolo?" "Ba e-adevărat. N-ați auzit împușcăturile? Trăgeau pentru că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
par și ele să eclipseze Coranul. Unii creștini sunt îngrijorați din cauza declinului studiilor biblice la universitate. Se pare că profesorii din Ieshivot sunt invitați să predea cursul de religie în școli, de unde și avântul ortodoxiei în Educația Națională. Alaltăieri, în refectoriu, părintele Sigrist, vorbitor de ivrit, îmi spunea cu tristețe că generația umanistă a vechilor evrei cultivați veniți din Europa este pe cale de dispariție. Dacă întâlniți vreunul, frecventați-l, astfel de oameni sunt din ce în ce mai rari. Acum, idealul e America: sportul și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
denumită în documentele de atunci „placă învârtitoare”) în interiorul magaziilor, care permitea intrarea vagonetelor cu materiale și piese. Ultimul grup de clădiri - diverse - era destinat personalului administrativ și conducerii, personalului care asigura serviciul medical, intendentului, portarului și servirii mesei în comun (refectoriul). În afara acestor clădiri - socotite principale -, proiectul inițial mai prevedea construcția unui castel de apă (construit mai târziu și care a rezistat până în anul 2013), o clădire pentru pompieri, locuințe pentru șeful de atelier și trei contramaiștri, și un atelier pentru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
casele lui Iacov Fătul avea să se inaugureze Școala Normală, „așezată în cele șapte dughene și 14 camere, la Calea națională, alăturia de tipografia Asociațiunii „Unirea", din care 8 camere erau dormitoare, 2 camere transformate în una singură servea ca refectoriu, și alte două, din față, devenite o singură sală servea pentru clase", iar direcțiunea școlii o avea Ion Popescu. Timp de 21 de ani a condus el Școala Normală, iar portul național introdus de el în 1870 ca uniformă școlară
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
del Giocondo, cunoscut sub numele de "Mona Lisa" (numele este de fapt "Monna Lisa" sau "La Gioconda"), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Fresca intitulată Cina cea de taină, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor. „Omul Vitruvian” (numele complet este "Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio"), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
însă lucrarea, și nici de Predis nu a văzut nici un ban pentru munca sa, decât mult mai târziu. Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat și condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rostește fraza profetică
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
pe patru laturi curtea interioară. Pereții întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul secolului XVIII clădirea a fost extinsă cu un foișor și un refectoriu. Cea mai frumoasă încăpere este „refectoriul” - sala de mese - datorită boltei cilindrice turtite prevăzută cu decorații relativ sobre. Acesta este locul în care cei cazați la acest internat se întâlneau zilnic, la ceasurile mesei. În sală existau doar mese, fără
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
întregului edificiu sunt masivi, susținând atât la parter, cât și la etaje, în foișoare și în încăperi, bolți cilindrice cu penetrații adânci. La mijlocul secolului XVIII clădirea a fost extinsă cu un foișor și un refectoriu. Cea mai frumoasă încăpere este „refectoriul” - sala de mese - datorită boltei cilindrice turtite prevăzută cu decorații relativ sobre. Acesta este locul în care cei cazați la acest internat se întâlneau zilnic, la ceasurile mesei. În sală existau doar mese, fără scaune, studenții fiind nevoiți să ia
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
dar și din Europa de Răsărit. Construcțiile au fost terminate în epoca artistică a stilului romanic, fără a mai fi completate ori reparate major. Au fost trasate 16 secțiuni, șase la nord de biserică, patru în colțul de sud-vest al refectoriului, cinci pe latura sudică a claustrului și una lângă drumul forestier care leagă satul de pădure, suprafața totală investigată fiind de 400 m2. Materialul arheologic descoperit cuprinde, în primul rând, fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment) la care
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
mozaicurile bisericii (4, 20 m lungime și 1,20 lățime) din fragmente îne 8-9 culori, așezate în pătrate, romburi, dreptunghiuri, reprezentând animale (urs, monstru marin, lup) sau elemente florale. La ele se adaugă însă un palat abațial, o capelă, un refectoriu masiv, portic cu colonade, clădiri gospodărești anexe, turnul-fântână, instalații porturale și docuri, amprenta unei bărci din secolul al XII-lea. In 2007 au fost trasate 16 secțiuni, două la sud de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
au fost trasate 16 secțiuni, două la sud de biserică, trei pe latura estică a claustrului, trei la vest de turn, două la vest de palatul abațial, două pe latura vestică a claustrului și trei în colțul de sud-vest al refectoriului precum și una pentru sondare în partea sudică a perimetrului cercetat, suprafața totală investigată fiind de 300 m2. În extrema de sud a secțiunii S 65 s-a descoperit un cuptor de bucate. Are un plan eliptic, cu axa mare nord-sud
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
sitului și a necropolei; continuarea cercetărilor în zona palatului abațial pe laturile vestice, nordice și estice, delimitate de șanțul și palisada identificate în campaniile anterioare, clarificarea planimetriei la clădirea identificată la vest de turnul-fântână și a spațiului de la est de refectoriu. "Rezultatele": Au fost trasate 23 secțiuni, fiind investigate zona de la sud de turnul-fântână, spațiul aflat la nord și vest de clădirea identificată palat abațial, latura nordică a clădirii identificate la vest de turnul-fântână, spațiului de la est de refectoriu, suprafața totală
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
est de refectoriu. "Rezultatele": Au fost trasate 23 secțiuni, fiind investigate zona de la sud de turnul-fântână, spațiul aflat la nord și vest de clădirea identificată palat abațial, latura nordică a clădirii identificate la vest de turnul-fântână, spațiului de la est de refectoriu, suprafața totală investigată fiind de 350 m2. Principalele descoperiri constau din amprenta unei bărci (lotcă), datată în secolul al XII-lea; fragmente arhitectonice (capiteluri, imposte, colonete, componente de paviment), la care se adaugă ceramică fină și uzuală, sticlărie, podoabe, piese
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
hotărât să locuiți, fiecare dintre voi să aibă o chilie separată, așa cum îi va fi încredințată fiecăruia prin dispoziția Priorului însuși și cu consimțământul celorlalți frați sau al părții mai mature. În așa fel însă, încât să puteți consuma în refectoriul comun alimentele ce vă vor fi oferite, ascultând împreună, când se va considera potrivit, lectura vreunui fragment din Sfânta Scriptură. Nu este îngăduit nici unuia dintre frați, decât doar cu permisiunea Priorului în funcție, să se mute din locuința încredințată lui
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
bolovani legați cu mortar de bună calitate. Conform datelor topometrice se pare că cetatea a fost înconjurată de o nouă incintă, a doua, în interiorul căreia exista o capelă, o ""Casă a cavalerului"" și o bolniță, casa cavalerului jucând rolul de refectoriu, la parter, sală de mese, magazie, la etaj, și dormitor la ultimul etaj. Cu ocazia incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]